7,897 matches
-
de un birou (de un serviciu, o instituție)". Se pare însă că în ultimul timp cuvîntul apare la plural chiar cu primul său sens, cel foarte abstract. Mai multe fragmente recente ilustrează tratarea noțiunii abstracte ca un caz particular, individualizat: substantivul e nearticulat, precedat de demonstrativ - "în fața acestei evidențe, candidații au purces la treabă" (Evenimentul zilei, 2.06.2000); "pus în fața acestei evidențe, în loc să se mulțumească cu experiența căpătată și cu respectul publicului, S. a găsit de cuviință să-l atace
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
publicului, S. a găsit de cuviință să-l atace în forță pe B." (ib.) - și chiar însoțit de articolul nehotărît: "O evidență cît roata carului și totuși ocultată mediatic" (Luceafărul, 14, 2000, 3). Un citat atestă trecerea la plural a substantivului, într-un context nu tocmai fericit, dezvoltat în jurul unui pleonasm - evidențele sînt clare -: "Acum, este inutil să ne întrebăm cît de mult au contribuit moșmondeala, matrapazlîcurile, populismul (...) la dezastrul economic în care ne aflăm. Evidențele sînt atît de clare încît
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
Exprimarea trădează intenția autorului de a descrie - într-un context care nu riscă ambiguități - exact ceea ce destinatarul trebuie să selecteze dintr-o pagină scrisă în engleză (la rubrica intitulată language). Citatul mai atestă și răspândirea formei link-uri - la un substantiv (link) care se folosește în sensul său informatic mai ales la plural și care urmează calea cea mai obișnuită de adaptare a englezismelor (ca neutre cu pluralul în -uri.). În acest caz, forma (scrisă cu sau fără cratimă) link-uri
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
unele contexte nici nu se mai poate substitui cu drăcos: "Du-te, măi pecingine, la magazinele alea bengoase și nu mai veni aci să strici vadu'!" (arhiva Cotidianul 2001 - reportaj). Constatăm, în orice caz, o asociere frecventă a adjectivului cu substantivul mașina: "mașinile "bengoase" s-au transformat într-un simbol al virilității" (Evenimentul zilei = EZ 2486, 2000, 1); "Accesul ambulanțelor este împiedicat de mașinile "bengoase" ale "șmecherilor" de pe litoral" (EZ 2482, 2000, 2).; "organele de cercetare au văzut trei mașini "bengoase
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
puncte de vedere contradictorii) ca un masculin sau un neutru singular: cu atât mai mult cu cît forma corespunzătoare a articolului hotărît -le (Paștele, Paștile - ca în casele, florile) e identică cu varianta articolului masculin și neutru singular, după un substantiv cu finala în -e (fratele, numele). Ca formă masculină sau neutră cu comportament gramatical specific s-a impus Paște (dovadă genitivul Paștelui). Dicționarul limbii române (DLR, tomul VIII, partea 1, 1972) și după el și Dicționarul explicativ (DEX 1975, 1996
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
fratele, numele). Ca formă masculină sau neutră cu comportament gramatical specific s-a impus Paște (dovadă genitivul Paștelui). Dicționarul limbii române (DLR, tomul VIII, partea 1, 1972) și după el și Dicționarul explicativ (DEX 1975, 1996) indică forma Paști ca substantiv masculin. În DLR, toate cele 35 de citate de la primul sens al așa-zisului masculin (excluzând imprecațiile și expresiile) sînt sau clar feminine plurale ("Acestea sînt Paștile", "Paștile friguroase", "noaptea Paștelor") sau nu au nici un indiciu clar de gen și
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
altfel, dicționarele mai vechi (Tiktin, DLRM) indicau femininul plural ca formă principală a cuvîntului. În DOOM, găsim o altă interpretare: Paști ar fi masculin singular, iar Paște un neutru singular, căruia i-ar corespunde un plural Paști. Forma Paști ca substantiv masculin singular ar trebui confirmată: finala e destul de rară, dar nu împiedică articolul -ul (puștiul, Bucureștiul); nu am întîlnit însă niciodată forma Paștiul. Nu cred că are sens nici asocierea într-o paradigmă unică (de așa-zis neutru) a unui
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
-i ("acum, înainte de Paști" - România liberă = RL 2147, 1997, 9). În ultimul timp destule exemple indică preferința vorbirii curente pentru forma de singular masculină (sau neutră) cu terminația -e. Contextele care o indică în mod neechivoc sînt cele în care substantivul e însoțit de articolul nehotărît, de un adjectiv sau de articolul hotărît în genitiv: "(un) Paște fericit", "Sărbătorile Paștelui". Cred că dificultatea de a stabili care e forma corectă îi face pe unii vorbitori să evite genitivul din ultimul exemplu
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
