2,299 matches
-
îmbrăcăminte pentru sugari, a treningurilor, costumelor de schi, costumelor de baie etc.; - fabricarea pălăriilor și șepcilor; - fabricarea altor accesorii: mănuși, curele, saluri, cravate, fileuri de păr etc. Această clasă include, de asemenea: - fabricarea articolelor din blană, pentru acoperit capul. Această subclasa elementară și respectiv, întreaga clasă 18.24, exclude: - . fabricarea caștilor de protecție, vezi 25.24 și 28.75; - fabricarea mânușilor și caștilor din piele pentru sport, vezi 36.40; - repararea articolelor de îmbrăcăminte, vezi 52.74 183 Prepararea și vopsirea
ORDIN nr. 601 din 26 noiembrie 2002 privind actualizarea Clasificarii activităţilor din economia naţionala - CAEN. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146638_a_147967]
-
I reflectă apartenența cuvântului la una din clasele gramaticale ale vocabularului, deci, apartenența la clasele lexico-gramaticale ale limbii, numite în general părți de vorbire. Sensurile lexico-gramaticale de gradul II caracterizează cuvintele în funcție de apartenența lor la clasele lexico-gramaticale, reflectând existența unor subclase; ‘tranzitivitatea’, de exemplu, caracterizează clasa lexico-gramaticală a verbului și reflectă existența a două subclase: verbe tranzitive și verbe intranzitive; ‘genul’ caracterizează substantivul și diferențiază trei clase de substantive: masculine, feminine și neutre ș.a.m.d. „Localizate” în partea constantă a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasele lexico-gramaticale ale limbii, numite în general părți de vorbire. Sensurile lexico-gramaticale de gradul II caracterizează cuvintele în funcție de apartenența lor la clasele lexico-gramaticale, reflectând existența unor subclase; ‘tranzitivitatea’, de exemplu, caracterizează clasa lexico-gramaticală a verbului și reflectă existența a două subclase: verbe tranzitive și verbe intranzitive; ‘genul’ caracterizează substantivul și diferențiază trei clase de substantive: masculine, feminine și neutre ș.a.m.d. „Localizate” în partea constantă a cuvântului, sensurile lexico-gramaticale sunt, în general, lipsite de mărci specifice la nivelul structurii cuvântului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unități lingvistice), lipsite de conținut lexical, unele și de autonomie fonetică. Aceste unități lingvistice aparțin sistemului gramatical al limbii. Prin rolul lor în procesul de înscriere a unităților lexicale (clase lexico-gramaticale) în structura gramaticală a textului lingvistic, ele reprezintă două subclase: • Articolul; „cuvintele” asigură dezvoltarea unor sensuri categoriale, asimilându-se morfemelor sau apropiindu-se de statutul lor funcțional; • Elemente de relație; prin conținutul lor semantic, de natură gramaticală, concretizat în sensuri relaționale, mai mult sau mai puțin specifice și stabile, aceste
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspectiva viață-moarte la nivelul întregului din care fac parte. Această distincție de natură semantică nu este dublată de caracteristici diferențiatoare de natură gramaticală. Prezintă unele trăsături gramaticale distinctive numai o parte din substantivele animate: substantivele proprii antroponomastice; acestea constituie o subclasă, reprezentând ceea ce s-a numit genul personal. Trăsături distinctive generale, de ordin gramatical, introduce acțiunea principiilor biologice masculin și feminin în diferențierea „obiectelor” denumite de substantive. Acțiunea acestor principii reorganizează distincția animat-inanimat, determinând constituirea a trei clase de substantive: a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la clasa arhigenului 9 sau la clasa ambigenului (părinte, copil, om, cal etc.) nu se marchează în planul expresiei, pentru că aceste substantive aparțin totodată unei anumite clase de gen; ele sunt masculine sau feminine. Genul personaltc "Genul personal" Aparțin acestei subclase a substantivelor animate, substantivele (proprii sau comune) caracterizate prin trăsătura lexical-semantică + uman și substantivele proprii denumind viețuitoare. Înscrise, prin trăsătura semantică lexico-gramaticală de gen, în una din cele trei clase morfologice, substantivele aparținând acestei