852 matches
-
verbul discere („a învăța”) și derivatul său discipulus („cel ce învață”). În această accepțiune, cât se poate de simplă și firească, disciplina ar fi acel corp structurat de cunoaștere pe care îl învață cel implicat în acest proces („discipolul”). Este subînțeleasă ideea că învățarea disciplinei de către discipol se petrece sub îndrumarea unuia care deține deja cunoașterea respectivă, un „înțelept” al cărui discipol este cel ce învață. Discipolului trebuiau să i se creeze, în acest proces, „formele” mentale în care să fie
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
patru momente cheie: În preajma lui Isus; la răstignire; la punerea În mormânt; la Înviere. Le vom analiza cu atenție, insistând asupra diferențelor, pline de tâlc, ale evangheliștilor. În Luca 8,1-3 se spune: „Și a fost așa: puțin timp (se subînțelege chronoi) după aceea, el a Început să umble prin fiecare oraș și fiecare sat, propovăduind și binevestind Împărăția lui Dumnezeu; și cei doisprezece [erau] cu el, și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de slăbiciuni: Maria, cea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
trei ori Într-o singură noapte, merită să se bucure de vestea bună a Învierii laolaltă cu ceilalți ucenici (cu nimic mai curajoși decât Petru, fie spus În paranteză). Luca, așa cum făcuse În scena răstignirii, nu citează nume, dar se subînțelege că sunt prezente la mormânt femeile din preajma lui Isus, care-L urmaseră tocmai din Galileea. El adaugă un alt amănunt inedit: nu un Înger, ci „doi bărbați” Întâmpină grupul de mironosițe la mormânt. Relatarea lui Ioan (cap. 20) este cea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se Împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „Înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc Împotriva Fiului: se subînțelege, ei pot fi oricând regenerați prin botezul Duhului Sfânt. Lucru de neconceput pentru creștini, adică pentru cei care au dus inițierea până la capăt, Întrucât aceștia păcătuiesc Împotriva Duhului Sfânt. În viziunea lui Origen există așadar o gradație În comiterea păcatelor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și geneza lor, de celelalte tipuri psihologice. Tipul de personalitate, din punct de vedere moral, derivă dintr-un model. Modelul este cel care stă la baza formării tipurilor morale de personalitate. Pentru I. Gobry, „când vorbim de un model se subînțelege o alegere și o intenție”. Din aceste considerente, fiecare individ are la dispoziție opțiunea liberă de a alege sau de a adera la un anumit model. Tipul moral de personalitate este rezultatul imitației unui model, fie că este vorba de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mod de înțelegere. Căci mereu are însemnătate tocmai felul în care e privit sau considerat ceva. De pildă, când omul este înțeles ca viețuitor rațional, cum fac vechii greci, sau ca ens finitum, ființa sa „este concepută mai degrabă ca «subînțeleasă», 122 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 110. . 111. în sensul simplei prezențe proprii celorlalte lucruri create“.<ref id="112">Ibidem, p. 67.</ref> La fel și atunci când, în gândirea modernă, se pleacă de la conștiință și acte de conștiință (cogitationes), luate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mod de înțelegere. Căci mereu are însemnătate tocmai felul în care e privit sau considerat ceva. De pildă, când omul este înțeles ca viețuitor rațional, cum fac vechii greci, sau ca ens finitum, ființa sa „este concepută mai degrabă ca «subînțeleasă», 122 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 110. . 111. în sensul simplei prezențe proprii celorlalte lucruri create“.<ref id="112">Ibidem, p. 67.</ref> La fel și atunci când, în gândirea modernă, se pleacă de la conștiință și acte de conștiință (cogitationes), luate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
plăcea să vorbească despre sine, cel puțin fără înconjur. A ales alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica. * * * Aforismul mai mult trădează decât dezvăluie o personalitate. Vizând o transcendență, o sublimare reflexivă, depersonalizarea empirică este subînțeleasă, rămânând indiciile, nici ele sigure, ale figurii spiritului creator. În aforism intră mai multe componente de care trebuie să ținem seama în strădania unei înțelegeri adecvate. Experiența de viață, puterea cugetării și a expresiei, psihologia creatorului sunt elemente indispensabile. Mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui Al. Ivasiuc, dar și la o depășire a crizei solitudinii, a temerii de moarte prin dragoste. Acest topos al iubirii, văzut ca remediu împotriva morții, imprimă o tonalitate profundă textului, dar nu conține accente dramatice. Că ele se pot subînțelege, e altceva. Sunt câteva scene în care Adela, simțind înfiorare în fața eternității naturii, se apropie de bărbat. Să se observe camuflarea, realizată prin inversarea rolurilor. În loc să pună pe bărbat, sau oricum pe amândoi, să simtă acest impuls al apropierii, naratorul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
