371 matches
-
uman și al efortului său vital de a-i da o explicație. Spaima astfel spiritualizată-sublimată se manifestă sub forna venerării unei "forțe" misterioase primitiv simțită drept o amenințare care anihilează orice mijloc de apărare, sugerînd recurgerea la implorare. Aceasta spaimă sublimată transformată în adorare este cea care caracterizează simțul religios sub forma sa exprimata prin imagini. Misterul esențial inexplicabil "esența" misterioasă a vieții, dacă-i putem spune așa este cel care, suferind o transpunere pe plan imaginativ, reprezentată sub forma unei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lor (supraconștientul). Subiectivitatea afectivă și neliniștea, nerăbdarea ei se calmează grație acestei obiectivări. Psihicul dobîndește fie și doar sporadic liniștea, răbdarea, forța de a stăpîni excitațiile ținute în frîu, dorințele; el devine apt să trăiască satisfacția în principiu: bucuria, spaima sublimată. Cu alte cuvine, fenomenul evolutiv trăsătura caracteristică a timpului trăit implică faptul că însuși timpul se modifică. El poate deveni tot mai omogen la nivel urnan, detașat de așteptarea afectivă și condensată și concentrat în prezent. Eliberată de refugierea precipitată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vanitătii (Stratagema aceasta nu constituie un artificiu, ci este o "comprimare" imaginativă caracteristică și simbolismului viselor nocturne). Șarpele poate astfel deveni simbolul spiritualizirii-sublimării. De exemplu: șarpele îmblînzit devine atributul lui Esculap, zeul tămăduirii, ceea ce exprimă legătura strînsă, echivalența dintre vanitatea sublimată și sănătatea psihică, (întreaga medicină a anticilor era bazată la început pe influența vieții psihice asupra trupului, influență incontestabilă în principiu, chiar dacă interpretată adesea drept superstiție. Șarpele îmblînzit care își varsă veninul în cupa salvatoare, simbol al sublimării, este și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
iese la iveală prin armonia cosmică. Spirituală și sublimă, emoția inspirată de acesta formă nouă și imensă a necunoscutului este condiția existenței oricărei culturi elevate, superioare animismului: adorația religioasă, încîntarea estetică și uimirea științifică. Adorația, încîntarea și uimirea sînt formele sublimate ale spamei. Pentru fabulația veridică din punct de vedere metaforic a miturilor, personificarea și simbolizarea nu mai sînt decît instrumentul adecvat exprimării acestei spaime sublimate, transformtă în adorație. Fixarea atenției asupra ambianței cosmice este pregătită de schimbările periodice care se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
superioare animismului: adorația religioasă, încîntarea estetică și uimirea științifică. Adorația, încîntarea și uimirea sînt formele sublimate ale spamei. Pentru fabulația veridică din punct de vedere metaforic a miturilor, personificarea și simbolizarea nu mai sînt decît instrumentul adecvat exprimării acestei spaime sublimate, transformtă în adorație. Fixarea atenției asupra ambianței cosmice este pregătită de schimbările periodice care se manifestă în mediul direct, datorat evoluțiilor aștrilor: anotimpurile anului. Fenomene tereste ars influențează și chiar determină toate condițiile vieții umane și în același timp consecințe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
caracterizează cel mai înalt grad al sublimării nu înseamnă lipsă de interes față de lume și de starea ei acluală. Dimpotrivă, este vorba despre un interes veritabil al cărui motiv este purificat, despre dezinteresul sublim față de propriile sale griji, despre interesul sublimat care implică obiectiv întreaga lume. Din cauză că mulțimea nu poate realiza idealul, efortul de sublimare individuală, deficient parțial, trebuie să fie însoțit de efortul intelectual: organizarea lumii cu ajutorul proiectelor reale, dar care nu pot fi fructuoase decît atunci cînd sînt bazate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
după rezultatele ei, forța esențială constituie incontestabil cel mai înalt ideal și cea mai înaltă manifestare a imanenței justiției: sancțiunea dezordinii lumii și a lipsei bucuriei. Starea de dezordine a lumii se datorește faptului că nu există suficiente energii stăpînite, sublimate. Viziunea idealului esențial este necesară deoarece ea indică direcția de urmat și inspiră măsura forței fiecăruia față de forța supremă, mijlocul cel mai eficace de combatere a autosupravalorificării vanitoase. Mitul mîntuirii asigură un sprijin acestei viziuni salvatoare întrucît semnificația ei fapt
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deci în sine două posibilități: cea de a-l învinge, diagnosticîndu-l, sau cea de a-i ceda, justificîndu-l în mod fals. Întreaga viață umană a ființei aflate pe calea spiritualizării este cuprinsă între acești doi poli: răul exaltat sau răul sublimat. Omul este chemat să aleagă: acesta este însuși sensul vieții sale. Simbolul mitic al lui "Satan" este o sinteză a acestor două semnificații: Satan reprezintă pe de o parte legalitatea subconștientă, iar pe de altă parte greșeala individuală, imaginația exaltată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ferma convingere că este corectă. Ultimul exemplu este cel al electrodinamicii cuantice, sau teoria transferului a lui Lamb. Întrucât teoria gravitației lui Newton are încă evidente conexiuni cu experiența, experiența intră în formularea mecanicii matriciale doar în forma rafinată sau sublimată a prescripțiilor lui Heisenberg. Teoria cuantică a transferului a lui Lamb, așa cum a fost concepută de Berthe și stabilită de Schwinger, este o teorie pur matematică, și singura contribuție directă a experimentului a fost să se arate existența unui efect
