386 matches
-
în patria mea, se pune problema de a lupta pentru libertatea adevărului, care este suprema justiție, pentru a elibera adevărul de cea mai rea dintre dictaturi, de cea care nu dictează nimic, de cea mai rea dintre tiranii, cea a stupidității și-a neputinței, a forței pure și lipsite de direcție. Mazzini, fiul predilect al lui Dante, a făcut din viața sa un poem, un roman mult mai poetic decât cele ale lui Manzoni, D’Azeglio, Grossi sau Guerrazzi. Și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vârful picioarelor spre seră, traversez rapid casa și urc scările. Când mă aflu în camera mea și ușa e închisă bine, mă prăbușesc pe pat, cu o dorință nebună de a râde de propria mea ușurare, de ridicolul și de stupiditatea absolută a situației. Apoi mă ridic și mă uit pe fereastră. Îi zăresc pe toți trei lângă heleșteu. Nathaniel le arată ceva cu un băț. Mă grăbesc în baie, dau dușul la maxim și stau sub jet treizeci de secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a băut deja o cantitate impresionantă de vin alb și acum plânge întruna. Șampania se evaporă cât ai clipi, urmează apoi o altă porție de vin pentru mine și Daisy și niște whisky pentru Finn. Stăm așa ore întregi, urmărim stupidități la televizor, în timp ce Daisy nu se mai oprește odată. Finn stă trântit în fotoliu, nu-și ia ochii de la ecran și nu scoate nici două vorbe în tot acest timp. Oh, da, să nu uit a treia regulă, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mea. Știam că e Ana acolo unde s-a uitat el, dar m-am întors sperând să văd, parcă, pe altcineva. Nu. Era doar Ana acolo. Și fiica Ministrului unde... Rațiunea mea înghețase și timpul se opri în loc, uimit de stupiditatea de care am dat dovadă în ultima vreme. Ana! Eram mai inapt atunci decât un cartof. Mintea mea nu mai făcea nici o conexiune. Revelația că Ana era fiica Ministrului, Ana era o Allston, Ana era fiica celui care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fluture, muza pe care Însuși scriitorul a transformat-o Într-un Înger al morții. Ți se par grețoase cuvintele mele? Simple dulcegării? Crezi că ai fecundat pământul cu dulcegăriile tale? Siropul cuvintelor tale e un jalnic amestec de aiureală și stupiditate. Cât aș fi vrut să te cred! Cât de aproape Îmi era prăpastia, tot mai bine era la marginea ei. Ești o vulpe cu ochi lacomi, perfizi. Eu, ,,muza voluptuoasă,, , ,, marea ta dragoste,, , ,,inspirația ta,,. Fructul stacojiu nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se pare tare amuzantă, și tot de fiecare dată, mie îmi vine să le plesnesc. Nu e că nu le plac, sunt pur și simplu lipsite de importanță, un cuplu de papagali care pălăvrăgesc întruna și mă surprind permanent cu stupiditatea lor. Și așa merg ele în Mortons, Tramp, Embargo: locuri anonime unde agață bărbați anonimi. Dacă au noroc, aceștia le invită la cină și le plimbă prin împrejurimi cu Ferrari-ul înainte să dispară de tot în noapte. Nu fiți ridicoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și sufletesc, discutând politică, schimbându-și ideile despre proza lui Rică Venturiano și ajutându-se reciproc. Ipingescu își aprobă amicul în mod mecanic prin „rezon” și răspunde chemărilor acestuia: „Săi, nene Nae!”, „Urgent”. Redus la minte, întunecat de o onestă stupiditate, suprema satisfacție a lui Ipingescu este de a se face stimat de familia lui Dumitrache și de a-și afirma „superioritatea intelectuală” tălmăcind articolele politice. E un tip de „farsă groasă”, cum îl caracterizează însuși dramaturgul, dar având vanitatea relațiilor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
carnavalului. În schimbul unui bilet la loteriile Ipistatului, Nae Girimea îi poate solicita oricând serviciile. Exclamația energică „Vorbă” constituie mecanismul personajului și destăinuie caracterul de autoparodie. Apariție fugitivă, Ipistatul contribuie alături de celelalte personaje la crearea și menținerea atmosferei de farsă prin „stupiditatea și nebunia lui de cea mai pură speță”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 159. footnote>. Forma cea mai simplă a nebuniei comice e producătorul de râs, care în treatru a fost prezentat în diferite forme ale profesionalizării, în funcție de exigențele epocii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dispus mai degrabă la reacții afective puternice decât la sentimente profunde, avea să uite curând. Iar viața lui Blanche, începută cu cine știe ce speranțe luminoase și