1,129 matches
-
trecut transpirațiile. Am fugit pe culoar și-am împins cu umerii ușa lui Mihnea. A sărit cât colo, izbindu-se de perete. Toate hainele erau răvășite pe jos. Dulapul spart, noptierele răsturnate. Patul vraiște, cu așternuturile atârnând. Un cablu electric sucit pe pernă. Niște bucăți de cauciuc sub picioare. În baie, nimeni. Valijoara cu role zăcea în mijlocul camerei, despicată cu un cuțit pe toată lungimea. Nici o mișcare, nicăieri. Doar pe pat, în mijlocul așternuturilor răscolite, laptop-ul lui Mihnea, bâzâind ușor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
face cu gramatica și copăceii lui Chomsky: nu venea de la Propoziție, cum crezusem eu, ci de la Probabilitate. Cât despre E S C U (pe care, ignorându-i spațiile, îl confundasem cu-o terminație livrescă), nici vorbă de numele vreunui scriitor. Suceai puțin literele, și-ți ieșea adevărata denumire: SECU. Mi-am privit picioarele. Cu milioane de ani în urmă, dedesubt fusese istmul care lega Africa de Europa, fâșia de pământ prin care trecuseră strămoșii noștri dintr-o parte într-alta. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
român, s-a esprimat asupră-le în modul următor: "în zadar vă zbateți; ceea ce știu e că roșii d-voastră sunt foarte culanți în daraverile cu străinătatea și se țin de cuvânt, orice - ar promite. Țara? O 'nvîrtesc s-o sucesc pîn-ce rămâne tot pe-a lor". Iată un adevăr care nu ne inspiră încredere nici în protestațiunile "Romînului", nici în seriozitatea opunerii lui în cestiunea Dunării. [4 noiembrie 1881] [""UNGARISCHE POST" ADUCE ȘI EA ȘTIREA... "] "Ungarische Post" aduce și ea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din cor sau balet. Într-un colț zăcea cadavre arse al căror sex cu greu se putea recunoaște. Doi medici, Zillner și Zeemann, lucrau neîncetat la trista lor operă. Victimele cele mai multe aveau câte un braț sau picior frânt, picioarele erau sucite în mod nenatural. Mirosul în aceste localuri era nesuferit. Soldații și servitorii sanitari, al căror organ e destul de tâmpit, trebuiau să-și ție batista la nas. Directorul Hofmann observă aceasta și aduse o cutie de țigări, pe care o împărți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cineva nu le mai poate deprinde la o vrâstă mai înaintată. Copacul, ca să nu crească strâmb, trebuie îndreptat de pe când e mlădios și tânăr; mai târziu, când toate deviațiunile de la calea dreaptă s-au învîrtoșat în el, geaba-l mai sucești. Se poate îngroșa, se poate întinde, numai drept nu va mai fi. Așa e și cu mintea și cu caracterul. Dacă ele nu se disciplinează în copil încă, dacă nu i se imprimă adânc în toate apucăturile sale iubirea de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și al gheței unei nopți din decembrie". Și tocmai acest filozof al interiorului, opus esteriorului, e pentru moment acela pe care lumea, lumea lumească îl adoptă, pentru a-l discuta poate, pentru a glumi în seama lui, pentru a-l suci daca se poate, dar pentru a se ocupa de el cu toate acestea. D. Caro, care a publicat asupra pesimismului o carte atât de remarcabilă, a făcut poate credit pesimismului. A combate unele doctrine va să zică a le semnala. La urma
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o parte, să poată merge mai departe... Iaca, omul meu stătea în cumpănă; se întreba, se frământa: "Ca să-mi dea clădirea pentru colecție, mi-au pus o condiție: să sculptez, într-un anumit loc, busturile celor doi..." Am învârtit și sucit această idee, când pe-o parte, când pe alta. Am stat și am comentat diverse uimiri și clevetiri ale prietenilor și neprietenilor. Și într-un final: ce-am hotărât? "Ascultă, măi omule: n-au decât să poftească și să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
au recomandat să fie transferat într-un alt loc de muncă, având de întreținut încă trei persoane: soția, Eugenia, copilul, Corneliu-Nicolae, mama soției, Varvara Eugen a găsit, în sfârșit, oleacă de înțelegere la autoritățile locale. Acestea au stat, s-au sucit și răsucit și-ntr-un târziu s-au gândit să-i ofere un loc de muncă mai liniștit. A fost dat ca muzeograf cu studii liceale, fiindcă cei patru ani de Drept (unde n-apucase să-și dea licența, deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
