1,444 matches
-
Antonescu nu se îndoiesc de patriotismul acestuia, ei refuză o nouă ordine europeană în care s-ar înscrie o nouă ordine românească. Ei se adresează periodic lui Antonescu și dialogul surzilor merge mult mai departe de apărarea intereselor patriei. Problema subiacentă este aceea de a defini de care patrie și de care patrioți este vorba. Antonescu prinde perfect mesajul și măsoară prăpastia care îl separă de șefii partidelor de opoziție, iar cînd Constantin Brătianu i se adresează într-o scrisoare din
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
finalitatea istoriei este totodată românească și comunistă. Naționalitățile resping în bloc românismul asimilator și comunismul uniformizant, revendicînd o alternativă în afara comunismului și românismului. Împotriva unei aroganțe a romanității se modulează amintirile puterii germane, memoria cuceritoare ungară și, într-o manieră subiacentă, complicitatea ungaro-germană. În schimb, ideologia ceaușistă definește ca fascistă această alianță, care a fost aceea a Germaniei naziste cu Ungaria horthistă. NAȚIUNEA: DE LA COMPETIȚIE LA CATHARSIS Proiectul comunist bate pasul pe loc: industrializarea epuizează omul nou care întîrzie să apară
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
montate ingenios în fastul unic al concertului. Aceeași confuzie care face din liderul de obediență comunistă un vajnic extremist de dreapta (atunci de ce soi de dreapta o fi Haider al austriecilor, sau Le Pen, în Franța?), operează și în cazul, subiacent, al unui "istoric" de alcov ideologic C.C., devenit peste noapte... antonescian. Occidentul, la rîndu-i, a vehiculat recent, în timpul alegerilor noastre, în supărătoare necunoștință de cauză, concepte care, la noi, nu mai sînt operante de la război încoace. Cu atît mai puțin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de prizat altfel decît rîzînd cu lacrimi, avem exact ceea ce România a pierdut iremediabil: dimensiunea comicului superior. Nu aș risca pînă la a surprinde chiar și la fostul meu magistru de facultate, academicianul de-acum, Constantin Ciopraga, unda de umor subiacent a intervențiilor sale voit docte și serioase. Răposatul poet prieten Florin Mihai Petrescu, fost, și el, student al magistrului, mare calamburgiu de locantă, intra în convulsivă transă comică, arunci cînd profesorul începea să-și dezvolte sobra intervenție publică. Numai tusea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stare T ("T" de la "terț inclus") își face apariția la pagina 10 din Principiul antagonismului. Este definită ca o stare "nici actuală nici potențială". Cuvîntul "stare" face referire la trei principii lupasciene actualizarea A, potențializarea P și terțul inclus T subiacente "principiului antagonismului". Pe plan formal, e și non-e au astfel trei indici: A, P și T, ceea ce îi permite lui Lupasco să-și definească "conjuncțiile contradicționale" sau cuante logice, intro-ducînd șase termeni logici indexați: actualizarea lui e este asociată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
respectă. Unele reguli, cum sunt cele care interzic omorul sau tâlhăria, sunt susținute de afirmația că indivizii protejați au dreptul moral de a fi feriți de vătămarea incriminată. Alte reguli, cum sunt cele antitrust, nu sunt sprijinite de niciun drept subiacent, ci de sunt susținute de pretinsa utilitate a politicilor economice și sociale pe care le promovează. Poate fi discutabil dacă o lege se bazează într-adevăr pe un drept moral, însă întrebarea pe care ar trebui să o punem în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de dezarmare de la Geneva, oferindu-i o bază consensuală remarcabilă, într-o adevarată euforie postcriză a coexistenței. In timpul crizei rachetelor, împărțeam personajele în două categorii: oamenii Cartei și ai documentelor, pe de o parte, oamenii balanței și ai procedurilor subiacente, de cealaltă parte. Primii erau încordați și uneori dramatici. Ceilalți erau tăcuți și optimiști. In prima categorie intrau U Thant, Stevenson și aproape toți ambasadorii de la New York. În a doua Kuznețov, McCloy și aproape toți ambasadorii de la Geneva. Zorin punea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
denumește două tipuri de fenomene culturale diferite și două corpusuri diferite (unul de texte narative, ficționale, culese și ordonate după criterii istorico-geografice - așa-numitele „cataloage” - și altul de constructe științifice, clasificate după criteriul metodei de cercetare și al concepției teoretice subiacente). Implicit, ia două atitudini diferite: „Prima mitologie culege miturile, a doua reflectează asupra lor” (J. Pépin, 1958, p. 33). Pentru că nu poate fi culeasă, În integralitatea ei, direct, pe un anumit teren (dintr-o societate „primitivă”, „folclorică” sau din „arhivele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a liniilor. O suită asemănătoare, mutatis mutandis, este aceea a evocării peisajului natural și cultural italian: Veneția, Florența, Napoli, Roma, Sicilia („insula soarelui”) sau aceea a resuscitării „basmului copilăriei”, cu similitudini pillatiene în reconstituirea casei bunicilor etc., dar fără fiorul subiacent al temei trecerii. Ca și Pillat cel din Povestea Maicii Domnului, C. compune un lung poem biblic, Iisus, urmărind îndeaproape Evanghelia, într-o manieră mai degrabă didactică, în care epicul și descriptivul nu sunt depășite prin fiorul mistic, de presupus