cele mai păcătoase") - exemplele sînt tot mai numeroase. Alte citate atestă oscilații în acordul numeralelor, zonă în care mi se pare totuși preferabilă toleranța: în exemple precum "Cei douăsprezece mii de ani" (p. 44) poate fi admis atît acordul cu substantivul care e subiect logic cît și cel cu numeralul care constituie centrul pur formal al sintagmei (în Gramatica pentru toți, 1997, p. 134, Mioara Avram consideră că "acordul se poate face fie cu substantivul, fie cu numeralul, în funcție de ceea ce vrea
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
poate fi admis atît acordul cu substantivul care e subiect logic cît și cel cu numeralul care constituie centrul pur formal al sintagmei (în Gramatica pentru toți, 1997, p. 134, Mioara Avram consideră că "acordul se poate face fie cu substantivul, fie cu numeralul, în funcție de ceea ce vrea să reliefeze vorbitorul"). Situația pare staționară în ceea ce privește folosirea incorectă a formelor articolului genitival, ale adjectivului de întărire, în confundarea adverbului cu un adjectiv, în folosirea relativului care invariabil și fără pe la acuzativ. Noi exemple
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
al transformărilor din perioada 1969-1999. Structura volumului a rămas în mare măsură aceeași: capitolul introductiv e urmat de o parte dedicată gramaticii (fenomenelor de acord, de regim, erorilor în folosirea prepozițiilor și a conjuncțiilor, greșelilor și tendințelor speciale legate de substantiv, pronume, verb, adverb; anumitor tipuri de construcții defectuoase ale frazei), apoi de o parte lexicală, care cuprinde fenomene semantice și stilistice (situații de incompatibilitate semantică, folosirea neologismelor, cultisme, arhaisme, elemente de argou și de vorbire familiară, derivate, clișee). În noua
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
Rodica Zafiu Un exemplu de simplificare a structurii sintactice și de reducere a flexiunii - comparabil cu cel al siglelor fără mărci de flexiune ("tăcerea SNCFR"), al substantivelor folosite ca adjective invariabile ("lupta antidrog"), al prefixoidelor utilizate chiar în combinații cu sintagme complexe ("post-decembrie 1989", "anti-natura umană") e cel produs de cuvintele tip sau gen într-o poziție care le apropie de rolul unor instrumente gramaticale. Dicționarul limbii
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
domeniul etc.); exemplele sînt "climă temperată dar de tip continental", "clopotnița de tip romanic", "casă de tip vechi" - dar și "mașina tip sport". Ultimul exemplu ilustrează deja cazul care ne interesează: tip apare juxtapus substantivului-centru și urmat de un alt substantiv (cu funcție adjectivală). Capacitatea reductivă a construcției este evidentă; încercarea de a o explica ar produce dezvoltări redundante și greoaie. Se întîlnește uneori și construcția în care raporturile sînt clar indicate de prepoziții și de flexiunea cazuală; de altfel, aceasta
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
dominînd aproape totul" (As 42, 1992, 2). Structura poate păstra doar primul dintre elementele de legătură - "hidoșenia crimelor de tip horror" (Evenimentul zilei = EZ 1938, 1998, 3). În limba vorbită, construcția cea mai condensată e însă și cea mai frecventă. Substantivul care funcționează ca o etichetă, ca termen de comparație și mijloc de caracterizare e uneori un nume propriu sau cel puțin e asimilabil unui nume (de fenomen, de produs etc.): "manifestările tip "mineriadă"" (România liberă = RL 2692, 1999, 1), "a
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
pot surprinde cînd nu sînt chiar foarte cunoascute, sau cînd sînt cunoscute pentru altceva decît pentru "caracterul tipic" invocat. Cred că începutul a fost făcut (poate și sub influența unor structuri sintactice străine; dar e normală și evoluția internă) de substantivul tip; modelul s-a extins apoi și asupra sinonimului său gen. În cazul lui gen, dicționarul academic nu ne oferă exemple lămuritoare, pentru că litera G a fost tratată de fasciculele seriei vechi, care acorda un spațiu redus împrumuturilor neologice, concentrându
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
secolului al XVI-lea prin nume proprii de persoană analizabile, în special prin hipocoristice de la prenume (Tudorache, Manolache). Forma -achi e mai veche și mai apropiată de etimon, în vreme ce -ache reprezintă deja o adaptare. Exemplele de extindere a sufixului la substantive comune oferite în articolul citat sînt bastonache, castelachi, beicache, cuțulache, hîdache, mișelache, muțunache, samurache, vasilache, fudulache, mangafache, țafandache. În final, autoarea afirmă că sufixul -ache "este pe cale de dispariție, nu mai creează derivate noi, în afară de cele consacrate". Un articol publicat
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
