577 matches
-
și scoate același carton și-l vâră sub nasul milițianului. Am un caz. L-am prins la Piața Romană angajat pe culoarul unu și în loc s-o ia la dreapta și să facă sens giratoriu a mers drept înainte. Ascultam stupefiat. Știam bine că acel culoar, ca și la alte intersecții, săgeata albă poate indica și drept înainte și viraj la dreapta sau la stânga. Aveam însă o îndoială: n-oi fi văzut bine! Poate că acolo săgeata drept înainte o fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a spus Josephine uitându-se pe o altă foaie, i-ai spus doctorului Billings că beai în medie cam patru pahare de bere pe săptămână... am tresărit cu toții auzind sunetul acela straniu ce venea dinspre Emer. Un fel de fornăit stupefiat. —Azi a devenit limpede că beai mult mai mult. Te rog să le povestești celor din grup. Numai atât beam, a ezitat Neil. Patru pahare. Josephine l-a sfredelit cu privirea cu o expresie de genul „nu-ți forța norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zece minute ca să-ți dau niște idei pentru săptămâna viitoare. Bea își încrucișează brațele și se holbează la ea. Arată de parc-ar fi pe punctul s-o măcelărească pe Vivian membru cu membru. Mama și Lucille reapar în cadrul ușii, stupefiate. Tupeul lui Vivian a reușit s-o amuțească până și pe bătrâna Luce. — Vivian, rostesc eu foarte rar, eu mă mărit într-o oră. Mi-am amânat luna de miere ca să nu-mi abandonez responsabilitățile de la serviciu. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie... Și deschise, brusc, fereastra. Bezna năvăli, rapidă, parfumată, vicleană. O biciuire năprasnică. Profesorul se clătină, se înălță, își luă pe după umeri musafirul. Îl împinse, tandru și plictisit, spre ușa. V-ați întors? susură, stupefiată, blonda de la catedră. Pensionarul Matei Gafton zâmbi, complice. Era un obișnuit al casei, cum se spune, își petrecea mare parte din timp în bibliotecă, dar ezită să se explice. Da, am renunțat să mă întorc acasă. Soția mea dă lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ascultare-transmitere în care erau cuprinși cu toții nici nu-l interesa. Îi irita până la ură, dar îi și intimida. Suspiciunea, combinată cu misterul, inhiba reacția. L-ar fi zvârlitcât colo... Țicneala era o cursă, erau convinși, nu știau niciodată cât de stupefiați sau sceptici să se arate. Vorbea despre dictatori, ca și cum ar fi vorbit despre cel mai firesc lucru, apoi filozofa despre mediocritate, frustrare, fanatism și, hodoronc tronc, ajungea iarăși și iarăși la... Argentina. Horoscopul familiei, bineînțeles... Despre fratele fugit la Buenos Aires
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fost, a continuat, răspunzându-și singur la întrebare, după care, pentru a nu știu câta oară în seara aceea, a cedat nervos și a izbucnit în plâns. — N-ai de ales, a spus Tom într-un sfârșit, ieșind din tăcerea stupefiată. Fie că rămâi aici sau nu, banii sunt ai amândurora. Suntem parteneri și n-am de gând să te lipsesc de partea ta. Jumi-juma, Rufus. Facem totul exact pe jumătate. — Trmimite-mi doar destul cât să trăiesc, s-a smiorcăit Rufus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
simbolică. Mai taci odată din gură, fițoasa naibii ! O, Doamne. Ce naiba să-i spun ? — Mi s-a părut că... chiar rezonează, spun Într-un final. Ce anume rezonează ? face Nick. — Păi... Îhm... Îmi dreg glasul. Rezonanțele. Se așterne o tăcere stupefiată. — Rezonanțele... rezonează ? spune Artemis. Da, zic sfidător. Da, rezonează. Acum te rog să mă scuzi, trebuie să-mi văd de treabă. Mă Întorc spre ecran, dându-mi ochii peste cap și Încep să bat frenetic la computer. OK. Discuția despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Despre cum te-ai folosit de mine ? Despre cum m-ai trădat ? — OK, Emma. Sunt de acord, te-am făcut să te simți penibil. Dar... ce e atât de grav În chestia asta ? — Ce e atât de grav ? țip absolut stupefiată, aproape dând peste o femeie cu un cărucior de cumpărături. Ai intrat În viața mea. Mi-ai băgat În cap ideea că toată povestea asta de dragoste e adevărată. M-ai făcut să mă Îndră... Mă opresc brusc, gâfâind ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trebuie