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
scandalizează publicul 249. Dansurile la modă sunt: "Leș polkas, leș valses, leș mazurkas alternèrent avec leș quadrilles" [Zola, La Curée, p.368], dar dânsul prin excelență este valsul. Dânsul reduce femeia la statutul de obiect al plăcerii masculine. Această posedare sublimata are loc sub privirile unui public ales: "Tout son corps s'offrait" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.344]. Într-o societate în care a atinge corpul feminin ține de o reglementare strictă, de o interzicere, valsul constituie o autorizare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cărei stare este împotriva omului ia formele amintite mai sus. Dar cea mai izbutită însușire a lui este că suferă nu de el însuși, ci de "omul așa cum este el". Punând alături, în unitatea ființei lui, caracterul reactiv ("ca expresie sublimată sau divinizată a forțelor reactive") și caracterul activ ("omul activ ca produs esențialmente eșuat, al unei activități căreia îi lipsește esențialmente scopul"255), omul superior pregătește apariția supraomului; numai el își poate asuma această sarcină. Rolul său este, prin urmare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
albă" (= creație), împrumutata din limbajul alchimic, Ion Barbu evidențiază necesitatea transformării, prin operații succesive, a materialului existențial, în procesul creație artistice, în scopul generării poemului "perfect", tot așa cum, în procesul alchimic, prin albedo / albification, masa confusa a datelor primare, este sublimata în două elemente în antiteza polara unul față de celălalt, a căror convergență (coincidentia oppositorum) este rezolvată în stadiul următor (ribedo), pentru a conduce apoi la obținerea Pietrei Filozofale. Esențială este redobândirea dimensiunii temporale ("intervalul") a experienței, pentru ca, spune Bergson 16
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
culturale și nebunie există o relație specială, cărora psihanaliza și psihopatologia le oferă o explicație interesantă și originală, în raport cu semnificația comportamentelor colective ale grupelor social-umane. Orice ritual este un comportament simbolic care, în plan social, reprezintă forme periodice de manifestări sublimate ale unor pulsiuni acumulate sau refulate ale inconștientului colectiv, sau aspirații ale Supra-Eului spiritual și moral. Raportate la reprezentările și miturile colective, specifice unei comunități social-umane, comportamentele ritualizate reprezintă modalități de „refugiu” sau de „descărcare”, un catarsis colectiv care completează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihologic care se petrece în timpul somnului unei persoane și el este constituit dintr-o suită de imagini, disparate sau succesive, care constituie, de obicei un scenariu dramatic, pentru individul respectiv. Din punct de vedere psihologic visul este o retrăire simbolică, sublimate, a experienței de viață anterioară a individului, în cursul căruia revin „problemele” sale psihologice (frustrări, conflicte, traume, complexe, dorințe refulate, aspirații etc.) într-o manieră alegorică, simbolică. Psihanaliza a adus o importantă contribuție în explicarea viselor, la care distinge două
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
toxicomanului. B. Ball afirma că „intrarea în toxicomanie se face prin poarta durerii, a voluptății și a grijilor”. Prin aceasta este subliniat factorul emoțional-afectiv, aspectul moral și socio-cultural al utilizării drogurilor de către umanitatea suferindă. Psihanalitic pusă problema, toxicomaniile sunt forme sublimate ale unor pulsiuni refulate; o formă particulară de realizare a „principiului plăcerii” caracteristică Eurilor imature, slabe, narcisice și masochiste. În configurarea personalității toxicomanului au rol următorii factori etio-patogenetici și de personalitate: - curiozitatea, atitudine obișnuită la adolescenți în căutarea de senzații
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suprimă propria sa viață. 4) Procesul oblativ: în cazul acesta suicidul este interpretat ca un act sacrificial. Prin aceasta el corespunde cu tipurile de suicid altruist, eroic. 5) Procesul ludic: este cel în care suicidul ca o formă de factură sublimată a jocului cu moartea (sporturile extreme, cascadoria etc.). 6) Instinctul morții: explică actele de suicid ca pe o anumită înclinație sau dispoziție psihologică morbidă contrarie instinctului de conservare, care se opune vieții. Așa cum se poate vedea din cele de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca „forme particulare de comportament”: a) Sinuciderile refugiu, în care acestea au caracterul unor conduite de fugă în prezența, unui pericol, în care intră: fuga, doliul, pedeapsa legată de culpabilitatea reală sau imaginară. b) Sinuciderile agresive, ca forme de agresivitate sublimată, orientată împotriva altuia, sau „proiectată” asupra unei alte persoane sau a unui obiect: răzbunare, crimă, șantaj, apel suicidar. c) Sinuciderile jertfă, ca formă de autorenunțare la propria sa existență, având semnificația unui ideal simbolic realizat. Ele apar sub următoarele forme