imediat, altul să vină să ajute. Și să o ștrangulăm. Rolul i-a venit prin tragere la sorți tot lu’ Gheorghe. Și, Într-adevăr, a pus mâna pe ea, eu m-am dus imediat și am prins-o și-am sucit-o, am băgat-o Între picioare, ăla țipa la soldați că să tragă, soldații n-aveau curaj... țipa la mine s-o las, eu nici nu știu de ce n-o lăsam... A tras rachete, că ăsta era semnalul de alarmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cele mai groaznice bătăi le luau hoții de cai... Și așa am luat și noi. Nu pot să spun sau să descriu prin ce chinuri am trecut acolo... Avea... un lemn, despicat așa, ți-l punea În păr și-l sucea. Cu diverse cauciucuri Îți dădea une’ nemereau. Avea scaunele bătute În cuie cu niște table, ca să nu să miște, luau o rangă de fier, o băga pe-aici pe sub picioare, prin spatele genunchilor, te legau, te punea pe masă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cutii de bomboane - și îi lăsau pe cei cu spirit și zâmbet superb să contemple încrețiturile de la suprafață. Trebuia să știi, ca să poți înțelege cum trebuie lucrurile, așa ca mine, că de Ziua Armistițiului în 1922, când Bunica și-a sucit glezna în timp ce cobora pe scări la ora unsprezece și fabricile clocoteau de zgomotul lor solemn de celebrare, iar ea ar fi trebuit să șadă cuminte, Cinci Proprietăți a luat-o în brațe în timp ce ea blestema și se strâmba de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-l mai văd în ochi! Ei, Thea, nu te înfierbânta așa, i-am spus. N-a mai pățit așa ceva pâna acum. Să nu mă înfierbânt?! De câte ori trebuie să iasă din găoace? De câte ori? Ar trebui să aibă instincte. Am să-i sucesc gâtul ăla al lui! Cum crezi că o să se lupte cu alea mai mari dacă una amărâtă îl sperie așa? Păi dacă l-a durut, ce voiai și tu? Dar iar dădeam dovadă de acea atitudine în care încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
era, dar de ce nu se putea mulțumi cu faptul că o iubeam și să termine odată cu pălăvrăgeala asta? Ce voia să îmi spună în legătură cu tipul ăla cu fabrica de cherestea? Chiar avusese de gând să se facă animatoare? Le tot suceam în cap și ședeam acolo cu un sentiment îngrozitor. Până și brațele scaunului mi se păreau că mă împung în coaste, iar patul jucăuș, cu flori, bavarez, precum și toate bibelourile alea și păsările împăiate, toate mă enervau cumplit. Chiar aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că voia să fie independentă. Normal. Cine nu vrea? Nu, vreau să spun că voiam să fac ceva ce îmi trecuse mie prin cap. Nu era doar o chestiune de bani. Voia să spună că el o oprima, că îi sucea mâna la spate, asta voise să mă facă să pricep. De fiecare dată când îmi promitea că o să mă lase să fac ce vreau, își călca cuvântul. Așa că în cele din urmă am fugit și m-am dus în California
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lui Piki, care-i nedumerit, tocmai trăia intens ce asculta; în două labe, dirija cu mișcări largi) Hoațele!Hoațele! Piki (deranjat): Și ce muzică...Cum ai zis? Hoațele!Uța și Codița... Codița: Da, noi suntem... Piki: Da, voi sunteți?Vă sucesc eu cozile...(se repede către veverițe, care fug pe unde au venit) Ați văzut? Cum m-am repezit la ele, au fugit... Miki: Au fuhit că le-ai speriat, flocosule, nu de frica ta... Piki: Nesuferit-o! (pune căștile, ia
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Gigel și începe și ea un dans cu rostogoliri « artistice » în timp ce miaună cu mare « eleganță », sărind în brațele lui Gigel ; cu o labă îl mângâie pe cioc pe Coco care se află pe brațul lui Gigel) : Tot îți sucesc eu gâtu’ moțatule... Coco: Familia! Familia! Familia! Miki: Familia? Tot îți sucesc eu gâtu’ moțatule...(râde cochet) Glumesc, Coco... (îi « mângâie » moțul) Gigel: Ei, copii, ce spuneți, m-am descurcat cât părinții au fost plecați ? Ați înțeles că animalele și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ce miaună cu mare « eleganță », sărind în brațele lui Gigel ; cu o labă îl mângâie pe cioc pe Coco care se află pe brațul lui Gigel) : Tot îți sucesc eu gâtu’ moțatule... Coco: Familia! Familia! Familia! Miki: Familia? Tot îți sucesc eu gâtu’ moțatule...(râde cochet) Glumesc, Coco... (îi « mângâie » moțul) Gigel: Ei, copii, ce spuneți, m-am descurcat cât părinții au fost plecați ? Ați înțeles că animalele și păsările care trăiesc cu noi într-un apartament pot fi o familie
