471 matches
-
și produc un efect de real necunoscut de public până atunci. Când creează Pământul (La Terre), adaptare după romanul lui Zola, reconstituie decorurile țărănești de un adevăr cutremurător pentru public, și aduce pe scenă animale vii, găini, oi etc., spre stupefacția generală. Pentru a reprezenta Puterea întunericului de Tolstoi, el se informează asupra vieții cotidiene din Rusia, înainte de crearea decorurilor, și împrumută de la niște refugiați ruși haine care vor servi drept costume. Regia pentru Măcelarii (Les Bouchers, 1888) de Icres, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ține de om și ceea ce îl poate degrada de la statutul de individ la cel de obiect. Umorul negru decurge practic din desacralizarea acestor regiuni tabuizate ale biologicului. Umoristul le tratează cu o voită lipsă de prejudecăți, provocând o stare de stupefacție, de paralizare a gândirii receptorului asociată cu un sentiment de spaimă în fața fragilității omului sau de dezgust în fața oribililului metabolic. Etapa presupusă de realizarea comicului este, în acest caz, o semirelaxare, exteriorizată prin ricanare sau grimasă. Această formă de umor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o anumită predispoziție spre înregistrarea sau construirea de cazuri și situații la limita normalității, care vor reține atenția și în paginile sale de proză. De cele mai multe ori în romanele argheziene absurdul este revelat caragialește, în lipsa oricărui comentariu care să marcheze stupefacția sau revolta: agresarea micului Vintilă de către profesorul de matematici doar pentru că se dovedește un elev eminent (Ochii Maicii Domnului), numirea unui doctor în filologie drept intendent al unui cimitir (Cimitirul Buna Vestire), ca să nu mai vorbim de proiectele edililor, ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
altă noapte de spaimă. Își dădu seama că într-o zi - „cu mai puțină osteneală decât Augustus“ - cucerise Roma. Pe când ovațiile se loveau asemenea unor valuri de baza tribunei, avu vreme să observe tăcerea dezorientată a senatorilor, mânia înăbușită și stupefacția de pe chipul lui Sertorius Macro; în câteva secunde, înțeleseseră cu toții că puterea le scăpase din mână. În întregul imperiu, sute de mii de oameni înarmați își găseau idolul în Gajus Caesar, tânărul de douăzeci și cinci de ani, descendent al unei dinastii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fină, și priveam curios, ca și cum n-ar fi fost vorba despre mine, cum alveolele acelea se umpleau treptat de sângele gâlgâind. Leul a mușcat o singură dată, apoi și-a dat seama, probabil, Înțelegând că sunt eu sau poate că stupefacția mea, lipsa mea de agitația spaimei, l-a făcut să ezite, că nu a mai mușcat, s-a Îndepărtat repede și a rămas timp de trei zile În fundul grădinii noastre, fără să se mai apropie să ceară de mâncare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
această acțiune de luare În stăpânire a corpului secret al femeii mature, ce-l Înspăimântă prin misterioasa alcătuire, el revine accentuând, nuanțând, amplificând detaliile obsedante ce l-au făcut să simtă o stare interioară nemaiprobată până acum: Eram imobilizat de stupefacție, ca și cum Venus ar fi coborât de pe piedestalul ei și s-ar fi apucat să meargă. Era pentru prima dată atunci că-mi simțeam inima, eu aveam revelația a ceva mistic, cu totul străin și cu totul nou. Eram invadat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
accepta știrea primită, la sfârșitul lui ianuarie, Într-o telegramă de la Clara Benedict, sora lui Fenimore de la New York, prin care Îl informa scurt și fără alte explicații de moartea ei și Îl Întreba dacă putea ajunge imediat la Veneția. Apoi stupefacția, pe măsură ce soseau alte telegrame, informându-l că Înmormântarea urma să aibă loc la Roma - chiar imediat ce se Întorsese acasă de la agenția de voiaj -, oroarea cu care citise articolul din ziarul venețian trimis de un prieten, În care se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de la cele mai vagi la cele mai puternice, demne de un mare actor; lacrimile Îi trasează două brazde pe machiaj, În timp ce, pe cerul curat al Mediteranei de la Ialta, spre care privește atît de expresiv, trece un avion, lăsîndu-și urma albă. Stupefacția bătrînului maur este imensă.” (Casa Pușkin) Ca a noastră la televizor, unde rămînem multă vreme cu mintea brăzdată de anunțul primului-ministru ce s-a adresat „națiunii, singura căreia este obligat să-i dea socoteala”. Care i-a și dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la fel de puține că șapte români stranii au Încurcat orarul, motiv pentru care-l roagă să aștepte zece minute, nu două, În stație, Înainte de-a