494 matches
-
în partea sudică, o clădire cu rol de cuhnie și brutărie lipită de zidul de incintă sudic, o clădire cu rol de trapeză a obștii monahale ridicată în partea de sud-est a incintei, și o anexă gospodărească aflată în colțul sud-vestic. Potrivit mărturiilor documentare, Mănăstirea Probota a fost prădată în anul 1622 de tâlhari, care au incendiat unele clădiri din incintă și au profanat unele morminte. Distrugerile au fost confirmate de cercetările arheologice. În anul 1646, s-a început o serie
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
avut loc o amplă refacere a zidurilor de incintă (parțial zidurile de pe laturile de est și vest și în întregime cel de pe latura sudică). S-a renunțat la trapeza din partea de sud-est a incintei și la anexa gospodărească din colțul sud-vestic și s-a renunțat la partea supraterană a clădirii cu rol de stăreție (pivnițele au mai fost folosite până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când au fost definitiv abandonate și umplute cu pământ). Clădirea cu rol de cuhnie și
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
este reprezentată Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe, iar pe pereți sunt reprezentate diferite scene din viața Mântuitorului: Vindecarea slăbănogului, Spălarea picioarelor Domnului, Cina cea de Taină, Învierea Domnului, Duminica Tomei ș.a. Tabloul votiv a fost pictat pe peretele sud-vestic al naosului, cel actual fiind refăcut în 1844. Sunt reprezentați domnitorul Petru Rareș, Iliaș Rareș (moștenitorul tronului și viitor domnitor), Ștefan Rareș (viitor domnitor), Doamna Elena și doi copii mai mici: Constantin și Ruxandra. Domnitorul oferă macheta bisericii Mântuitorului, prin intermediul
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
închis cu geam, de unde se poate vedea o panoramă a orașului Iași. Zidurile vestice se aflau pe o pantă abruptă. Ulterior, ca urmare a alunecărilor frecvente de teren din această zonă, partea vestică a zidurilor, împreună cu turnul pătrat din colțul sud-vestic, s-au prăbușit pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, rămânând așa până la începutul secolului al XX-lea. Zidul de incintă a fost refăcut cu ocazia lucrărilor de restaurare desfășurate în perioada 1964-1971, tot atunci fiind refăcute și bastioanele de la colțuri
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
sfârșitul secolului al XVII-lea, rămânând așa până la începutul secolului al XX-lea. Zidul de incintă a fost refăcut cu ocazia lucrărilor de restaurare desfășurate în perioada 1964-1971, tot atunci fiind refăcute și bastioanele de la colțuri, cu excepția turelei din colțul sud-vestic. Turnul clopotniță a fost construit în anul 1670 în partea de sud a mănăstirii, având și rolul de loc de intrare în mănăstire. El nu dispunea de metereze, având doar niște găuri rotunde de ochire, cioplite în piatră, pentru tragerea
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
pe latura de est a turnului s-a descoperit și o trapă pregătită pentru prinderea în cursă a eventualilor atacatori. Clădirea egumeniei a fost construită pe la 1670 pe latura sudică a incintei, lipită de curtină și în apropiere de colțul sud-vestic. Aceasta este o construcție de inspirație bizantină, cu ziduri groase de până la 1,40 m și cu ornamentații (în special ancadramentele ușilor și ferestrelor) de inspirație gotică. Clădirea are numai un parter ridicat de la sol cu mai mult de 1
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
înfrățire cu orașul sovietic Leningrad. După căderea regimului comunist din Rusia în 1991, la Turku au venit mulți ruși să studieze economia, printre ei numărându-se și Vladimir Putin, pe atunci viceprimar al Leningradului. Aflat la gurile Aurei în zona sud-vestică a Finlandei, Turku acoperă o arie de de pământ, întins pe ambele maluri ale râului. Zona estică, unde se află catedrala Turku, este denumită popular "täl pual jokke" („partea asta de râu”), în vreme ce zona vestică este denumită "tois pual jokke
Turku () [Corola-website/Science/296680_a_298009]
-
faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul României, pe teritoriile administrative ale județelor Bihor și Arad. Aria naturală se află în extremitatea nord-vestică a județului Arad și cea sud-vestică a județului Bihor, întinsă de-a lungul luncii Crișului Negru, de la Șoimi până la Ant (aproape de granița cu Ungaria), intersectată de drumul național DN79, care leagă Aradul de municipiul Oradea. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
