1,237 matches
-
spectacole, teste predictive, teste finale, teste curente etc. 12. Sindicatele sunt doar niște căpușe, nu fac nimic pentru cadre, doar pentru ei. Își asigură funcții pentru toată familia, apoi bat palma cu cei de la putere, după cum bate vântul. 13. Programa stufoasă și manuale alternative de toată jena. De ce sunt necesare manualele alternative? O programă unică și manuale sănătoase, fără atâția și atâția autori! 14. Doctorate luate pe bandă, dar cu sume imense. 15. Există profesori în învățământul universitar, care au câte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92931_a_94223]
-
existența oricărui om preocupat de lucrurile incuantificabile, așa cum este arta în stare pură, în timpul creației și în mintea artistului. Anxietatea artistică cotidiană se materializează adesea în aceste ziduri de beton, din cauza idealurilor suprapuse, listelor prea lungi de speranțe, dosarelor prea stufoase de călătorii râvnite, cerințelor mult prea mari și promisiunilor mult prea mici. Abrutizează într-atâta, încât se ocolește miezul problemei, subiectul acestei anxietăți, arta înseși. Ca un fluture prins într-o mansardă cu ferestre închise, artistul încearcă să scape din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93000_a_94292]
-
lui Alah și îndeamnă oamenii să-i urmeze exemplul. Considerat ca fiind de origine pur divină, Coranul conține 114 sure (capitole) și peste 6200 de ayat (versuri). Sumarul nu e ordonat cronologic, ci în funcție de lungimea capitolelor, începând cu cele mai stufoase. Stilul - de asemenea foarte admirat - diferă la rândul său de la un capitol la altul, fiind uneori în proză, alteori în versuri. Sunt alternate fragmentele sacadate, repetitive, cu altele în stil epic, de respirație largă. Subiectele variază, mergând de la chestiuni de
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
este socotit sacru. Nenumărate sunt chipurile în care creștinii îl slăvesc pe Dumnezeu. Nu numai prin gând, rugăciune, adorație, faptă, dar și prin mărturia lor rostită și scrisă, după percepția lor asupra dumnezeirii. Poate că nu e nevoie de cuvinte stufoase, de declarații manifeste, de închinăciuni și mătănii în mijlocul mulțimii. Nu degeaba s-a spus: Când te rogi, intră în cămara sufletului tău și rostește-ți rugăciunea. Doar tu și Dumnezeu. Atât ar fi de ajuns. Și un pic de smerenie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
în care șefii decid să dea acești bani angajaților. În caz contrar, firmele pot redirecționa banii către investiții, adică tot unde vor mușchii lor. O altă lege, cea mai cea mai așteptată din România, de fapt o țeapă cu enunțuri stufoase și relative, a primit aviz favorabil din partea Guvernului Ponta, în ciuda opoziției repetate a F.M.I., și își va continua drumul spre legiferare în Parlamentul României. Legea privind insolvența persoanelor fizice ar urma să protejeze cetățenii - debitori de bună credință, ajunși în
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
necurat încă de la început, a fost blocat de guvernele naționale, care au realizat un alt tratat în 1985 sub denumirea de Actul Unic European. De atunci și pînă acum, ideea Europei unite s-a tot metamorfozat sub dictatura unei birocrații stufoase și asupritoare, devenind un hibrid periculos pentru independența și identitatea națională a statelor membre. Un actor antinațional și dăunător „Soluțiile naționale sunt soluții ale trecutului”, spune documentul semnat de Mircea Diaconu. „Scopul nostru este o Europă federală post-națională, o Europă
CE-AŢI FĂCUT, DOMNULE MIRCEA DIACONU? [Corola-blog/BlogPost/93554_a_94846]
-
stabilise la Umileni după ce se căsătorise cu o profesoară de limba rusă, fostă colegă de an cu Valentin la Filologia din Timișoara.Diniță era un munte de om, cu părul negru aspru ca peria de sârmă și cu o mustață stufoasă, care i se zbârlea precum un arici în momentele de iritare. Venise tocmai din Moldova, după ce cunoscuse la preventoriul din Sânpetru, cu ceva timp în urmă, o dăscăliță de română, fiica popii din satul învecinat Umilenilor, ... MIRELA-IOANA BORCHIN, „APA”Cadru
DAN FLORIŢA SERACIN [Corola-blog/BlogPost/383146_a_384475]
-
