3,238 matches
-
se încearcă pe sine, sau mai bine zis însuși faptului de a se încerca pe sine, ceea ce, pentru a-i "corespunde" în natură, a o "suscita" sau a o "provoca", nu are în orice caz în sine nici o legătură cu subiectivitatea acestui a se încerca pe sine, cu viața. Așadar, tocmai pe aceasta din urmă știința o suprimă și, odată cu ea, tot ceea ce ține de ea în vreun fel și face trimitere la ea. Calitățile sensibile pe care teoria fizică se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în care lumea-vieții este o lume sensibilă și în care ființa-sensibilă se află în ultimă instanță în afara lumii, în viața însăși. Căci calitatea sensibilă nu este niciodată decât obiectivarea și, astfel, reprezentarea unei impresii a cărei ființă-impresională este auto-impresia, adică subiectivitatea absolută în calitate de viață. Aici ni se dezvăluie neajunsul demersului deja clasic al fenomenologiei care, susținând contrariul a ceea ce afirma știința galileană, abordează chestiunea revenind de la lumea-științei la lumea-vieții și de la aceasta la conștiința acestei lumi. Căci conștiința lumii în calitate de "conștiință
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de el în postura spectatorului adică a unei ființe funciarmente pasive cu privire la ceea ce îi este dat să contemple. Lucrurile stau astfel deoarece, așa cum sugerează primele noastre analize, sălașul operei nu este întâi de toate noema imaginară constituită dincolo de suport, ci subiectivitatea însăși, locul unde se formează în mod originar orice senzație și orice imagine, unde ele cresc de la sine și astfel se suportă ele însele, sucombând sub apăsarea ființei lor proprii. Fiecărui element obiectiv al compoziției suport și imagine neutralizate ambele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constituie o astfel de cunoaștere și se identifică cu ea în virtutea faptului că se simte el însuși și se încearcă în fiecare punct al ființei sale, ca fapt de a face în mod radical subiectiv, care își extrage esența din subiectivitate și este făcut posibil de către aceasta. Orice pricepere, oricare ar fi ea și oricare ar fi formele sale, poartă în sine această cunoaștere originară care își află esența în faptul de a face și în ultimă instanță în subiectivitatea acestuia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din subiectivitate și este făcut posibil de către aceasta. Orice pricepere, oricare ar fi ea și oricare ar fi formele sale, poartă în sine această cunoaștere originară care își află esența în faptul de a face și în ultimă instanță în subiectivitatea acestuia. Priceperea originară este praxisul, și astfel viața însăși, de vreme ce în viață se cunoaște praxisul, în ea el este priceperea originară care constituie esența originară a tehnicii. Cum putem înțelege atunci, pornind de la viața însăși, apariția procesului din care ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care să poată fi închipuit altfel decât cel pe care îl respirăm, și care poate ne va arde, nu există suprafață, volum sau solid în afara celui pe care îl putem atinge, nu există lumină în afara celei care se aprinde în subiectivitatea Ochiului nostru. Corpul și Pământul sunt legate printr-o Copropriere atât de originară încât nimic nu survine vreodată în în-fața unui În afară pur, în calitate de obiect, pentru o theoria, drept ceva care să fie acolo fără noi ci doar ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
improprie, nu este numai din cauză că ea operează deplasarea praxisului din locul înfăptuirii sale reale în cel al reprezentării sale falsificatoare prin intermediul unei înțelegeri care stabilește cauze și scopuri, ci și deoarece în chiar acest loc al înfăptuirii sale reale, în subiectivitatea vieții, s-a produs o tulburare, care amenință Ființa și fundamentele sale. Atâta vreme cât se confundă cu praxisul individual spontan, tekhne nu este decât expresia vieții, punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, și astfel una dintre formele primare ale culturii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
superioare ale culturii, precum arta, etica sau religia, care sunt și ele moduri ale tekhne, această determinare a praxisului de către viață este încă și mai evidentă, în măsura în care habitusul moral sau religios, precum și creația estetică sunt expresii directe și imediate ale subiectivității vii, aflându-și în ea atât principiul, formele organizării lor, cât și locul ajungerii lor la ființă, adică modalitățile concrete ale realizării lor. Tulburarea ontologică se produce atunci când acțiunea încetează a se supune hotărârilor vieții, nemaifiind ceea ce este la început