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
puișorii și ai grijă de ei. Iar voi, în cușcă până vine bunicul. Lupul: Raluca, nu suntem hoți și răpitori: foamea. Vulpea: Nu suntem teroriști, cum spune Moțatul. Foamea, cum a spus Lupul. Lupul: Moțatule, iartă-mă că ți-am sucit puțin gâtul... Cocoșul: Erai să mă bagi în sac, dar te- am zgâriat de-o să mă ții minte. Lupul: Raluca, m-am hotărât, mă duc paznic la oi... Vulpea: Și eu mă duc să-i fac menajul ursului. Raluca: Serios
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cățelușei. A mea a fost pe la noi acu' vreo două săptămîni; mi s-a părut cam... Îi era greață, vărsa... O fi mîncat ceva, sau, poate... O nimerise rău cu primul. Singură, departe de noi... Cînd sînt tinere, imediat le sucește capul cîte un bărbat. Și doar i-am zis că nu-i de ea. ...Și nici n-a vrut să-nvețe... Ce folos că ești frumoasă? Am făcut-o și tîrziu; n-am mai avut răbdare..., erau și vremurile..., război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o lovesc. I-am lăsat mâinile și am spus: — Păi, eu te-aș sfătui să optezi pentru nimic. Antonia s-a destins și s-a retras un pic. A oftat adânc și a spus: — Of, iubitule, iubitule... Dacă ți-aș suci gâtul acum, am zis, poate că aș scăpa doar cu trei ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am întrebat-o. Antonia zâmbi încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mare ușurare pentru mine. Minciuna mă făcea să mă simt îngrozitor. Și să fii convins că n-ai să rămâi niciodată fără mine. Și repeta întruna: Îți mulțumesc, îți mulțumesc, de parcă deja îi redasem libertatea. După cum vezi, nu ți-am sucit gâtul, am zis. — Copilul meu, copilul meu drag, răspunse ea. 4 — Deci nu mă urăști, Martin, nu-i așa? spuse Palmer. Stăteam întins pe canapeaua din cabinetul unde Palmer își primea pacienții. Eram cu adevărat pacientul lui. Eram împins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lapte și zahăr. Deci, venind din partea lui, această propoziție scurtă căpăta greutatea unei sentințe divine. Era ca și când Sfinxul s-ar fi oferit pe neașteptate voluntar să dea răspunsul la propria ghicitoare, cu o voce profundă și tunătoare. Toată lumea și-a sucit capetele ca să se holbeze la el. Brian se lăsase pe spate În scaun și ședea În postura clasică a unui bodyguard gata să dea afară scandalagiii, cu brațele Încrucișate peste pieptul uriaș. Se părea că nu mai avea nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu suc de portocale. Întorcându-și capul, ne zise: — Bine, fetelor. V-ați aranjat sau mai aveți nevoie de ceva? Am negat amândouă la unison și el se Îndepărtă, sorbind lung din sticlă și căutând viitori mușterii. Șapca Îi era sucită la spate Într-un unghi aiurea și avea una din acele fețe osoase, mobile, aproape de cauciuc, care dau impresia că tipii sunt unși cu toate alifiile. Pe sub haină, pieptul Îi era gol și, deși scutit de pielea de găină, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
când Adam se așezase printre ciuberele cu plante. Anthea Eastcote ședea lângă unchiul ei. Exista o legătură caldă între aceștia doi, deși erau timizi unul față de celălalt. William nu avusese copii și se comporta stângaci cu cei mici. Anthea, care sucea atâtea capete și arăta întotdeauna atât de satisfăcută de ea însăși, avusese partea ei de necazuri. Tatăl ei, un matematician de talent, fugise cu una dintre studentele sale în Australia; fratele ei emigrase în Canada și nu se mai făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuse Hattie, luându-l pe Zet în brațe. Întrând în grădină pe poarta din spate, Adam și Zet se duseseră direct la garaj, trecând nepăsători pe lângă Papucul spre care se îndreptau, mai agale, „cei mari“. Adam se instalase în Rolls, sucind volanul în dreapta și-n stânga; se ridicase ca să-l urmărească pe George, se așezase din nou să se mai joace, apoi ieșise afară, unde-l găsise pe Zet așteptându-l, după care inspectase colonia de rândunele de sub streșini, aferate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]