visuri, parcă nici n-ar fi fost trăită vreodată. Totul părea inutil și de o stupiditate absurdă. Strickland își găsise pălăria și stătea în picioare uitându-se la mine: — Vii sau nu? De ce-mi cauți societatea? l-am întrebat. Doar știi că te urăsc și te disprețuiesc. A început chicotească bine dispus: — De fapt singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bătrânul Ehrenhaft, care dă din coadă..." Nu-i prea era de folos. Tubul părea să nu țină cont de experiențe. Procesul se derula fără încetare, și fără ca "foamea" să fie vreodată satisfăcută. Lucru curios, ca și la alte fenomene, această stupiditate însăși se arăta fructuoasă pentru cei care știau să o exploateze. Gosseyn stabiliză nava la o altitudine de 8000 de metri, apoi o coborî aproape de suprafața apei. În acest fel, putu să se acomodeze la ritmul normal de variație datorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
urechile pe spate Povestea care urmează este adânc îngropată în timp. Aveam pe-atunci douăzeci și șase de ani și credeam sincer că nu făcusem, deocamdată, nici un lucru rău în viață. Mult mai trist e că am rămas convins de stupiditatea asta încă vreo zece ani după aceea, dovadă de cât de greu m-am maturizat, cu câtă trudă am început să mai pricep, cât de cât, ce se-ntâmplă în jurul meu și cu mine. Azi, când încă zece ani au
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fel de invulnerabilitate lucidă. Marea Conversație dincolo de moarte, de milenii, de distanțe îl prindea și pe el. În casa sinistră a Liviei, nimeni nu-și închipuia cât de triumfătoare și de neoprit era evadarea lui. Paznicii îi vorbeau Liviei despre stupiditatea lui încăpățânată, obtuză, iar el se gândea că Augustus domnise vreme de cincizeci de ani, anihilând zeci de comploturi, și murise imperial în patul lui. Iar acum părea că, alături de el, într-o misterioasă inițiere, îi explica nemiloasa și sublima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
râdea plin de ură, iar râsul i se prefăcea în dispreț. — Așa că au căzut de acord toți trei, Augustus, Livia și senatorul Claudius, care a fost invitat și la noua căsătorie... Cineva slobozi un hohot de râs, ușurat sau din stupiditate. Imediat însă, numele acelea, pomenite într-un discurs vulgar, sporiră neliniștea generală: nu vinul îl făcea pe Callistus să vorbească. În fundul sălii, timidul Helikon se sufoca de spaimă. Între timp, Împăratul, în mijlocul curtenilor care, slugarnici, se prefăceau că nu observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a imitației”. Textul („Capitala Brumărescu“, semnat Vn.) a fost în general ignorat de comentatori. Autorul deplînge discontinuitatea istoriei locale și „provizoratul” ei preexistent modernizării, opunîndu-i, compensatoriu, voința de construcție durabilă, posibilă cu adevărat abia după război („România se construiește azi”): „Stupiditatea edililor și nepăsarea cetățenilor au conservat Bucureștiului pînă în 1925 aspectul de lagăr oriental, ridicat în pripă, în dezordine, în paiantă, bun pentru a fi părăsit ori de cîte ori trec turcii Dunărea și pentru a fi realcătuit, după jaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar nu știam ce să spun. „Nu te simți bine, domnule sculptor?” m-a chestionat ea cu o îngrijorare ironică. Zăpăcit, i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea a zâmbetului de care nu mă puteam despărți: „A, nu, eu suport căldura”. „Eu, în schimb, nu, râse Laura, așa că mă duc să fac o baie. La revedere”. Și m-a lăsat să mă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poliției (o forță ciudat de impersonală și detașată, funcționând uneori Într-un fel de vid, uneori neputincioasă, iar alteori depășind Guvernul În persecuții brutale); și al doilea, prin prisma dezvoltării unei minunate culturi. Sub țari (aș fi putut continua), În ciuda stupidității și ferocității fundamentale ce caracteriza regimul, un rus iubitor de libertate avea incomparabil mai multe mijloace de a se exprima și risca mai puțin dacă o făcea, decât sub Lenin. După reformele din 1860, țara deținuse (deși nu aplicase Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Bibliotecă ziare și reviste din acei ani de demult, de început al fricii. Eram copil pe atunci. Nu-mi păsa sau eram învățat a crede, așa cum am crezut mulți ani mai apoi. Înțeleg cum erau lucrurile cu titoiștii. Zâmbesc citind stupiditatea unor texte despre agonia imperialismului, despre călăul Tito (reprezentat cu o bardă