clase semantice se caracterizează printr-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivele proprii feminine nu cunosc unele alternanțe fonetice din flexiunea cazuală a substantivelor comune: c/č: (N.Ac.) luncă/ (G.D.) lunci(i), dar Anca/Ancăi o/oa: floare/flori(i), dar Floare(a)/Floare(i). Sub aspect morfologic, substantivele aparținând subclasei genului personal reacționează în mod specific la categoriile gramaticale ale flexiunii nominale. Substantivele proprii sunt incompatibile cu sensul de plural:Andrei, Maria, Ioana, Ionescu și cu opoziția din interiorul categoriei determinării; se caracterizează prin determinare maximă: Andrei, Maria, Ioana etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zece clase de declinare, identificate prin alomorfele afixelor de caznumăr. (vo.I, pp.87-89) Dintr-o perspectivă similară, pe baza raportului dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii, Paula Diaconescu 10, a identificat patru tipuri de flexiune, cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular/plural, nominativ. Cele patru tipuri de flexiune se disting între ele prin numărul temelor omonime și prin raporturile dintre ele în declinarea nearticulată a substantivelor, la cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și dativ (cele mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
niște flori.” În funcție de apartenența la diferite clase semantice, mai multe substantive nu cunosc opoziția singular vs plural, dezvoltând, sau numai sensul de singular, sau numai sensul de plural. Substantivele defective de plural, care cunosc, adică, numai sensul de singular, formează subclasa substantivelor singularia tantum. Se cuprind aici: • substantive abstracte: bunătate, creativitate, dreptate, gândire, inteligență, înțelepciune, nimicnicie, marxism, somn etc.; • substantive concrete generice: aer, aur, apă, făină, lapte, miere, piper etc.; • substantive concrete denumind jocuri sportive: atletism, gimnastică, fotbal, tenis etc.; • substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiecte” unice: lună, soare, ecuator, Jupiter, Neptun, Mihai, Dana, Florența, Roma, Paris etc.; • substantive comune adresative: bade, taică, nene; • substantive calificative, comune sau proprii, precum setilă, flămânzilă, gerilă, michiduță, ochilă, păcală, tândală, prâslea etc.16 Substantivele defective de singular formează subclasa substantivelor pluralia tantum, în care se cuprind: • substantive colective: câlți, icre, moaște etc.; • substantive comune denumind obiecte alcătuite din două elemente egale și simetrice: ochelari, pantaloni, șlapi etc. • substantive proprii, toponimice: Alpi, Carpați, Apenini etc. Observații: Unele obiecte cu structură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
feminine și, mai rar, masculine: ea/e: perdea/perdele, stea/stele ia/ie: nuia/nuiele, băiat/băieți oa/o: moară/mori, privighetoare/privighetori a/ă: mare/mări, carte/cărți Producerea alternanțelor fonetice nu anulează regularitatea flexiunii substantivelor. Intră, însă, în subclasa substantivelor cu flexiune neregulată substantivele care prezintă modificări în structura rădăcinii fără legătură directă cu opoziția de dezinență. Se cuprind aici substantive caracterizate prin alternanțe fonetice motivate exclusiv istoric: masă-mese, fată-fete și substantive cu rădăcini diferite ca dezvoltare, explicabile, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau marginale, și cu abolirea variațiilor de manifestare a acestor caracteristici. Tocmai această indiferență față de opoziții (sau numai distincții) la nivelul unor însușiri: mic-mijlociu-mare, lung-scurt, înalt-scund, frumos-urât, alb-galben-albastru etc. a dus la considerarea obiectului detașat de însușirile sale. Numai unele subclase de substantive se caracterizează prin reținerea unei însușiri distinctive în planul lor semantic; aceste substantive denumesc clase de obiecte cunoscând o nouă reorganizare, din punctul de vedere al unei însușiri; prezintă această caracteristică substantivele create prin sufixe diminutivale sau augmentative