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atât principiul, formele organizării lor, cât și locul ajungerii lor la ființă, adică modalitățile concrete ale realizării lor. Tulburarea ontologică se produce atunci când acțiunea încetează a se supune hotărârilor vieții, nemaifiind ceea ce este la început, adică actualizarea potențialităților fenomenologice ale subiectivității absolute. Mai mult chiar, s-ar părea că acțiunea a părăsit sălașul care este dintotdeauna al său pentru a se produce de acum înainte în lume: în uzine, baraje, centrale, pretutindeni unde funcționează fără oprire și în toate părțile pistoane
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este asemenea subsolului său fizico-matematic: cu turbioane de atomi, cu bombardări de particule, cu toată această agitație imemorială și frenetică, fără origine, fără cauză și fără scop, a bio-evoluției. Spunem "s-ar părea" deoarece nu există acțiune posibilă decât în subiectivitate și prin ea, ca praxis. Doar în imanența radicală a corporeității sale originare corpul pune stăpânire și dispune de fiecare dintre puterile sale cu scopul de "a se servi de ele" atunci când o dorește. Imediat ce contenește această instalare în sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a corporeității sale originare corpul pune stăpânire și dispune de fiecare dintre puterile sale cu scopul de "a se servi de ele" atunci când o dorește. Imediat ce contenește această instalare în sine care este trăsătura oricărei puteri și oricărei acțiuni, imediat ce subiectivitatea nu-și mai împarte esența ca auto-afectare, nici o "acțiune" nu se înfăptuiește vreodată, ci doar deplasări materiale, precum căderea apei într-o cascadă, diversele mecanisme ale industriei, fenomenele de propagare sau "traiectoriile" microfizicii. Procese obiective de acest fel care merg
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în mod primordial nici naturii corporale, nici Corpului însuși. Pe de altă parte, de cum devine cea a banilor și nu mai este cea a valorilor de uz, această producere se modifică în totalitate: nemaifiind suscitată, definită și limitată de potențialitățile subiectivității, de "necesitățile" sale, ea nu-și mai găsește scopurile în acestea, ceea ce echivalează cu a spune că ea nu mai este în ea însăși înfăptuirea acestor potențialități. Ea încetează din acest moment a fi diferențiată din punct de vedere calitativ
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
activitate, mai ales în cea pe care o numim "instinctivă": frecventarea primitivă a pământului de către om, posibilitatea de a se sprijini pe sol, de a merge, de a munci, comportamentul erotic, exercitarea simțurilor și mișcărilor în general, diversele puteri ale subiectivității, cea a imaginației, a memoriei etc. În toate aceste activități nu se înfăptuiește nimic altceva decât înfăptuirea vieții, autorealizarea și auto-sporirea sa, cultura sa. Când cunoașterea care reglementează acțiunea este cea a științei, rezultă de aici: 1) că natura acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care nici o producție nu se poate lipsi. Astfel, a suscita un consum artificial, a crea noi necesități cu scopul de a absorbi această producție dereglată de valoarea de schimb dar impusă cu toate astea acestor necesități artificiale și, prin ele, subiectivității vieții era încă, din punctul de vedere al lui Marx însuși, un mod de a o dezvolta și de a o îmbogăți pe aceasta din urmă, un factor de cultură. Spunem că orice producție este tributară unui consum și nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
consum și nu se poate lipsi de acesta. Valoarea de schimb pe care se pune problema a o produce în capitalism nu ajunge să existe decât sub forma unei valori de uz ale cărei natură și proprietăți sunt determinate de subiectivitate. Aceasta impune, în chiar sânul unui sistem de valorizare, o teleologie care nu poate fi îndepărtată în totalitate și care înrădăcinează tot acest proces într-o ontologie a vieții. Tocmai această înrădăcinare este sfărâmată în universul tehnicii: procesul de producție
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lucrurilor pentru ca, smulgând-o singularității inefabile și dispariției ființei sensibile și individuale, să o înfățișeze dimpotrivă ca pe o ființă-stabilă și recunoscută de către toți, o ființă în sine și obiectivă, că aceste idealități așadar, departe de a scoate din joc subiectivitatea și a ne scăpa de ea, sunt produse de către ea și fac trimitere la ea ca la supoziția lor de neocolit și ca la fundamentul lor? Însă subiectivitatea, chiar dacă ar fi considerată drept simpla putere de a crea aceste idealități
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și obiectivă, că aceste idealități așadar, departe de a scoate din joc subiectivitatea și a ne scăpa de ea, sunt produse de către ea și fac trimitere la ea ca la supoziția lor de neocolit și ca la fundamentul lor? Însă subiectivitatea, chiar dacă ar fi considerată drept simpla putere de a crea aceste idealități ale științei și astfel drept o conștiință dătătoare de sens, drept "conștiință a" și drept intenționalitate, este întotdeauna astfel și în mod indistinct altceva, mai precis viața însăși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