rangul de “flăcău”! Ne-a înflorit vitejia în piept, care crescuse cât o bălărie, de nu-i mai ajungeau în vârf nici cu prăjina. Și bălăria asta ne-a umflat piepturile, ne-a străpuns și a crescut în jur buruiană stufoasă și țepoasă,lăsându-i pe toți cu gura căscată: Uite cât de viteaz este “flăcăul”! Văzându-ne așa de îmburuienați, “domnul” Dode a continuat: - Flăcăi, voi știți că țara noastră este la ananghie? Că are nevoie de viteji? - Știm! Am
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
stabilise la Umileni după ce se căsătorise cu o profesoară de limba rusă, fostă colegă de an cu Valentin la Filologia din Timișoara. Diniță era un munte de om, cu părul negru aspru ca peria de sârmă și cu o mustață stufoasă, care i se zbârlea precum un arici în momentele de iritare. Venise tocmai din Moldova, după ce cunoscuse la preventoriul din Sânpetru, cu ceva timp în urmă, o dăscăliță de română, fiica popii din satul învecinat Umilenilor, Gârdea. Amândoi făcuseră mare
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
lemn, ce se legăna agale în briza caldă a dimineții. „Din păcate nu-mi pot hrăni doar spiritul ,trupul își cere și el drepturile. Hai să îmi încerc norocul ! Un bărbat cărunt, așezat în spatele barului se arcuiește instantaneu din sprâncenele stufoase ,bucuros în sinea lui, că primul turist îi trece pragul atât de dimineață. - Good morning ! - Good morning,îi răspunde zâmbind, la gândul că aerul din buzunar o să se împuțineze. - I’ m looking for work ! i se adresează într-o engleză
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
pitici se distra înfigându-i ace pe fiecare centimetru neacoperit din corpul său, ceea ce făcea ca pe măsură ce trecea timpul, chinul să se transforme într-o senzație de sofisticat supliciu, ce-l obliga să-și țină ochii întredeschiși. Invidia genele cămilei, stufoase și groase ca părul unei perii, și când începu să simtă cum ochii i se iritau din când în când și cum, de fiecare dată, îi era tot mai greu să distingă direcția pe care i-o indica busola, ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Cristian se așeză pe scaunul de lângă capul familiei, special pregătit pentru el și își privi comesenii. Pop era un tip masiv, înalt cam de un metru și optzeci de centimetri și cu niște mâini mari, ca niște lopeți. De sub sprâncenele stufoase te priveau o poreche de ochi cenușii, sinceri. Avea o mustață groasă, pe oală sub nasul subțire și ușor coroiat. Hai noroc! spuse el, ridicând păhărelul din fața lui și întinzându-l spre Cristi. Ciocniră cu toții după care doamna Maria începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
priviri și, alarmat de absența oricărui sunet, acesta se oprise cumpănind situația. Inspectorul nu mai stătu pe gânduri, ieși de după copac și se proțăpi în mijlocul drumului. Acolo însă nu se găsea Vasilică. Un bărbat în vârstă, cu barbă albă și stufoasă stătea sprijinit într-un toiag care aducea mai mult cu o bâtă. Surprins, Toma se opri în fața moșnea gului. Cine ești și ce faci dumneata aici? îl întrebă el, măsurându-l din cap până în picioare. Bătrânul părea a avea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putu abține să-l compare cu Sfinxul din Bucegi. Căciulița de lână cu vârful lăsat pe o parte îl făcea să semene cu un nobil dac, un tarabostes de la curtea regelui Decebal. Asemănarea însă se oprea acolo, barba și mustățile stufoase îl deosebeau de original, iar țigara din care trăgea cu sete nu se potrivea de loc cu obiceiurile celor din vechime. Prin tălpile pantofilor de sport cu care era încălțat, Cristian simți iarăși vibrația slabă a solului. Pământul fremăta ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre dânsul cu gând să-l alunge de acolo. În timp ce se apropia îl studia pe intrus. Era un bărbat în vârstă, peste șaptezeci de ani, după părerea lui Godunov. Avea părul alb, căzând în plete până deasupra umerilor, o barbă stufoasă și mustață bogată, căzută pe oală. Pielea obrazului, atât cât mai rămânea vizibilă, îi era brăzdată de riduri adânci. De sub sprâncene, îl priveau niște ochi albaștri, scăpărători și deosebit de limpezi, în contrast puternic cu fața arsă de soare. Deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aștepte puțin, măcar să se întunece de-a binelea și bine făcu. O mișcare în pridvorul aflat în umbră, îi atrase atenția. Ușa se deschidea scârțâind ușor. Silueta bătrânului apăru pe trepte. Părul vâlvoi al acestuia, care se continua cu barba stufoasă era de neconfundat. Purta aceleași haine aspre, deschise la culoare, cu care îl