schițe“ din Momente, nuvelele Păcat și Făclia de Paște fiind apreciate drept „povestiri zdrobitoare“. În antologia Istorisiri vechi și nouă, volum de propagandă comunistă publicat în 1954 la Editura Tineretului a Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc, această schiță era subînțeleasă ca o metaforă a „relației dintre exploatați și exploatatori“. Păcat boieresctc "Păcat boieresc" Itc "I" Moșia noastră e departe de balta plină de vânat și de pește a Borcii, cale de două ceasuri cu calul, înlăuntrul Bărăganului. În vara anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Așa este, sunt Sam Jones. Ești prieten cu Suki? —Practic, din fașă. Mama mea și Sir Richard se cunosc de foarte mult timp. Mă întrebam dacă nuanța pe care a dat-o acelei afirmații era una obișnuită sau trebuia să subînțeleg ceva din ea. — Și lucrezi și tu la bancă? am întrebat politicos. Nu, eu sunt antreprenor. Mă ocup de proprietăți și așa mai departe. Am două restaurante în Fulham. —Ca ăsta? și m-am uitat în jur. Restaurantul era extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dintre caricaturile lui Daumier, Grandville sau George Grosz sunt de acest fel. Satiricul, ca element esențial al satirei, începe să însemne ridiculizarea aspectelor negative, prin ironia mușcătoare la adresa moravurilor și a viciilor din viața socială și individuală. Satiricul se raportează subînțeles la un model moral, criticând incisiv și deseori batjocoritor, cu singurul scop al îndreptării morale. Perceput ca o variantă extremă a comicului, satiricul presupune o maximă detașare de obiect, iar indignarea, revolta și disprețul sunt sentimente care îl încearcă în
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ei. Ironiile pe care le Îndurase din partea lui Îi schimbaseră viața: până la urmă s-a despărțit de el, după ce Își dăduse seama că un bărbat care ar fi iubit-o cu adevărat (ca un erou de roman de dragoste, se subînțelegea) n-ar fi luat-o În râs cu atâta cruzime pentru ceva ce-i făcea plăcere. Am fost martore la schimbările de slujbe și nunțile celorlalte și chiar la un proces și totuși, dacă ne Întâlneam Întâmplător pe stradă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
altfel. Și cu siguranță că aș fi avut altfel de coapse. Așa, eram blestemată să-i aud pe oameni spunând despre mine „E o fată zdravănă“. După care adăugau întotdeauna în grabă „Ei, nu zic că e grasă“. Ceea ce se subînțelegea era că, dacă tot eram grasă, cel puțin puteam să fac ceva ca să remediez chestia asta. „Nu“, continuau ei, „e o fată drăguță, zdravănă și înaltă. Știi, genul puternic“. Eram deseori descrisă ca fiind puternică. Ceea ce mă călca pe nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
jos, mi-a ordonat Celine cu o voce dintr-odată foarte fermă. —Pof...tim? — Stai jos! De data asta n-o să mai reușești să intri cu tancul ca să obții ceea ce vrei, mi-a spus ea. Eram uluită de ceea ce se subînțelegea din vorbele ei: că mai înainte „intrasem cu tancul“. —Ești prea obișnuită să obții totul pe loc, a continuat Celine. O să-ți prindă bine să mai aștepți. Deci ai văzut chestionarul! — Nu. — Păi, atunci de ce-mi spui că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fie un bărbat. Pentru câteva momente, Josephine a lăsat să plutească în aer o sumedenie de întrebări și răspunsuri. Unde vrea să ajungă? m-am întrebat plină de frenezie. Doar nu voia să spună...! Nu voia să lase să se subînțeleagă...! Că John Joe era...? —Poponar. —Sau „homosexual“. E un termen cu care se poate să fii mai familiarizat, a spus ea însuflețită. Fața lui John Joe se înnegrise. Dar privindu-i gura căscată de uimire, am descoperit că pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