este un oraș în județul Ilfov, Muntenia, România, format din localitățile componente Alunișu, Dumitrana, (reședința), Pruni și Vârteju. Localitatea se află în vecinătatea sud-vestică a municipiului București, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului din anul 2011, Măgurele are o populație de de locuitori, fiind al optulea și cel mai mic centru urban al județului Ilfov din punct de vedere demografic. Localitatea a fost
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
Situat în partea sud-vestică a Depresiunii Transilvaniei, în Podișul Secașelor, bazinul hidrografic al Secașului Mic (Secașul de Târnavă) ocupă o suprafață de 356 km2 și se extinde mai mult longitudinal, între 23o40’-24o2’ longitudine estică și 40o3’-46o10’ latitudine nordică. Cumpăna de ape care
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
predominant convexă, cauzate de deplasarea laterală a văilor. În partea superioară a versanților se constată o îmbinare între sectoarele concave și cele drepte, iar în partea mijlocie și inferioară predomină cele drepte și convexe. Versanții din dreapta bazinului au orientări generale sud-vestice și sudice, dar au în proporții reduse și orientări sud-estice, vestice și chiar nordice, în funcție de direcția de curgere a unor afluenți. Versanții din stânga bazinului au orientări nord-vestice și vestice, pe partea dreaptă a văilor afluente Secașului Mic și sud-estice și
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
morți s-au numărat și 17 membri uzbeci ai clubului de fotbal Paxtakor, motiv pentru care tragedia a avut rezonanță în interiorul fostei Uniuni Sovietice. Potrivit anchetei sovietice oficiale, cauza catastrofei au fost greșelile și încălcările admise de către dispecerul sectorului aerian Sud-Vestic și dispecerul-instructor privind admiterea nivelului de distanță dintre aeronave și frazeologia de conformitate.
Coliziunea aeriană de la Dniprodzerjînsk () [Corola-website/Science/329862_a_331191]
-
și declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea "Planului național de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), se află în culmea "Plaiul Hoților" (o prelungire a masivului Păduchiosul), în partea sud-vestică a orașului Sinaia, lângă drumul național DN71 ce leagă județul Dâmbovița de Prahova. Aria protejată întinsă pe o suprafață de 6 hectare, reprezintă o zonă de abrupturi calcaroase, cu formațiuni de flișuri cretacice stratificate, alcătite din roci argilo-marnoase de culoare
Locul fosilifer Plaiul Hoților () [Corola-website/Science/325938_a_327267]
-
arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și faunistic) situată în județul Mehedinți, pe teritoriul administrativ al Breznița-Ocol. Aria protejată cu o suprafață de 150 hectare se află în extremitatea sud-vestică a județului Mehedinți, în lunca văii Oglănicului (aproape de "Insula Banului"), în partea sud-estică (în aval) de satul Gura Văii, în imediata apropiere a drumului european E70. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie
Valea Oglănicului () [Corola-website/Science/328711_a_330040]
-
Secuieni () este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. Se află în partea de sud-vest a județului. Localitatea Secuieni este situată în partea sud-vestică a județului Harghita la limita cu județul Mureș, pe malul râului Tânava Mare, pe DN13C Vânători - Secuieni - Cristuru Secuiesc. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul vremii pe teritoriul satului aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi
Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/300487_a_301816]
-
Găujani este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Cetățuia, Găujani (reședința) și Pietrișu. Comună se află în extremitatea sud-vestică a județului, pe malul stâng al Dunării, la limita cu județul Teleorman și la granița cu regiunea Ruse din Bulgaria. Este străbătuta de șoseaua națională DN5C, care leagă Giurgiu de Zimnicea. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Găujani se
Comuna Găujani, Giurgiu () [Corola-website/Science/300431_a_301760]
-
(în , ), sau Republica Portugheză () este o țară situată în extrema sud-vestică a Europei, din Peninsula Iberică, învecinându-se cu Oceanul Atlantic la vest și la sud, și cu Spania la nord și la est. Teritoriul portughez include două grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore și Madeira. Acestea sunt regiuni autonome ale