altceva, mai precis viața însăși, adică în exemplul nostru auto-afectarea originară a acestei atribuiri de sens creatoare a idealităților fizicii matematice. Privirea pe care, în cadrul reducției, am aruncat-o asupra științei, noi, fenomenologii preocupați a construi o fenomenologie radicală a subiectivității ca subiectivitate vie, adică a păstra ființa a ceea ce suntem în realitate, dincolo de aparență, această privire, așadar, nu trebuie oare să se modifice de acum în mod considerabil? Căci știința nu doar face abstracție de lumea-vieții și, prin urmare, de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
precis viața însăși, adică în exemplul nostru auto-afectarea originară a acestei atribuiri de sens creatoare a idealităților fizicii matematice. Privirea pe care, în cadrul reducției, am aruncat-o asupra științei, noi, fenomenologii preocupați a construi o fenomenologie radicală a subiectivității ca subiectivitate vie, adică a păstra ființa a ceea ce suntem în realitate, dincolo de aparență, această privire, așadar, nu trebuie oare să se modifice de acum în mod considerabil? Căci știința nu doar face abstracție de lumea-vieții și, prin urmare, de viața însăși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
doar face abstracție de lumea-vieții și, prin urmare, de viața însăși; această abstracție, scoaterea din circuit a calităților sensibile și, astfel, operațiunea constitutivă a științei moderne în demersul său liniar și fondator, această operație, spunem noi, este o operație a subiectivității absolute și, în acest fel, un mod al vieții. Știința n-are decât să îndepărteze viața din tematica sa, să o nesocotească cât poftește, asta nu înseamnă că ea nu rămâne, în actul său inaugural precum și în fiecare dintre demersurile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nimic altceva decât propriul său fundament. Dacă luăm în considerare cu mai multă atenție ceea ce știința nu ia niciodată în considerare fundamentul său și dacă îl raportăm cât se poate de explicit la dimensiunea ontologică ce este a sa, adică subiectivitatea absolută, ne vedem constrânși să răsturnăm relația dintre știință și cultură, care nu ni se mai dezvăluie sub forma excluderii, ci a inerenței lor reciproce. A opune științei, activității sale și producțiilor sale concrete condițiile transcendentale ale propriei sale posibilități
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
revine să reflecteze asupra condițiilor celor mai generale ale unei munci concrete și mereu în devenire în care se cufundă și căreia i se consacră cel de-al doilea. Numai că atunci când, în gândirea clasică precum și în revirimentele sale contemporane, subiectivitatea este redusă la condiția de posibilitate a obiectului și, astfel, la obiectivitatea însăși luată ca atare, la acel În afară primitiv fără de care se spune că n-ar fi nimic, filozofia și știința deopotrivă se văd înlăturate din cultură, iar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se văd înlăturate din cultură, iar fragila alianță pe care tocmai au încheiat-o nu face decât să le împingă în aceeași prăpastie. Și aceasta în măsura în care cultura este cultura vieții și nu este inteligibilă decât pornind de la ea. Însă atunci când subiectivitatea nu mai este nimic altceva decât exterioritatea și desfășurarea sa, atunci când ea nu mai este nimic viu și acel ceva prin care ea este viață este pierdut din vedere, negat sau suprimat, și aceasta atât de către filozofie, cât și de către
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a originii sale galileene adică proto-actul prin care conștiința a substituit datului empiric idealizarea sa geometrică și, pentru aceasta, a constituit această idealizare ca atare, drept corelatul unei invenții și unei creații specifice. Este necesar în egală măsură ca această subiectivitate să fie înțeleasă ca viață, în așa fel încât prestațiile transcendentale care fac sau, mai degrabă, care sunt știința să se lase recunoscute ca modalități ale vieții absolute, având același statut ca și creațiile artei, de pildă, și astfel ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau, mai degrabă, care sunt știința să se lase recunoscute ca modalități ale vieții absolute, având același statut ca și creațiile artei, de pildă, și astfel ca fenomene de cultură, având același statut ca și fenomenele artei. Faptul că operațiile subiectivității științifice aparțin vieții ca unele dintre modalitățile sale înseamnă că, cu toate că sunt scoase din joc de reducția galileană odată cu tot ceea ce este subiectiv și cu subiectivitatea însăși în general, ele nu încetează să subziste acolo unde sunt, cu proprietățile care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]