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. b. adjective variabile; adjective care își modifică structura morfematică în funcție de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui) cu care intră în relații sintactice. Din perspectiva variabilității structurii lor morfematice în funcție de genul substantivului (pronumelui), adjectivele variabile au fost grupate în două subclase: b.1. adjective cu două terminații; adjective variabile, la singular, în funcție de genul substantivului: alb/albă, frumos/frumoasă, inteligent/inteligentă, mic/mică, solid/solidă etc. b.2. adjective cu o singură terminație; adjective invariabile în funcție de genul substantivului (pronumelui); prezintă aceeași terminație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantică abstractă, proprie, constantă - sensul lexico-gramatical ‘apropierea de locutor’:„Ceea ce am nemijlocit este simpatia... aceasta o ai întreagă.”( M. Eminescu, Proză literară, p. 90) Sub aspect morfologic, identitatea specifică a pronumelui, la nivelul întregii clase, nu numai la nivelul unor subclase de pronume, este marcată de patru factori: 1. Pronumele este o clasă închisă, cu deosebiri de la o subclasă la alta. Prin aceasta se deosebește de substantiv, cu care are în comun mai multe categorii gramaticale (gen, număr, caz) și pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu, Proză literară, p. 90) Sub aspect morfologic, identitatea specifică a pronumelui, la nivelul întregii clase, nu numai la nivelul unor subclase de pronume, este marcată de patru factori: 1. Pronumele este o clasă închisă, cu deosebiri de la o subclasă la alta. Prin aceasta se deosebește de substantiv, cu care are în comun mai multe categorii gramaticale (gen, număr, caz) și pe care îl „reprezintă” în textul lingvistic. Caracterul de clasă închisă stă în legătură cu natura predominant gramaticală a pronumelui și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tot substitute, au sens variabil și au o constantă semantică descrisă în cadrul situației de comunicare, dar nu variază în funcție de persoană, gen, număr și caz. 3. Se caracterizează printr-o categorie gramaticală specifică, persoana, cu paradigma completă, însă, numai la unele subclase de pronume. 4. Dezvoltă în mod specific (în planul expresiei sau/și în plan semantic) categoriile gramaticale comune cu substantivul (genul, numărul și cazul) sau cu verbul (persoana). Spre deosebire de substantiv, de exemplu, la care genul este o trăsătură semantică lexico-gramaticală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pânză de Carregio,/ Când ea-i rece și cochetă?/ Ești ridicul, înțelege-o...” (M. Eminescu, I, p. 157); pronumele o înlocuiește aici propoziția Ești ridicul. Realizarea diferită a trăsăturilor deictice, semantice, morfologice și sintactice stă în legătură cu identitatea specifică a diferitelor subclase de pronume. PRONUMELE PERSONALETC "PRONUMELE PERSONALE" Fac parte din această clasă pronumele al căror conținut semantic este orientat în mod fundamental de dezvoltarea categoriei gramaticale de persoană. Modul specific în care intervine, în desfășurarea planului semantic global al pronumelor, sensul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
orientat în mod fundamental de dezvoltarea categoriei gramaticale de persoană. Modul specific în care intervine, în desfășurarea planului semantic global al pronumelor, sensul de persoană se asociază cu alte particularități semantice, morfologice și sintactice, în constituirea identității diferite a cinci subclase de pronume personale: pronume personal neutru (noțional sau obiectiv), pronume de reverență (de politețe), pronume reflexiv, pronume de întărire (de identificare), pronume posesiv. PRONUMELE PERSONALTC "PRONUMELE PERSONAL" Sub aspect semantic, identitatea pronumelui personal între celelalte pronume este fixată de specificul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-o parte care urmează: „...planeții toți îngheață și s-azvârl ’rebeli în spaț’,/Ei din frânele luminii și ai soarelui scăpați.” (Ibidem, p. 133) Constanta semantică a pronumelui este marcată în mod definitoriu de absolutizarea caracterului deictic al acestei subclase de pronume prin suprapunerea sensului lexical cu sensul gramatical de persoană. Suprapunerea este totală la pronumele eu, tu (noi, voi) și parțială la pronumele