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
autor cu ironie „fantastic, polițist, metafizic și realist-socialist”, este structurat ca dialog între texte aparținând unor „autori distincți” - Prometeu, Sisif, Don Quijote, Ilie Săbiuță, Pandele Carabăț - și se așază la granița între roman și eseu, având ca dominantă drama cunoașterii, prezentă subiacent în povestiri. Scenariul parodic este evident: Carabăț, profesor de filosofie, ține o importantă conferință sub cupola circului - asociat, din nou, cu metafizica -, și un „Abracadabra” rostit aici pare a maimuțări cuvântul întemeietor, zeflemea cosmică ce prelungește nota urmuziană și în
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
Generala a O.N.U., a constituit un pas important în lupta angajată împortiva terorismului. Rezoluția este intitulată " Măsuri vizând prevenirea terorismului internațional care pune în pericol sau nimicește vieți omenești inocente ori compromite libertățile fundamentale ale omului, studierea cauzelor subiacente ale formelor terorismului și actelor de violență ce își au originea în decepții, subjugare și disperare și care îndeamnă anumite persoane să sacrifice vieți omenești, inclusiv pe a lor, pentru a încerca să aducă comunității schimbări radicale. În virtutea paragrafului 9
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Lämmert și alții 205. Mai pot fi consultate monografiile care au studiat narațiunea la persoana întîi, publicate de K. Forstreuter, B. Romberg, M. Henning și alții. Opoziția dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia, precum și opoziția subiacentă dintre identitatea și non-identitatea spațiilor de existență ale naratorului și personajelor ficționale reprezintă încă niște probleme de interes imediat pentru autorii contemporani. Cîțiva dintre aceștia au găsit în aceste aspecte ale narațiunii un cîmp amplu pentru inovații care sînt tot
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sălii. Nu se gîndește: "care este originea acestui discurs" împrumuturi, derivații, asimilări ale discursurilor anterioare -, ci, dimpotrivă, "ce a produs efectiv acest discurs deplasări, obturări, rupturi, masacre, ierarhii noi în dispozitivele autorității." Nu interesează gama enunțiativă din interiorul ordinului conceptual subiacent uneia sau alteia din categoriile discursului, ci consecințele enunțului asupra populației umane (inclusiv aceea a profesioniștilor discursului). Se va produce deci o răsturnare fond/formă: ce este "formă" pentru noi, precum modalitățile tehnice de apariție a unui mesaj, contextele sale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cauciuc) și un manometru cu mercur sau cu capsulă aneroidă (cu cadran). Tensiometrele moderne au construcție similară, dar folosesc un traductor de presiune și afișaj numeric. Pulsațiile arteriale pot fi detectate palpator, prin compresia ușoară a arterei pe planul dur subiacent. Distensia ritmică astfel percepută (pulsul arterial) este produsă de expulzia sângelui din ventriculul stâng în aortă. Ea este transmisă în peretele arterial cu o viteză de cca. 5 m/s (3 5 m/s în aortă, 7 10 m/s
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
a înțelege într-o manieră sintetică în ce măsură se poate vorbi de tradiționalism, modernitate și postmodernitate în cele două sate, am rulat o analiză factorială comparativă (vezi tabelul 3.6). Am ales această metodă statistică, datorită faptului că ea decelează dimensiunile subiacente unui set de indicatori, astfel încât introducând indicatori relevanți pentru cele trei dimensiuni, analiza identifică la nivel practic dimensiunile ce stau la baza acelui set de indicatori. Rezultatele analizei sunt prezentate în cele două tabele de mai jos. Se poate observa
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
opiniilor prezentate cu privire la originea acestui nume (canaaneană, indo-europeană, egipteană, caldeeana sau accadiană și, în sfârșit, ebraică, autorul susținând această din urmă ipoteza); când se trece la textul ce prezintă revelarea acestui nume (Exod 3,6-16), este tratată și expresia, considerată subiacenta lui, ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh, care nu mai apare că lema separată în acest dicționar, si apoi e reluată analiza formei YHWH. Autorul prezintă toate ipotezele: „Eu sunt, căci sunt” (Michaelis, Aben-Ezra); „Voi fi, căci voi fi” cu voi, credincios și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Atotputernic (’Pl -Šaddai), iar cu numele meu de YHWH nu m-am făcut cunoscut lor».” (Ex 6,2-3) Semnificația acestui nume divin, care este, din punct de vedere gramatical, un verb la imperfect, a fost deseori explicată prin expresia, considerată subiacenta lui, ’ehyeh ’ašer ’ehyeh, din Exod 3,14-15. Cand Moise, trimis la cei din neamul sau spre a-i scoate din robia egiptenilor, îl întreabă pe Cel care-i încredințează această misiune care îi este numele pentru a-l putea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