să transfere ceva... și despre un plan B... și despre ceva care era urgent... Ce să transfere ? spune Lissy suspicioasă. Fonduri ? — Habar n-am. Și au mai zis că trebuie neapărat să se Întoarcă la Glasgow. Jemima e absolut stupefiată. — Emma, nu-mi vine să cred. Ai avut tot timpul informațiile astea ? Sigur e ceva foarte interesant. Trebuie să fie. Păcat că nu știm mai multe. Expiră frustrată. N-ai avut un dictafon la tine sau așa ceva, nu ? — Evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreuna în capcană, se arunca asupra ei și, fără să clipească, îi sucea gâtul cu o mână de fier. Profunzimea verdeții și a spațiului o entuziasmau peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croinduși drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-i era prezentată. Am comandat calcan Dover. —Cum am zis, a rostit chelnerița cu aroganță. Pește. Apoi fata a așezat farfuria în fața Juliei și s-a întors pe călcăie îndreptându-se înapoi, către bucătărie. Susan s-a uitat după ea stupefiată, după care a revenit cu fața către masă. —Fiona, la tine cum stau lucrurile? —Eiiii, asta da întrebare, a exclamat Fiona făcând o ușoară grimasă. De fapt, nu am așa de multe de raportat, decât că Jake aproape c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Dar, indiferent care a e motivul, viața noastră s-a îmbunătățit teribil de tare. Duminică, Jake ne-a pregătit și micul dejun. —Și David nu se întreabă de ce tu și Jake ați devenit cei mai buni prieteni? a întrebat Alison stupefiată. —Nu pare să fie curios. Și dacă e, atunci n-a spus nimic în sensul ăsta. Eu cred că e doar ușurat că nu mai trebuie să facă pe mediatorul în certurile noastre. —Excelent! a exclamat Susan și-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
orașul și când trecu de linia felinarelor înalte ce se înălțau chiar la marginea nisipului, putu vedea la lumina lor plaja lată, la capătul căreia se spărgeau cu furie valuri enorme, ce puneau nopții albe panașuri de spumă. Se opri stupefiat. Din negură se ivea dintr-o dată o masă de apă cum nu-și putuse imagina vreodată că ar putea exista pe lumea asta, se încrețea pe culme, se înălța tot mai mult și se prăbușea asupra pământului, stârnind acel zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Între șase și nouă“; cealaltă era cartea de vizită a lui Felice Bortshe, groasă și albă, pe care nu scria decât „Felice Bortshe, Consultant de Artă“, plus o adresă de New York. Le-am vârât pe amândouă În buzunarul blugilor. Încă stupefiată, am privit către Chestie. Pe viitor, trebuia să mă deprind să-i spun Planeta Nedescoperită. Dar, cum aveam să-i zic Fiicei Chestiei, dacă vreunul dintre clienții lui Felice Îmi va comanda să o fac? S-a auzit țârâitul soneriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o notă falsă și-am sesizat-o amândouă. — În cazul ăsta, cine crezi că a fost? — Nu știu. Se ridică, sprijinindu-și picioarele departe de masă. — Le-ai spus polițiștilor despre tine și Naomi? Crezi că am Înnebunit? Întrebă Derek stupefiat. Exact așa ceva așteaptă ei să audă. Ar zice că am omorât-o chiar eu pe Linda, pentru că m-a prins cu alta. Le-ar plăcea la nebunie să mă aresteze. Nu știi asta, Lou? Un negru și-o albă. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ascultă-mă cu atenție, Ascult, Apropie-te mai mult, Înainte să mi se frângă glasul, Spune. Bătrânul murmură câteva cuvinte la urechea fiicei. Ea clătina din cap, dar el insista și insista. Asta n-o să rezolve nimic, tată, bolborosi ea stupefiată, palidă de groază, O să rezolve, Și dacă n-o să rezolve, N-o să pierdem nimic dacă Încercăm, Și dacă n-o să rezolve, E simplu, mă aduceți Înapoi acasă, Și copilul, Copilul merge și el, dacă eu rămân acolo, rămâne cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mea veche chiloți și șosete și un halat, exact cum am făcut atunci când m-am dus să nasc, pășind încovoiată de durere și contracții, care îmi frângeau trupul în două, și o perie și un sutien, dar deodată mă uit stupefiată în geantă, ce fac eu aici, împachetez lucrurile mele, nu pe ale lui, răstorn totul pe pat și mă îndrept spre rafturile dulapului unde se află hainele lui, iar el