689 matches
-
trîntorilor închipuită cromatic de Bruegel nu e nici o diferență! Nu suport lenea și n-am să vulgarizez spunînd precum sociologii comuniști găgăuți că lenea e un apanaj burghez. Pe naiba! Lenea e sinonimul prostiei. Pentru că numai prostia e mulțumită în suficiența ei. Inteligența nu e niciodată statică.. Snobismul este tot o "absență a minții". Nu e modă. Pentru că moda scandalizează inițial, se impune și... trece. Snobismul este mereu un cerc în care nu există centru. Sau există dar nu e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
s-au reproșat multe dlui Marino. Nu sunt Dumnezeu și nu am căderea să judec ceea ce nu știu până la capăt. Știu în schimb că suntem prea mulți cei vinovați de a fi trecut pe lângă acest mare cărturar cu superficialitate și suficiență. Mă simt vinovat că a murit nerevendicat cum se cuvine de o Românie care se vrea profundă, dar continuă să mizeze pe nimicuri. Mă apasă greu vinovăția că nu am ascultat repetatele rugăminți ale cărturarului de a dedica „trei ore
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fi prăbușit de mult în mâlul istoriei. Îngrijorată de subțierea mălaiului financiar și posibila nuanțare a discuțiilor, haita încearcă să-și asigure reînnoirea sinecurilor în universități, think tank-uri, centre de taifas, case de editură, radiouri și alte oaze occidentale influente. Suficiența arogantă îl face pe dl Adrian Năstase ca, la moartea lui Eugen Ionescu, să declare că nu vede de ce România oficială ar trebui să exprime vreun gând de regret. Evident, toate regretele trebuie economisite pentru dispariția unor nomenclaturiști angrosiști ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
au fost În contact cu ea ajung să vadă realitatea și părăsesc teritoriul iluziilor. Intriga paralelă, de o extremă importanță, e cea care Îl are În centru pe Malvolio. La polul opus Violei-Cezario, el este Întruchiparea relei-voințe - „Mal-volio“ - și a suficienței celui care se crede deținătorul adevărului și al dreptății. Încercarea grupului petrecăreților de a-i da o lecție, vrând să-l Învețe umilința cu forța, eșuează, pentru că umilința este virtutea care e cel mai greu de dobândit. Până În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
principiile greșite ale omului să se arate așa cum sunt în consecințele lor oribile, ca lumea să-și deschidă ochii în fața înfricoșătoarei realități a faptelor, dacă nu se mai învrednicește să creadă vocii lui Dumnezeu. „Am păcătuit de umanism și de suficiență; trebuie să ne întoarcem și să recunoaștem totala noastră dependență de Dumnezeu, fără de Care nu putem face nimic; am fost atât de orgolioși de realizările noastre încât am crezut că l-am depășit pe Dumnezeu și legea Sa, iar acum
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nenorocire, ca aceea pe care am văzut-o, asta înseamnă că, devenind zadarnice toate încercările Sale pentru revizuirea noastră interioară, nu-i mai rămânea altă cale decât cea de față, ca să ne facă să reintrăm în noi înșine din beția suficienței noastre omenești. Însă se știe că, dintr-un mare rău, Dumnezeu știe să scoată un bine și mai mare, iar în cazul de față, Atotputernicul, nu se va mulțumi, în milostivirea Sa, doar ne deschidă ochii și să ne facă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
BIOGRAFIA. CONTRIBUȚII DOCUMENTARE Ilina Gregori * Dan C. Mihăilescu * Florina Ilis * Săluc Horvat PERIOADA BERLINEZĂ (Ilina Gregori) Una din perioadele puțin cunoscute, puțin studiate, din viața și activitatea creatoare a lui Mihai Eminescu este cea berlineză, îndeobște tratată cu superficialitate și suficiență de criticii și istoricii literari, din lipsa unor informații revelatoare, detaliate, certe asupra a ceea ce a întreprins poetul în această scurtă perioadă, în care ar fi trebuit să-și pregătească un doctorat în filosofie, la care, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mă conving, una din trăsăturile cele mai nobile ale artei eminesciene aceea că poetul, saturat de lecturi și deschis celor mai surprinzătoare asocieri, nu învederează nicicând datele livrești ale erudiției sale cu acea penibilă ostentație atât de caracteristică pseudoculturii și suficienței -, ci le ferește de o lumină prea crudă, retrăgându-le și adăpostindu-le în substructura imaginii și lăsând cititorului, ridicat la rangul de "colaborator" (vremelnic), bucuria redescoperirii și a împlinirii lor din zestrea cugetului și a simțirii sale. Văd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