C) Este singura dată când apare acest nume de ’Pl noœQ’, insă verbul n"œ"’, „a ridica, a îndepărta” (fărădelegi, păcate, vina), la mod personal și avându-l ca subiect pe Dumnezeu cunoaște în jur de douăzeci de ocurente. Este subiacent formulării neotestamentare: „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (În 1,29). În cel de-al doilea exemplu, observăm că ideea de „iertător”, de „Cel ce îndepărtează” păcatele, a ajuns să fie conținuta de simplă expresie ’Pl noœQ’ fără complement
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se întâlnesc la nivelul politicului în calitatea lor comună de vehicule (utilaje mentale) ale unor exemplarități. Care sunt, fără îndoială, produse ale unor conjuncturi și interese. Totuși ideea mitului devastator prin excelență rămâne în continuare o idee caducă. Mitul subzistă subiacent partinic, dar și paralel politicului, atâta vreme cât va exista «magia» întregii „ideologii” a semnificației reprezentaționale. Aceasta rămâne structural, o ideologie a puterii, dar nu se află niciodată sub controlul ei total. Interesant este, în cazul lui Platon suprapunerea specifică dintre abordarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
societatea o valorizează și o promovează. Preponderența definiției școlare a acestei aptitudini atestă, fără îndoială, rolul covârșitor al instituției educative în sistemul social. Explorând reprezentarea socială a inteligenței, cercetătorii au pus în evidență o „ideologie a datului” care-i este subiacentă și care proclamă caracterul înnăscut al inteligenței (Mugny și Carugatti, 1985). Slujindu-se de ideologia datului, simțul comun justifică în mod simplu diferențele individuale atât de vizibile și de încurajate astăzi. În plus, reprezentarea celei mai importante dintre aptitudini ca
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
înseamnă a-i diferenția pe cei mai buni dintr-un anumit domeniu de activitate de indivizii obișnuiți, adică de toți cei care, fără a fi lipsiți de anumite talente, nu se deosebesc cu nimic de masa largă a semenilor. Concepția subiacentă este cea a unei opoziții dihotomice mai mult sau mai puțin precise dintre masă și cei care ies în evidență din mulțime. Domeniul de activitate despre care este vorba îl constituie foarte adesea gestionarea problemelor publice. Așadar, la singular, termenul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pozițiile dobândite și pe funcțiile exercitate. Pluralul sugerează starea - reală sau percepută ca atare - unei societăți diversificate și a unui regim pluralist, în opoziție cu orice ansamblu social relativ omogen. Și în acest caz trebuie făcută distincția între două concepții subiacente. Într-adevăr, ne putem gândi la niște elite aflate în competiție în jurul aceluiași obiect sau, dimpotrivă, la diferite elite specializate, ce activează în domenii distincte. Autorii care au încercat să dea o definiție cuprinzătoare au căutat, cu mai mult sau
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
am fi tentați să rezervăm democrației această porțiune de spațiu. Totuși, Dahl preferă să utilizeze termenul de poliarhie (polyarchy), pentru că, în opinia sa, „în lumea reală, nici un sistem de mari dimensiuni nu este complet democratizat” (Dahl, 1971, p. 8). Așadar, subiacentă acestei distincții terminologice, găsim o concepție comparabilă cu cea a lui Joseph Schumpeter sau a lui Raymond Aron, conform căreia idealul de democrație se traduce empiric prin regimuri sau elite aflate în competiție pentru putere. Dahl se explică: observând că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
and interconnected) cuprind toate facțiunile elitei, când niciuna dintre facțiuni nu domină aceste rețele. Consensul în privința valorilor este maximal: dacă diferitele facțiuni se opun sistematic și public unele altora în privința unor chestiuni de politică și de ideologie, avem un consens subiacent asupra „regulilor jocului” și a valorii instituțiilor politice existente. În acest sens, diferitele facțiuni sunt în competiție pe baza unui spirit partizan moderat și cooperează tacit pentru a rezolva probleme deosebit de explozive și pentru a limita conflictele. Concepția politicii rezultante
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
singură formă sau de forme multiple de consistență? Este posibilă determinarea empirică, fără echivoc, a tuturor formelor potențiale/virtuale de consistență a personalității sau doar a unora dintre acestea? Ar putea variabilitatea cross-situațională a comportamentului să reflecte, măcar parțial, organizarea subiacentă a personalității ca sistem dinamic-stabil? Se poate spune că încercarea de rezolvare a problemei consistenței personalității a constituit preocuparea de bază a fiecăruia dintre cele trei modele propuse de-a lungul timpului pentru măsurarea personalității. În acest scop, modelul trăsăturilor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]