spune, îndeasă acolo și o carte, să am ce citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru a putea traversa camera minusculă. Stau vlăguită în fața obloanelor pline de secrete, camera aceasta îmi stârnește întotdeauna o stare difuză de depresie, o durere ascuțită în gât, iar acum dinăuntrul ei se aude pe neașteptate un geamăt, deschid gura stupefiată, nu se poate, nimeni nu locuiește aici, cum a putut ajunge aici un biet suflet și, mai ales, cum ar putea ieși, de vreme ce toate obloanele sunt trase, iar ușile, închise, înconjor din nou casa, încerc să privesc înăuntru, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am dat seama că pur și simplu nu este capabil să simtă nimic, doar să se distreze, nu a fost aici cu mine cu toată ființa lui, doar așa, iar eu m-am săturat de doar așa, eu o ascult stupefiată, am impresia că aud o evaluare îngrozitoare a fiului meu la ședința cu părinții, un avertisment al profesoarei care îmi este adresat mie, în timp ce simt încă în gură gustul său de marțipan, dar exact în clipa aceea intră medicul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
comandă a ușii blindate. Un indicator roșu se aprinse, însoțit imediat de un șuier zgomotos, caracteristic. Dallas și Lambert se uitară la panoul interior culisând. Pe consola lui Ripley se înșirară cuvinte de neînchipuit: SAS INTERIOR DESCHIS SAS INTERIOR ÎNCHIS. Stupefiată se uită la legendă fără să-și creadă ochilor. Cu trupul lui Kane rupt în două, Dallas și Lambert se opriră, clătinăndu-se în coridor. Sasul interior se închise în urma lor în același moment, apărură Parker și Brett. Ash se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
hipersomn sau o lună e totuna, bineînțeles. Dar nu putea să nu se gândească la timpul real. Ripley ar fi preferat să fi auzit măcar șase luni, nu acest năucitor zece luni. Muzica intercomului trecu precum un înger printre fețele stupefiate. ― Ce se întâmplă, Ash? ― Veniți să-l vedeți pe Kane, imediat! Cererea era formulată pe un ton de urgență, dublat de o curioasă ezitare. Dallas se îndreptă pe scaun, cu urechile ciulite. ― O modificare? Serioasă? ― Ar fi mai simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a binelea. Brett dădu cu piciorul în plasă, înjurând. ― Dumnezeii!... Acum și-a găsit! Îi zic eu câteva lui Ash... ― O secundă! îl întrerupse ea. (Apucă instrumentul de cealaltă extremitate. Acul se stabiliză imediat.) Semnalul vine de jos. Trei fețe stupefiate se înclinară. Nici o vietate, nici o fantomă nu străpunse blindajul pentru a-i ataca. ― E nivelul C, mormăi Parker. Nu sunt decât ateliere de întreținere. O să ne vină acru căutând-o pe-acolo, plus mizeria care-i acolo! ― Vrei s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o fixeze cu mirare, fără să răspundă. ― Nu merge ceva? reluă Ripley. De ce te uiți așa la mine? Consumul de oxigen nu mai face parte din domeniul public? ― Mai slăbește-mă! replică Lambert fără să fie cu adevărat mânioasă. (Părea stupefiată.) L-ai acuzat. L-ai acuzat realmente că a dat alarma pentru a salva creatura! (Clătină lent din cap.) De ce? ― Pentru că eu cred că minte. Iar dacă voi găsi înregistrările, o voi dovedi! ― Ce să dovedești? Vei ajunge poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu atît mai bine. Atîta vreme cît nu trebuie să mă Întorc În unitate, Îi dau voie să-mi scoată și apendicele prin nas. — Dacă vrei, Îți poate aranja un pic nasul, face și chirurgie estetică. Mă uit la ea stupefiat. Despre ce dracu’ tot vorbește? Face ce? Am senzația că n-am Înțeles bine și derulez Înregistrarea. — Ce e? Tu nu știi că doctorul Cheie i-a făcut Mirelei nasul? Ai fi zis că a avut odată nasul ca al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te urăsc, n-ar fi fost adevărat. Așa că mai bine îmi țin gura. — Îți ții gura. Viața noastră în doi e ca la casa de nebuni. De ce dracu te-ai măritat cu mine? Toată lumea era uluită. Taică-tu a rămas stupefiat. De ce-ai făcut-o? — Ah, n-are importanță. — N-are importanță. Asta-i tot ce știi să spui. Asta-i ce-ai să spui și când am să-mi dau duhul. Ești o lipitoare, o ploșniță, un parazit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]