654 matches
-
fu pus în cunoștință de cauză, de vreme ce operația trecea prin birourile sale. Știind prea bine că Gaittany își va adjudeca, prin chiar natura tranzacției, direcția muzeului, Hagienuș, din ușurătate a caracterului și din malignitate, luă la o parte pe Panait Suflețel și, jurîndu-se pe toți zeii Orientului, îl încredință că-și calcă consemnele profesionale numai din iubirea pentru el și ca să-l servească. E drept că el nu putea face altceva mai mult decât să-i destăinuie la timp existența unui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
calcă consemnele profesionale numai din iubirea pentru el și ca să-l servească. E drept că el nu putea face altceva mai mult decât să-i destăinuie la timp existența unui nou muzeu, mai important decât celălalt (care nu era de Suflețel - se jura Hagienuș cu o comică apăsare de devotament a palmei drepte în piept). Dar dacă, prinzând de veste, intervenea la timp, cu siguranță, având în vedere meritele sale (Hagienuș lua aici un ton de perfidă admirație), izbutea. Din partea sa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sale (Hagienuș lua aici un ton de perfidă admirație), izbutea. Din partea sa, Hagienuș avea să facă imposibilul ca să convingă pe superiori. ("Uite-ți jur pe copiii mei!") Hagienuș merse cu maliția așa de departe, încît îi G. Călinescu împărtăși lui Suflețel ("Dar te rog, imploră el, să nu spui că ți-am spus eu!") că treaba depindea în cea mai mare măsură de Gaittany, fără a-i explica mai mult cum stă chestiunea. Suflețel, deși naiv, avea ca principiu al vieții
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
departe, încît îi G. Călinescu împărtăși lui Suflețel ("Dar te rog, imploră el, să nu spui că ți-am spus eu!") că treaba depindea în cea mai mare măsură de Gaittany, fără a-i explica mai mult cum stă chestiunea. Suflețel, deși naiv, avea ca principiu al vieții de a da mereu din coate, încît, fără a se întreba asupra intențiilor umoristice ale lui Hagienuș, înțelese că există încă o șansă. Cu adresa în mână, găsi imobilul viitorului muzeu, îi dădu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puse pe nevastă-sa să facă anchete printre soțiile posibililor amatori, spre a surprinde dacă nu cumva solicitau același muzeu. Apoi se hotărî a-l călca pe Gaittany însuși. În ziua când Saferian vindea portretul lui Ingres, la nouă dimineața, Suflețel intră în curtea lui Gaittany, pe sub poarta în prăbușire. Geamurile de la birou erau deschise de perete și Suflețel auzi niște strigăte oribile, imposibil de acordat cu persoana locatarului. "Dobitocule, striga un glas parcă asemănător cu al lui Gaittany, dar formidabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
același muzeu. Apoi se hotărî a-l călca pe Gaittany însuși. În ziua când Saferian vindea portretul lui Ingres, la nouă dimineața, Suflețel intră în curtea lui Gaittany, pe sub poarta în prăbușire. Geamurile de la birou erau deschise de perete și Suflețel auzi niște strigăte oribile, imposibil de acordat cu persoana locatarului. "Dobitocule, striga un glas parcă asemănător cu al lui Gaittany, dar formidabil, strident, imperios ca al unui arendaș față de argați, să-ți vâri mințile-n cap altă dată! Te zvârl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
imperios ca al unui arendaș față de argați, să-ți vâri mințile-n cap altă dată! Te zvârl pe ușă afară!" O umbră se agita în sus și în jos prin odaie, precum arătau răsfrângerile în sticla ferestrei date de perete. Suflețel, fricos și avid de scandaluri, se ascunse între ferestre, ca să asculte. Scandalul se potoli însă îndată, punctat de o trântire a ușilor. Tot ce făcea Gaittany - căci era el - nu avea durată. Atenția, plăcerea, mânia, toate țineau câteva clipe. Cu toate că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în public n-a fost văzut făcând scandal, călcând câtuși de puțin decorul. La enervare, își disimula complet reacția, o resorbea înainte ca ceilalți să bage de seamă, rămânând cu extraordinarul avantaj al celui care-și păstrează calmul. De aceea Suflețel se îndoi aproape că Gaittany era autorul grozavelor invective. Când sună și îi ieși la scară însuși Gaittany cu brațele deschise, într-o explozie de bucurie factice de a-l vedea, Suflețel se întrebă dacă tot scandalul precipitat nu fusese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