el, ea (ei, ele). Pronumele personal indică 1 pe protagoniștii actului lingvistic (eu, tu) sau substituie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în interiorul clasei pronumelor este dată de aceleași trăsături prin care se distinge de clasa substantivului (și a numelui, în general): înscrierea constituenților clasei în desfășurarea categoriei gramaticale de persoană și dezvoltarea specifică a categoriilor de număr, gen și caz. În interiorul subclasei pronumelor personale, sunt marcate prin trăsături distincte celelalte pronume: reflexiv, posesiv etc. Pronumele personal neutru (obiectiv) este purtătorul trăsăturilor întregii clase. Categoria gramaticală a persoaneitc "Categoria gramatical\ a persoanei" Persoana este o categorie gramaticală proprie pronumelui, dar caracterizează și flexiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. se caracterizează numai prin sensul de ‘identitate’ (cu locutorul), aceste pronume trebuie înscrise, și din acest punct de vedere, în paradigma pronumelui personal. Interpretați de gramatica tradițională ca adjective posesive, termenii meu, tău etc. aparțin, de fapt, la două subclase de pronume diferite: pronume posesive și pronume personale. În flexiunea pronumelui românesc, considerat în ansamblul clasei, se manifestă deci omonimia pronume personal în genitiv - pronume posesiv, în diferite cazuri (cu excepția genitiv-dativului feminin: mele): în jurul meu - prietenul meu; în fața mea - fața
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personale, forme de politețe regionale: mata, dumneatale etc. Sub aspect morfologic, trăsătura distinctivă a acestor pronume este dată de structura lor și de modul de desfășurare a unor raporturi categoriale în strânsă legătură cu raportul semantic. Structura distinctă caracterizează întreaga subclasă: pronumele de politețe sunt pronume compuse (din substantiv și pronume posesiv). Desfășurarea specifică a raporturilor categoriale caracterizează numai unele pronume: 1. În stilul neutru, singularul și pluralul persoanei a II-a sunt omonime: dumneavoastră. 2. În flexiunea cazuală, în stilul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o trăsătură lexico-semantică în afara opoziției gramaticale categoriale. În consecință, indiferent de persoana semantic-lexicală a pronumelui-subiect, verbul-predicat se situează totdeauna la persoana a III-a: Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat. Cele două variante semantice determină constituirea a două subclase pronominale: • pronume posesive (propriu-zise) • pronume posesive întrebuințate adjectival Aceste două subclase se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive la nivel morfologic și sintactic. Sub aspect morfologic, în legătură cu modalitatea specifică de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
persoana semantic-lexicală a pronumelui-subiect, verbul-predicat se situează totdeauna la persoana a III-a: Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat. Cele două variante semantice determină constituirea a două subclase pronominale: • pronume posesive (propriu-zise) • pronume posesive întrebuințate adjectival Aceste două subclase se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive la nivel morfologic și sintactic. Sub aspect morfologic, în legătură cu modalitatea specifică de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște două variante structurale: • termeni simpli, omonimi cu genitivul pronumelui personal și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt pronume care nu cunosc persoana, nici ca trăsătură semantic-lexicală, nici ca trăsătură semantic-gramaticală. Între ele, unele pronume prezintă în planul lor semantic trăsături rezultând din raportarea la protagoniștii actului comunicării, pentru altele, însă, această raportare este nepertinentă. Din prima subclasă fac parte pronumele demonstrative, din cea de a doua, pronumele nehotărâte, negative, interogative, relative, de cuantificare și ordinale. PRONUMELE DEMONSTRATIVTC "PRONUMELE DEMONSTRATIV" Pronumele demonstrativ este un pronume nepersona,l dar conținutul său semantic specific este orientat de raportarea spațială la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]