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el, dintre care cele mai importante sunt Selenga, la sud-est, și Angara Superioară, la nord. Unicul râu care curge din lac mai departe (în partea sa sud-vestică) este aceeași Angara, afluentul fluviului Enisei. La nord de lac tronează două masive muntoase, Munții Baikal și Munții Barguzin, iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă. Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format
Lacul Baikal () [Corola-website/Science/298660_a_299989]
-
în anul 1643 de către K. Ivanov și V. Kolesnikov, iar în 1675, cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul, cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici, în drum spre China, l-a ocolit prin partea sud-vestică, făcându-i și o descriere amanunțită. De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții, fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii, adâncimea, regimul hidric, plantele și animalele ce trăiesc în el. Astfel, lacul a fost cercetat de
Lacul Baikal () [Corola-website/Science/298660_a_299989]
-
cele mai devreme efectuate traduceri ale cărților în limba română au fost textele religioase ale Bisericii Slavone ale secolului 15. Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Psaltirea Hurmuzaki și Codicele Voronețean sunt texte rotacizante, a căror traducere a fost alcătuită în partea sud-vestică a țării, iar copiile au fost efectuate în Moldova. Prima carte imprimată în România a fost o carte religioasă în slavonă, în 1508, "Liturghierul" lui Macarie, iar prima carte imprimată în limba română a fost Catehismul de la Sibiu din 1544
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
teritoriile județului Bihor și Satu Mare. Aria naturală se află în extremitatea nord-vestică a județului Bihor (pe teritoriile administrative ale orașelor Valea lui Mihai și Săcuieni și pe cele ale comunelor Cherechiu, Curtuișeni, Diosig, Șimian, Sălacea și Tarcea) și în cea sud-vestică a județului Satu Mare, pe teritoriile comunelor Andrid, Căuaș, Pir, Pișcolț, Santău și Tiream. Situl este străbătut de drumul național DN19 care leagă municipiul Oradea de Carei. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
km este de Cluj). Această specie nu mai poate fi găsită în nici o altă parte a țării sau a lumii. Prin părțile locului este denumită popular "lintea-pratului". Apare în pâlcuri de pe coastele înierbate, abrupte, pe solurile argiloase mai adânci din partea sud-vestică a rezervației, ocupând rupturile de pe terenurile golașe, cauzate de alunecările de teren. Este o leguminoasă fragilă, zveltă, de o culoare suriu-verzuie, cu frunze uniform repartizate pe tulpină, formate din 5-7 perechi de foliole păroase. Inflorescența, la început compactă, mai apoi
Astragalus peterfii () [Corola-website/Science/311701_a_313030]
-
specială de conservare), situat în partea central-nordică a României, pe teritoriul administrativ al județelor: Mureș, Suceava, Harghita și Bistrița-Năsăud. Aria naturală se întinde în partea nord-estică a județului Mureș (pe teritoriile administrative ale comunelor Lunca Bradului, Răstolița și Stânceni); cea sud-vestică a județului Suceava (pe teritoriile comunelor Dorna Candrenilor, Panaci, Poiana Stampei și Șaru Dornei și al orașului Vatra Dornei); cea nord-vestică a județului Harghita (pe teritoriul comunei Bilbor și al orașului Toplița); și cea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud, pe teritoriul
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
Ozun () este o comună în județul Covasna, Transilvania, România, formată din satele Bicfalău, Lisnău, Lisnău-Vale, Lunca Ozunului, Măgheruș, Ozun (reședința) și Sântionlunca. Comuna Ozun este situată în partea sud-vestică a județului Covasna, în Depresiunea Sfântu Gheorghe, având ca vecini: în nord-vest comuna Ghidfalău; în vest municipiul Sfântu Gheorghe și comuna Chichiș; în sud comuna Dobârlău iar partea de nord, nord-vest comuna Reci. Comuna este străbătută de DN11, Brașov - Bacău
Comuna Ozun, Covasna () [Corola-website/Science/310388_a_311717]
-
Domeniul regal al Versailles este situat în partea sud-vestică a Parisului, într-o vale deosebit de spectaculoasă. Zona a fost dintotdeauna o țară a pădurilor, a bălților și a mlaștinilor, care au început să fie asanate încă de prin secolul al XIII-lea. Originea numelui Versailles a fost multă vreme
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]