războiului nostru de Întregire, poate fi citită și astăzi, mai Întâi pentru scurtimea ei și, mai apoi, pentru felul neobișnuit cu care vorbește tinerelor generații de atunci și chiar de mai târziu; manifest sau apel protestatar și agresiv, lansat cu suficiență și temeritate, lucru care place tinerilor, și evocând, fără a le preciza, câteva moduri de viață, altele decât fuse seră ale noastre și realizate de ei În răstimp; apostrofe scrise după un demodat gust aforistic, cusur al epocii, la care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zilei de foiala lor zgomotoasă și deșartă și față de politica de negare și spălare a creierelor, deși nemini licet, nu am ezitat deloc, să luăm atitudine față de "sloganurile la modă" confuze și derutante ale noilor veniți, cu aerele lor de suficiență și înfumurare specifice celor care încă nu și-au dovedit pe deplin calitatea (și care, în schimb, ar trebui să se grăbească cu dobândirea de cunoștințe și deprinderea pe care o reclamă nobila profesie de diplomat), față de aberantele negări a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
afla sub protectoratul Federației Ruse? Dar, de crearea unei asemenea situații bizare de hocus-pocus, împotriva logicii și a bunului simț nu sunt lipsiți de răspundere așa cum vom arăta mai jos nici guvernanții (cei în drept) din România (care, amețiți de suficiență și tipică mediocritate, se umflă gată să plesnească de atâta îngâmfare că sunt mari, când este vorba de sacra lor menire). Cineva mai glumeț (hâtru) ar putea replica, într-un impuls de înaltă gândire filosofică à la gâgă, afirmând că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fapt de ceva ce ar trebui să fie de la sine înțeles ; cultura nu înseamnă numai delectare, ci pretinde și efort. Dar „performanța” ca atare, ca scop în sine, merge în afara rostului omenește modelator al culturii, ducând la autosatisfacție, la o suficiență orbitoare și la dispreț planificat față de tot ce ține „doar” de suflet, de inimă, și nu exclusiv de „spirit”. (Să relevăm și faptul că filozoful nostru nu identifică decât mult prea rar „spiritul” în operele de artă.) Dacă ar fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și ilizibil), apar, sub nume transparente, o mulțime de personalități ale vieții intelectuale, artistice și mondene a Parisului, între care Montherlant și Camus, priviți cu un dispreț strivitor, ca niște nulități intelectuale și, ̀ n plus, horribile dictu, de dreapta. Suficiența nemaipomenită, autoidolatrizarea binomului Sartre-Beauvoir, cinismul facil și lipsit de spirit, impudoarea sexuală (nu șocantă obiectiv, adică literar, dar foarte șocantă în context) și mai ales aroganța, infatuarea, plus caracterul delator și intolerant sau, mai exact, insensibil și incomprehensiv față de toți
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
exercită într-o artă dintre cele mai subtile. Nu pot deveni calfe și meșteri buni decât dacă s-au născut cu anume daruri. Constatarea asta nu ne dă dreptul, celor care avem iluzia că suntem maiștri să cădem în păcatul suficienței: căci suntem ceeace suntem în împrejurări în afară de noi: c'est l'affaire de nos parents, cum spunea Taine, vorbind de talent. Disciplina aceasta a discreției și a tăcerii obliga pe vechii Masoni să lase totdeauna fără răspuns calomniile care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ne restrângem la cazurile flagrante; și-apoi, noi „am trăit” aceste lupte și izbânzi, credem că ele au fost reale și necesare, iar pe cei care le contestă, le maculează, Îi privim cu un zâmbet calm și Înțelegător - Înțelegându-le suficiența și mai ales pulsiunile de frustrație sau pur și simplu oportuniste, oricât s-ar drapa acești oportuniști de „școală nouă” sub fraze iritate și moralizatoare. Viața și patrimoniul unei națiuni nu au ce face cu aceste reproșuri și „scaune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama fostului comiliton, dîndu-i la iveală, spre hazul galeriei, inadvertențele de limbaj, aprecierile ridicole, suficiențele de autodidact. „Ian mai terminați, bă, odată, cu labagiul ăla de Kierkegaard!”, i-ar fi admonestat autorul romanului Groapa pe unii care se entuziasmau de opera filosofului danez. Altădată, transcriind din Psaltirea scheiană, ar fi exclamat „Ce nume (propriu) frumos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și n-aș fi făcut parte din „mulțime”. *Mă simt adesea scindat: o parte din mine face eforturi de a fi onestă, de a gîndi ireproșabil, de a alunga viziunile absurde, de a reprima pornirile spre vulgaritate, de a strivi suficiența, iar cealaltă parte îmi maimuțărește strădaniile, le ridiculizează, se înfruptă din pubela vorbelor porcoase, tulbură clipele cele mai idilice cu imagini bizare, mă trîntește din înălțimi în gura de foc a diverse ispite, mă copleșește cu gînduri pe care nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