însângerată), despre trusturile care vânau petrolul Irakului, despre Ciankai-și și banda lui și câte altele. Pe unii dintre autorii aceia i-am și cunoscut. Unii chiar, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neîncredere: — Mă uimește această încredere pe care o ai în tine însuți, zise. Mie începe să-mi fie frică. — Frica e cel mai mare dușman în deșert, veni răspunsul. Frica duce la disperare și la nebunie, și nebunia duce la stupiditate și la moarte. — Ție nu ți-e frică niciodată? — De deșert? Nu. M-am născut aici și aici mi-am petrecut viața... Avem patru cămile, femelele vor mai da lapte azi și mâine, și nu se văd semne de harmatan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să trăiască în același colț pierdut sub aripa unui avion. Cât de mărunt părea totul privit de la trei mii de metri altitudine! Cât de neînsemnată era problema lor față de problemele lumii către care se îndrepta! Înțelese deodată ridicolul acțiunii sale, stupiditatea efortului său și simți dorința de a-i striga pilotului să se întoarcă, să-l lase din nou pe pământ, pentru că era în zadar să călătorească spre un oraș de două milioane de locuitori în căutarea cuiva care să asculte cererile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lua cuprul, fără să aducă boli, coloni, garimpeiros sau negustori de cherestea... Se făcu o lungă tăcere. Fiecare încerca să cântărească argumentele pro și contra. Preotul a fost primul care vorbi. — Este o soluție atât de simplă, încât sperie prin stupiditate... — Nu e atât de stupidă, spuse Inti Ávila. Majoritatea savanților care au studiat posibilitățile de supraviețuire a speciei umane sunt de acord asupra faptului că drumul de fier va recăpăta rolul primordial pe care l-a avut odată... Goldsmith, Allaby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să știi ce să spui. Era greu să spui orice. În pofida fricii și-a golurilor de memorie, sentimentele care mă copleșeau erau cele de stânjeneală și de neputință; stupiditatea mea și-a situației în care mă aflam. Cum puteam să stăm acolo și să-i cer străinului ăstuia să mă ajute să recuperez întâmplările vieții? Pungile de cumpărături se rupseseră și toate lucrurile mele se rostogoleau pe pardoseală, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceară, pe atîta cîtime de foi, mîna unei femei. Grave, scrisorile de acest gen nu impresionează pe cele cărora li se adresează. Nu Cicero, ci Hannibal a cucerit Italia. Cu vioiciunea care le stă în caracter, femeile ghicesc fără de greș stupiditatea și, din această pricină, pe autorii de scrisori, ele îi respectă cu dispreț. În vreme ce bărbatul rămîne convins că fiecare cuvînt al său a fost incandescent, doamna se amuză. Ar trebui să se știe, odată pentru totdeauna, că dragostea e acel
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spital (era Duminica Floriilor), n-am luat cu mine nici pijama, nici schimburi. Eram sigur că, peste un ceas, două, mă voi întoarce acasă. Nici auzind că făcusem infarct, n-am fost impresionat. Prima mea reacție a fost de o stupiditate enormă: Nu voi petrece Paștele într-o cameră de spital". Abia ulterior am consimțit că nu mai sunt deloc "o stîncă". Iar acum mi se pare aproape ridicol că odinioară i-am studiat pe stoici cu pretenția de a învăța
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
capodopere. După Pauline Kael, nici o actriță, de la Lilian Gish pînă-n momentul despre care vorbim fără rost, nu mai reușise să redea Într-o manieră atît de devastatoare fragilitatea și ridicolul femeii Îmbătrînite și alcoolice sub lună, mai precis ridicolul și stupiditatea poetică etern feminină. Femeia din pricina căreia ne Îndrăgostim și ne sinucidem Într-un fel sau altul la facultate sau la pensie, momente cînd ne simțim mai nesupravegheați Deocamdată ne aflăm În septembrie 1951. În ianuarie 1958, Paul Newman Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un concert pentru pian În vreme ce mănîncă limba unui polițist aflat Încă la datorie și exercită constant o stranie fascinație asupra lui Jodie, asupra noastră și a lui Ridley Scott, ce-l va reedita Într-o construcție picturală de o maximă stupiditate. Criticii, lumea au fost Încîntați, mai ales după ce Foster Îl Împușcă pe asasin pe Întuneric. S-au discutat și s-au găsit valențe extraordinare ale tăcerii, postmoderne, noutate absolută. „Compasiunea tacită mi se pare singura reacție adecvată la spectacolul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]