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
factură particulară, prin care, într-o manieră simbolică, bolnavul „comunică” boala sa în exterior, celorlalte persoane și, în primul rând, medicului terapeut. Aceste tablouri clinico-psihologice nu sunt boli ci conduite simbolice rezultate ale atitudinilor bolnavului care prelucrează într-o formă sublimată, propria sa suferință, pentru a o „expune” și a o „comunica” celorlalți. Tablourile clinico-psihologice, sunt tot ceea ce bolnavul „omite” sau „adaugă” unei suferințe reale, de bază. Este modalitatea de „trăire” a acestei suferințe. Ea este o modalitate particulară de a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morale pozitive, ale unor repere normative stabile ale modelului socio-cultural. Față de cele două aspecte descrise mai sus, K. Menninger menționează existența unei categorii intermediare între personalitățile alterate și situațiile alterate, reprezentate prin soluțiile de compromis. Soluțiile de compromis sunt forme sublimate ale adaptării, o formă de readaptare compensată care înlocuiește adaptarea pozitivă impusă, dar pe care individul nu o poate realiza în mod concret și complet. În cazul acesta se apelează la mecanismele de sublimare, rezultatul fiind reprezentat prin creații și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a unor grupe populaționale asupra cărora erau proiectate culpabilitățile colective: leproși, ciumați, eretici sau sectanți religioși, vrăjitoare. Aceste forme de culpabilizare colectivă, de factură mitico-magică ce au persistat pe tot parcursul istoriei, au luat în secolul XX aspectele unor proiecții sublimate ale urii colective și ale „luptei de clasă”, în care procesul de deculpabilizare colectivă se realiza prin transferul proiectiv al culpabilității colective asupra unor grupe populaționale „țintă” (evrei, negri, persoane posesoare de avere, intelectuali etc). Ne găsim îm fața unei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bioenergie, radiestezie) care vor mobiliza, într-o manieră de tipul contagiunii psihice, întreaga opinie publică. Este cultivat interesul pentru miraculos, necunoscut, pseudo-descoperiri fantastice, imaginare, toate acestea fiind corelate simbolic cu angoasa, pe care caută să o evite într-o manieră sublimată, tocmai apelând la aceste domenii „explicative” ale „pseudoștiințelor”. În sensul acesta, atmosfera opiniei publice pare a fi o vastă panoramă onirică care cuprinde întreaga societate și căreia nu i se poate sustrage nimeni. Expansiunea nevoilor culturale generată de „cultura de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
colectiv scade sau se reduce considerabil, se produce o „descărcare pulsională” a inconștientului colectiv manifestată prin acte de violență heteroagresivă, delincventă etc. În afara acestor două situații, vizând raportul Supra-Eului colectiv/Inconștient colectiv, pulsiunile inconștientului colectiv se descarcă și prin forme sublimate. Acestea au caracterul unor „conduite colective” acceptate social, cu caracter organizat și ritualizat. Ele sunt reprezentate prin competițiile sportive, festivalurile muzicale sau de artă tradițională, dans, carnavaluri, chermeze, divertisment etc. Supra-Eul colectiv este produsul factorilor modelului socio-cultural. Spre deosebire de inconștientul colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care își au originea în Supra-Eul colectiv, cu referință asupra trecutului istoric al grupului social și în care intră următoarele tipuri de psihoze colective: Psihozele idealiste în relație directă cu Supra-Eul colectiv, manifestate prin tendințele de afirmare, într-o manieră sublimată a idealurilor maselor sociale. Acestea sunt „psihozele utopice. Psihozele de refugiu sau psihozele regresive, caracterizate prin conduite de refugiu sau de retragere în trecut. Ele exprimă situații de „închidere colectivă”, rupere de realitatea prezentă cu întoarcere în trecut. Din aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de psihoze colective, de sublimare și de descărcare, în cadrul cărora remarcăm existența unor forme de manifestări psihopatologice. 1) Psihozele idealiste Acest grup de psihoze colective sunt în relație directă cu Supra-Eul colectiv. Forma și conținutul lor tematic este o afirmare sublimată a idealurilor maselor. Aceste psihoze se pot prezenta sub diferite aspecte, și anume: idei reformatoare sociale, politice, religioase, economice; ideologii social-politice, filozofice etc.; doctrine sau proiecte utopice de schimbare a lumii etc.; pseudoștiințe care cultivă miracolul, misterul, forțele supraumane (bioenergia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
societatea se reabilitează din punct de vedere moral, sfârșind prin a se disculpabiliza la rândul său. Din acest moment societatea nu-i mai „ascunde” pe nebuni, ci va institui măsuri de protecție ale acestora, care nu sunt altceva decât formele sublimate ale primelor. Asistăm nu numai la o schimbare a mentalității, ci și la o schimbare a decorului și terminologiei sociale referitoare la nebunie și nebuni. Trebuie să vedem în aceasta o veritabilă atitudine etică compensatorie. Formele protejate și formele reprimate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]