văzuse îmbrăcat de fiecare dată. Singurul lucru care îi lipsea, era toiagul acela de care nu se despărțea niciodată. După câteva momente în care privise cerul înstelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Întîrziere de vreo douăzeci de ani. Cea mai mare parte a participanților răposare deja, Rusia fusese izolată de restul lumii. Nilul (părintele Serghei) cerceta arhivele mănăstirilor. Această căutare a surselor primare ale Conspirației poate constitui un capitol aparte dintr-un stufos roman fantastic. (Cuvîntul roman apare În text pentru a doua oară, cu toată Încărcătura acestui concept. Însă rațiuni economice se vor opune ca această povestire, care este o parabolă despre rău, să se Împlinească la dimensiunile unui roman a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întîlni În vis: Îngenuncheați lîngă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemîndu-mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într-o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atît de pătimaș mi-a Împlinit viața. Soarta m-a binecuvîntat, nu mai am nevoie de o altă răsplată. Știu că n-o să figurez la indexul cărților lui M.O., În monografiile sale ori În vreo adnotare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pierdut din putere, cum erai?, îl întreabă ea parșivă, e printre puținele dăți când e parșivă cu el, cum erai tu odată? Ea îl știe bine cum era, foarte subțire și foarte înalt, cu ochii lui albaștri ieșind din sprâncenele stufoase, cu fire lungi, avea o lumină a lui pe atunci. Dar e sigură că nu la asta s-a referit, la fizicul lui, la lumina, la aura care-i dădea succes pe scenă și în viață. De aceea, fata schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fiecare dată când intră aici, biroul, fotografiile de pe pereți, pe un raft, deasupra laptopului, o poză mărită a mamei și a lui, unul lângă altul, cu obrajii alături, o poză din tinerețe. Semănau, avea fața ei ascuțită, nasul prelung, sprâncenele stufoase, o femeie puternică dăduse naștere unui bărbat cald. Deschide cu grijă laptopul, nici un mesaj de la Tina... * — Și am început, Frumoasă Neli, repetițiile la Shakespeare, Titus ne omora cu regia lui, Maestrul nu era mulțumit deloc, îmi tot zicea că Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ar zice, este regizor și gata, acceptăm, mai ales că Wilde era, evident, o aiureală. Așa a început una din cele mai teribile experiențe de viață, de teatru, de ce vreți. Mai întâi textele. Versuri, o nebunie, text lung și chiar stufos. Creioane, tăieturi. Bun. ― Acuma, zice Gonța, tragem bare. ― Ce? ― Bare, adică unde punem accentul, unde respirăm, organizăm materialul. Asta dă ritm, dă veridicitate, transformă versul în ceva viu, spumos. Asta a fost chiar foarte interesant, chiar dacă ne impunea oarecum interpretarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Din somn, din stofă sar deștept, Smulg fierul scurt, îl duc la piept. La țărmul apelor de gală Strig hidra mea, chilocefală: - Întemnițate William, Cast hidrofil, te așteptam Să treci, maree, din oglindă În luna frunții, să te-aprindă; Student stufos, Bostonian, Cețoase Wilson William, Îți jur, ar face-o bună mină Spini șase-n pielea ta marină! (De șase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și-l veți vedea, slăvitul sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El va deschide Și veți cunoaște-ntr-însul extazul infinit. Iar cetele, stufoase de tirse și nebride, Vă vor purta pe-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape Și munți pentru-a vă pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați cum crește ascuns
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit; Am părăsit în urmă grandoarea ta polară Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară, Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri. Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
alături de el 25 de Km.prin zăpadă și viscol prin acele păduri imense până am ajuns la Gară Balc.Acolo pe peronul gării acel animal parcă știa că am să-l las singur ,se gudurea în jurul meu ,isi flutură coadă stufoasa și parcă mă întreba: - unde te duci stăpâne ?. A sosit trenul,m-am urcat în vagon ,trenul s-a pus în mișcare și câinele Codru ,prietenul meu de drum era gata să sară pe scările vagonului unde a văzut că
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]