de obicei îl consultăm sub presiunea urgenței. Acum îl voi lua ca pretext pentru asociații de cuvinte și de idei, oprindu-mă asupra cîtorva termeni care pot trezi cititorului nespecialist unele ecouri de lectură. Noul volum din DLR tratează detaliat substantivul zai, necuprins în DEX și care trezise destulă uimire pe la începutul anilor '90, când a fost folosit într-un reportaj; majoritatea vorbitorilor nu-l cunoșteau, așa că zai și barjă au devenit, pentru scurtă vreme, termeni la modă și obiect de
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
în DEX și care trezise destulă uimire pe la începutul anilor '90, când a fost folosit într-un reportaj; majoritatea vorbitorilor nu-l cunoșteau, așa că zai și barjă au devenit, pentru scurtă vreme, termeni la modă și obiect de ironii publicistice. Substantivul zacherlină, cuprins și în DEX, primește aici o explicație etimologică; nu e însă înregistrată expresia, probabil de circulație foarte limitată, evocată de Andrei Pleșu într-un articol mai vechi (a da cu zacherlină-n proști). E instructivă (pentru evocarea vieții
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
de zeefet frumos i-au făcut". În contextul respectiv s-ar potrivi la fel de bine multe alte cuvinte cu sens de bază pozitiv (petrecere, sărbătoare, distracție etc.), fără ca aceasta să implice o modificare a sensului lor lexical. În mod oarecum asemănător, substantivul zarzavat (care are mai multe uzuri ironice și depreciative) primește în dicționar sensul secundar "garnitură de flori artificiale cu care se împodobesc uneori pălăriile femeiești", determinat strict contextual de un citat din Bassarabescu: "Ai văzut ce rău îi venea pălăria
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
atestărilor sale în textele scrise ale limbii vechi. Sufixele în discuție sînt folosite mai ales pentru a forma verbe de la interjecții și onomatopee (-ui: a țistui, a dudui, a hurui; -ăi: a țopăi, a zumzăi; -îi: a bîzîi) și de la substantive (a biciui, a părui, a chefui; a scripcăi). Originea lui -ui e slavă, a lui -ăi mai incertă, dar una dintre ipotezele etimologice merge în aceeași direcție. E interesant că -ui a fost încadrat de E. Petrovici în categoria sufixelor
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
devenit în prezent neproductive. Adaptarea actuală a unor verbe neologice infirmă ideea neproductivității (judecată adesea doar la nivelul limbii standard, fără a ține seama de variantele populare). Verbele englezești cu finală consonantică sînt adaptate prin analogie cu verbele formate de la substantive și interjecții; de altfel, inovațiile recente rămân cam în aceeași zonă semantică a sugestiilor onomatopeice. Pot fi aduse ca exemple a knockăi, a bipăi, a clicăi, care apar totuși puțin în scris, cu oscilații ortografice ținînd de gradul lor de
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
comentarii la o fotografie, în Internet); Limita e marcată de un post de control care-îi bipăie bagajul" (22, 42, 1997, 16). Pentru a clicăi, nu am atestări scrise, ci doar orale: e folosit în jargonul computerist, unde e foarte răspîndit substantivul clic (din engl. click; în DEX apare doar interjecția de sursă franceză) - "un dublu clic"; "printr-un simplu clic se poate șterge"; Dă un clic pe fiecare dintre ele!" (mesaje și indicații în pagini din Internet) - și, desigur, e nevoie
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
DEX); în seria veche (v. barză, brad), albaneza era pur și simplu indicată ca sursă a cuvîntului. Prima parte a tomului XIII (V - veni) cuprinde, păstrînd tradiția dicționarului-tezaur, forme vechi rare, adevărate ciudățenii lingvistice, cu cîte o singură atestare, precum substantivele vacsinar ("persoană care vaccinează", la 1840), vederoi ("grup de persoane care merg la pețit, la "vedere"", termen regional), a varvarizmi ("a folosi barbarisme", la Cantemir) etc. Nu e însă neglijată nici actualitatea: volumul cuprinde destule uzuri și locuțiuni familiare, precum
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
diferite de stabilitate. Ca și în cazul prepozițiilor, selecția unuia sau a altuia din aceste verbe e idiomatică, imprevizibilă, și pune adesea probleme de traducere: aceeași acțiune este exprimată într-o limbă cu ajutorul verbului a face (în construcție cu un substantiv), în alta cu verbul a da sau a pune. în monografia pe care a dedicat-o acum cîteva decenii subiectului - Locuțiunile verbale în limba română (1958) -, doamna Florica Dimitrescu discuta pe larg acest fenomen, indicând verbele cele mai frecvente în
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
firma-n cap, a-și da talente etc. Dintre structurile mai noi am amintit altă dată a o da pe... "a trece la...; a începe să facă...". Foarte la modă e și reflexivul a se da urmat direct de un substantiv sau un adjectiv, "a se prezenta ca..., a pretinde, a se preface că este într-un anumit fel": "Ne dăm intelectuali?" (S. Preda, 1988: 136);"vicepreședintele (...), se dă "epurat politic"" (România liberă = RL 2116, 1997, 19); "îmi pare foarte rău
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]