multe, pentru a mă putea adapta cât mai bine și mai eficient. În adolescență și "tinerețe" citisem nenumărate cărți despre mari personalități ale lumii, fie ele politicieni, savanți, scriitori, artiști, diplomați, mă fascinaseră bătălia continuă a acestora cu timpul, cu suficiența celorlalți, cu propriile îndoieli și ezitări. La sfârșitul lecturii închideam ochii și mă visam în Atena lui Pericle, în Roma lui Cezar, Virgiliu, Ovidiu, în Florența maeștrilor Renașterii, pe cămilele lui Marco Polo sau caravelele lui Columb, la Podul Înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de niște reticențe misterioase care te fac să presupui că mai este ceva dincolo de vorbe și lasă opiniei pe care o produc un ce vag, indefinit. Felul acesta de a se da în vileag prefă cându-se că se sustrage, această suficiență amestecată cu discreție și cu rezervă, alternanța de lucruri spuse pe jumătate și de tăceri afectate, și uneori o critică ușoară și dispre țuitoare la adresa a tot ceea ce se făcea fără el, mirându-se că soluția mai bună nu sare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și o punere în abis. Evident, nu este vorba despre o indicație regizorală, ci de un punct de focalizare final. Ignoranța locuitorilor acelei lumi în care nimeni nu des- chide ochii este deplină. Personajele acestui limb trăiesc larvar cu propria suficiență, un simulacru existențial, la rândul lor simulacre de cetățeni, bricolaje vivante din bruioanele unor discursuri inepte. Regizorul îi condamnă la cecitate, excesul de privire, corespondentul lui „văz monstruos” este orbirea în forma anulării rațiunii, cu numele ei popular, prostia. În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ne zdrobesc. Rog să faci fusiune, demonstrațiune și, dacă se poate, să treci Dunarea cu armata după cum dorești. Între Jiu și Corabia demonstrațiunea aceasta este neapărat necesară pentru Înlesnirea mișcărilor mele”. Și-o fi râs În barbă neamțul nostru de suficiența prostească a rusului, dar a simțit că acum era momentul de a câștiga independența țării și pe câmpul de luptă, nu numai prin diplomație așa că, În seara zilei de 19 iulie, noi unități române au traversat Dunărea, iar artileria de pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sau nu erau?! Potrivit entuziastelor rapoarte ale celor doi comisari de Despărțiri pe care le-am publicat În episodul anterior, hambarele românilor gemeau de cerealele angrosiștilor evrei iar pe la morile acestora fuseseră depistate frumoase cantități de făină de grâu Însă, suficiența polițaiului a dat În neagră supărare atunci când a primit de la Prefectura Fălciu nervoasa adresă nr.4072/25 mai 1877: „Vă invit ca de urgență să vă Întruniți cu Delegatul Primăriei, Dl. Costache Busnea, și să procedați la facirea unui tablou
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care să facă scufundarea în mocirla vieții de zi cu zi cît mai suportabilă. Dar mai sînt și cei care știu că numai ei își pot lua soarta în propriile mîini pentru a ajunge să trăiască în ținuturi mai însorite". Suficiența și indolența împart oamenii în cele două categorii. Să nu li te supui niciodată. Nu va exista niciodată o lume mai bună atîta timp cît doar visăm la ea. Ea devine realitate numai pentru cel care preia controlul asupra propriei
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
la dezvoltarea omului și a societății. Societatea înseamnă angajatul, consumatorul, comunitatea etc., altfel spus, partenerii cu care și prin care afacerea face afaceri. Anvengura "persoanei fizice", a corporației sau a "societatății cu răspundere limitată" este vizibil insuficient de compatibilă cu suficiența tautologică a funcției afacerii din era industrializării: scopul afacerii este acela de a face afaceri. Aspirația afacerii, indiferent de dimensiuni, către dezvoltare și leadership în aria ei de operare nu poate fi atinsă decât prin raportare la maturitatea societății în
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
n-aș accepta-o?" Ar avea un motiv încă și mai serios să refuze un astfel de cadou: orașul este de trei ori sfânt, și asta e prea mult. Când te-ai săturat de compromisul molâu al "valorilor comune", de suficiența vagă care acoperă "o anumită concepție despre om" sau de reuniuni ad-hoc care nu durează mai mult de o clipă demnitari în straie multicolore dând drumul la niște porumbei de pe treptele vreunei biserici -, când preferi realmente să fii adevărat decât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]