porni În cursă. Lucru ce i-a fost promis pe loc. După un moment de stupefacție neomenească cine-ar fi crezut că un tren german poate Întîrzia la plecare cu opt minute doar pentru a aștepta un grup valah , am izbucnit În urale latine, ne-am așezat pe locurile noastre și am privit noaptea și Rinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În Los Angeles. Dieterling și-a lăsat averea mai mult decît impunătoare unei fundații, voința sa fiind ca lichiditățile și viitoarele profituri de la Dream-a-Dreamland să ajungă la diferitele asociații de ajutorare a copiilor. După rezolvarea chestiunilor legale, cînd șocul și stupefacția publicului abia dacă au avut timp să se domolească, au Început să circule zvonuri privind motivele sinuciderilor. Domnișoara Soto avea o relație amoroasă cu Edmund, fiul lui Preston Exley, și suferise o cădere psihică din cauza recentei publicități legate de implicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu cuvintele. Dar pare foarte serios. Oare vorbește despre mine? — Aș vrea să te mai văd, rostește Eduard zâmbitor (habar nu am de ce mi-a displăcut zâmbetul lui la început). Mâine... Ce faci mâine? înghit în sec, să-mi alung stupefacția care mi a încleștat gât lejul. Trebuie să-mi revin. Mă duc la olimpiada de română, cu clara mea minte din această noapte, să văd ce compunere poate ea născoci..., îi răspund, cu gravitate. (încep să-mi recunosc glasul.) îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un tablou dintr-un colț și îl mută în locul portretului. Se uita complet nedumerită la Clara, nepricepând ce găsea atât de fascinant la un portret care era doar un portret, ca și celelalte, și Clara își dădu seama cu o stupefacție împietritoare că tânăra nu observase nici cea mai mică asemănare între ea și figura din portret. Se întoarse în cameră, așeză tabloul pe birou și își trase un ta buret tapisat în fața biroului. Acolo rămase până la ora 3 după-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ingerință în problema sârbă 113. Pe de altă parte, von Stedingk aflase că Aleksandr Borisovich Kurakin, ambasadorul Rusiei la Paris, revenit la Petersburg, "en a apporté de nouvelles qui on fait grand plaisir à l'Empereur"114. Ca urmare, efectele stupefacției produsă, inițial, de decizia parlamentului suedez au dispărut aproape instantaneu, deoarece tarul "se croit plus assuré que jamais de l'amitié de Napoléon" (s. Ven.C.)115. Cu toate acestea, în realitate, raporturile ruso-franceze rămâneau grevate de obiectivele politice urmărite
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
el luă hotărâri în locul ei, numaidecât. Ripley se trezi tresărind și era cât pe-aci să se dea cu capul de somiera metalică. Lumina venind de la laborator ajungea sleită până la blocul operator. Ripley se uită la ceas și constată cu stupefacție că se scursese o oră. Destul timp pentru ca moartea să le fi vizitat deja, dar situația părea neschimbată. Nu era surprinsă că nu venise nimeni să o trezească. Ceilalți aveau alte griji. Și, într-un fel, era semn bun. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fără participarea lui Nicolae Titulescu care era “plin de talent, energie și reprezenta apărătorul tratatelor de pace“. Revista “Revue d’ histoire diplomatique“ în numărul 4 (octombrie - decembrie 1936) își exprima nedumerirea în legătură cu demiterea lui Titulescu care dăduse naștere la o “stupefacție generală”. Constatăm că presa franceză a acordat o atenție majoră momentului demiterii lui Nicolae Titulescu, majoritatea periodicilor subliniind personalitatea și prestigiul acestuia. Cauza principală a înlăturării din funcția de ministru de externe a fost considerată intervenția Germaniei. Totodată cele mai multe dintre
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
românii" au fost mutați în Misia la ordinul imperial din anul 271 (p. 43). Pe aceleași liniamente, Petru Maior, în opera sa mult mai polemică, scrisă cu un ochi întors înspre istoricii austrieci care au elaborat teza migraționistă, își declară stupefacția în fața unor asemenea "fabule" antiromânești. Ilustrativ pentru aceasta este titlul subcapitolului în care argumentează că "partea cea mai mare a romanilor nu au eșit din Dachia preste Dunăre" (Maior, 1990, p. 31) se numește "Tocma fără crezămînt lucru iaste: toți