când trebuia, atunci din două una, ori episodul, contrar așteptărilor noastre logice și firești, nu o interesează și prin urmare nu se simte obligată să intervină pentru a neutraliza perturbarea survenită În procesul vieții și al morții, ori se poate subînțelege că moartea, contrar celor ce credea ea Însăși, are mână liberă să rezolve, cum crede de cuviință, orice problemă survenită În munca ei de zi cu zi. A fost nevoie ca acest cuvânt nelămurire să fie spus aici o dată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ceas, să se facă de râs în fața elevilor care chicoteau - lu’ ăsta îi ghiorăie mațele, sigur ne dă drumu’ mai repede să prindă ceva de băgat sub nas! -, să coboare scările în goană, riscând să-și fractureze abdomenul. Tinerii, se subînțelegea, rămâneau mereu la urmă. Ei aveau înainte o lungă viață de cancelarie, puteau mai ușor să facă abstracție de pateuri și murături. După ce farfuriile de plastic erau cât de cât pline, începeau discuțiile înălțătoare de suflet, chiar dacă adesea cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Conform acestui text, Ezechia ia inițiativa de a trimite un mesager de împăcare lui Senaherib, aflat la Lachiș, și însuși Ezechia își recunoaște „vina” față de regele Asiriei (2Rg 18,14). Aceasta înseamnă implicit că nu trebuia să se răzvrătească. Se subînțelege că Senaherib s-a retras după acest compromis. Partea a doua, mult mai lungă (2Rg 18,17-19,37), e construită ca un diptic: găsim, de fapt, două mesaje ale lui Senaherib pentru Ezechia (2Rg 18,17-36 și 19,9b-13), două
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
răspuns și am clarificat importanța sa din perspectiva naturii filosofiei, o natură căreia îi este constitutivă propria ei problematizare. Acum însă, am vrea să clarificăm conținutul acestui răspuns și natura mesajului său. Un răspuns care să poată cuprinde toate instanțele subînțelese interogației și provocat de mirarea originară, trebuie să ofere sens total, definitiv și atotcuprinzător vieții și realității. Tocmai asta urmăreau să ofere și metafizicele imanentiste, însă răspunsul lor pleca de la plinătatea și absolutul gândirii și nu ajungeau niciodată să-și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
interesează îndeaproape, în afară de teologi și exegeți, pentru căutarea unui sens transcendent al acțiunilor individuale, și pe psihanaliștii interesați să afle ceea ce este ascuns sub configurarea gesturilor și a viselor, sau pe analiștii limbajului care caută să-i înțeleagă direcțiile semantice subînțelese în diferitele sale articulații, ca și propriile ambiguități. Cercetările analitice, metoda fenomenologică, ipotezele hermeneutice în complexitatea lor, desemnează cadrul și modalitățile în care, și după care, se mișcă gândirea contemporană, în continuitate cu descoperirile filosofiei clasice în domeniul structurilor principale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
oprire. Este omul problemei, al căutării neîntrerupte, al disponibilității. Un astfel de om vine de departe și este în călătorie spre un țel îndepărtat. Din toate aceste conotații reiese clar despre ce tip de om vorbim și ce ontologie se subînțelege în prezența sa: un om pascalian, sinteză dintre finit și infinit; un om situat într-un orizont în care nu se poate epuiza pe sine și în călătorie spre o destinație despre care poartă în inimă o mărturie esențială. Destinația
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a fost și un rezultat firesc al creării statului Moldova”. Către anul 1359 - afirmă autorul - statul medieval moldovenesc a devenit independent. Se operează în continuare cu noțiunea de popor moldovenesc ca etnie aparte, deosebit în raport cu vecinii, în care pot fi subînțeleși românii: „E necesar de menționat că, în pofida perceperii multor trăsături ale culturii popoarelor învecinate, cultura moldovenească posedă trăsături specifice proprii numai ei, cu o variată gamă de forme, stiluri originale, ce s-au manifestat în diferitele ei sfere”. Problema a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
urmă, într-o zi, și Nanu, și Vrăbiescu și-au făcut valiza și au plecat, cum spui și tu, Ivona dragă... Am spus eu așa ceva ? De bărbați, de valize ? Nu-i genul... — Poate să nu fi spus-o, dar se subînțelegea... Sau, dacă nu se subînțelegea, o spun eu, poftim ! O spun, pentru că spun adevărul, nu vorbesc ca s-o critic pe Clemența. Puiu știe că eu nu-mi critic niciodată prietenele, sunt prietenele mele, și orice-ar fi, orice-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nanu, și Vrăbiescu și-au făcut valiza și au plecat, cum spui și tu, Ivona dragă... Am spus eu așa ceva ? De bărbați, de valize ? Nu-i genul... — Poate să nu fi spus-o, dar se subînțelegea... Sau, dacă nu se subînțelegea, o spun eu, poftim ! O spun, pentru că spun adevărul, nu vorbesc ca s-o critic pe Clemența. Puiu știe că eu nu-mi critic niciodată prietenele, sunt prietenele mele, și orice-ar fi, orice-ar face, eu țin la ele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]