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vorbește pe marginea căsătoriei și care este părerea alor lui. Vizita ei acum, chiar în ziua ei de naștere și după ce-i dăruise portretul, în ziua când promisese că-i va hotărî destinul, mai că nu însemna anticiparea acestei hotărâri. Stupefacția cu care îl priveau toți pe prinț nu dură mult; Nastasia Filippovna își făcu ea însăși apariția în ușă și, intrând în cameră, îl împinse iar ușor pe prinț. — În sfârșit, am reușit să pătrund... de ce legați clopoțelul? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frumosul pur este legat de cunoașterea intelectuală. Din cele de mai sus rezultă cu claritate că filizofia kantiană conduce frumosul către ideea de finalitate, finalitate pe care o demonstra cu atâta acuratețe Paulescu În biologie când spunea „dar o adevărată stupefacție cuprinde pe oricine când cugetă că oul fecundat - această microscopică masă de protoplasmă - este el Însuși artistul desăvârșit care va construi minunea care se numește ființă viețuitoare (...) sublimă capodoperă pe lângă care toată arta noastră nu este decât un fel de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
puțin al românului Ion Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice. Lefter nu ezită să-și exprime stupefacția de a asista la un seminar de la care el se aștepta la contrariul veștii că postmodernismul a murit. Sentimentul stranietății trebuie să fi fost cu atât mai intens, cu cât optzecistul nostru a rămas și azi un împătimit ideolog al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Le mignon du roi„cadourile se succedau conversațiilor, iar Ludovic a împins fără ezitare familiaritatea [dintre el și Cinq Mars, n.n.] până la a-l numi pe Henric « Cher ami », lucru care, pentru acea epocă, era îngrozitor. Curtenii erau împărțiți între stupefacție, admirație și, poate deja gelozie față de acest cuplu complementar. S-a încheiat un târg între cei doi bărbați: Henric nu va intra în această relație atâta timp cât nu a promis că «nu o va mai vedea pe Doamna de Hautefort ». Ludovic
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
marilor agenții de presă și cotidiane, a unor prestigioase personalități politice europene. Astfel, Agenția „Reuter” califica dictatul de la Viena ca o „nouă și uriașă înșelăciune nazistă” și arăta că cea dintâi reacție a opinie publice față de capitularea României a fost stupefacția generală pentru felul cum a fost prădată această țară. Cunoscutul cotidian „New York Herald Tribune” aprecia în acele zile: „Dictatele impuse de dictatori au avut întotdeauna soarta făuritorilor lor. Nimic nu se poate clădi pe violență, după cum nimic nu se poate
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
exemple sunt, de pildă, Percilla Bejano, Femeia-maimuță, sau Copilul-câine al lui Paré (Gould și Pyle, 1984; Monestier, 1978). Antichitatea, Evul Mediu și Renașterea au reperat În călătorii și În descrierile lor ulterioare numeroși monștri și destule minuni care suscitau uimirea, stupefacția și admirația, dar și angoasa la contactul cu o alteritate imaginată și reprezentată ca amenințătoare. Până la epoca marilor descoperiri, Creștinătatea medievală avusese timp să se obișnuiască cu alteritatea musulmană, la frontiere, și cu cea evreiască, În interior. În privința ființelor stranii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
halim cu o poftă absolut dizgrațioasă, nu rareori uităm să ne ștergem la gură... adică: ne „Îndrăgostim”, ne „Împrietenim”, ne „emoționăm realmente” și ne este dor de „cineva”, lăsăm toate treburile urgente la o parte; ba, descoperim cu o anume stupefacție cât de „oarecare”, de false chiar, sunt acele zeci și sute de necesități mai mici sau mai mari care ne-au ocupat și Încordat spiritul și trupul luni și ani În șir... Nu, „Îndrăgostirea”, „Împrietenirea” - ce e o dragoste masculină
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oamenii care au fost, ca și cei care ne Înconjoară, cu toate hibele și limitele lor, duse uneori până la ridicol, la caricatură, sunt atât de... cum să spun?, de complicați, de ciudați, chiar și În ciuda și spre mirarea lor, spre stupefacția lor, nu rareori, pe care și-o ascund cu grijă, ca pe-o boală de piele... Pozăm, pozăm fără oboseală, folosind mii de tertipuri și, observând că poza noastră nu rareori impresionează, convinge, respectul față de noi Înșine ce, bietul de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de descoperire a adevărului. Dar cum vocația sa era aceea a poeziei, datele științific-filosofice au fost încorporate în operă. Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis au dublat, cu o viziune cosmologică, viziunea sa ontologică, creând o artă poetică uimitoare, dătătoare de stupefacții nu numai pentru cititorul neprevenit, ci și pentru criticul mai puțin avizat. De aici sterilitatea discuției despre modernitatea sau tradiționalismul poetului care l-ar scoate din secolul nostru și din locul său de preeminență. Din ce în ce mai răspândită printre unii dintre critici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]