al celui care-și păstrează calmul. De aceea Suflețel se îndoi aproape că Gaittany era autorul grozavelor invective. Când sună și îi ieși la scară însuși Gaittany cu brațele deschise, într-o explozie de bucurie factice de a-l vedea, Suflețel se întrebă dacă tot scandalul precipitat nu fusese o iluzie... Gaittany părea omul de totdeauna, incapabil de disonanțe sociale, calm și egal ca niciodată. Suflețel îi vorbi despre muzeu, îi ceru informații. Gaittany nu lăsă a-i scăpa nici o mișcare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însuși Gaittany cu brațele deschise, într-o explozie de bucurie factice de a-l vedea, Suflețel se întrebă dacă tot scandalul precipitat nu fusese o iluzie... Gaittany părea omul de totdeauna, incapabil de disonanțe sociale, calm și egal ca niciodată. Suflețel îi vorbi despre muzeu, îi ceru informații. Gaittany nu lăsă a-i scăpa nici o mișcare de contrarietate, cu toate că fu plictisit de a constata că afacerea se ebruitase, și făcîndu-se a pricepe sensul strict al cuvintelor lui Suflețel, îl informă că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
egal ca niciodată. Suflețel îi vorbi despre muzeu, îi ceru informații. Gaittany nu lăsă a-i scăpa nici o mișcare de contrarietate, cu toate că fu plictisit de a constata că afacerea se ebruitase, și făcîndu-se a pricepe sensul strict al cuvintelor lui Suflețel, îl informă că într-adevăr era vorba să se înființeze o astfel de fundație, că i s-a oferit lui direcția, însă până acum nu e nimic aranjat, ministerul ezită, n-are bani. Gaittany îi tăia apa de la moară, scurt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
informă că într-adevăr era vorba să se înființeze o astfel de fundație, că i s-a oferit lui direcția, însă până acum nu e nimic aranjat, ministerul ezită, n-are bani. Gaittany îi tăia apa de la moară, scurt, lui Suflețel. Înainte de altfel ca acesta să poată, după ce-și trase sufletul de ciudă, să spună ceva, schimbă vorba, întrebîndu-l ce face, unde-și va petrece vacanța de vară și aducîndu-i aminte că în seara aceleiași zile fusese convocat la o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întrebîndu-l ce face, unde-și va petrece vacanța de vară și aducîndu-i aminte că în seara aceleiași zile fusese convocat la o agapă amicală. Mai mult, ridicîndu-se, cu aerul cel mai simplu din lume, Gaittany se oferi să conducă pe Suflețel cu trăsura, care între timp sosise, unde voiește, concediindu-l astfel net. Suflețel era un om în stare de a suporta orice; de data asta simți neapărat nevoia de a merge la Hagienuș spre a-l proclama "canalie", "perfidus et
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că în seara aceleiași zile fusese convocat la o agapă amicală. Mai mult, ridicîndu-se, cu aerul cel mai simplu din lume, Gaittany se oferi să conducă pe Suflețel cu trăsura, care între timp sosise, unde voiește, concediindu-l astfel net. Suflețel era un om în stare de a suporta orice; de data asta simți neapărat nevoia de a merge la Hagienuș spre a-l proclama "canalie", "perfidus et impudens senex", "horridus fraudator", "mendax ignommiosus"1. De aceea preferă să plece singur
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o carte din raft, părăsi biroul și se duse în celula lui cubiculară. V Arhitectul sosi cu oarecare întîrziere la masa de la "Continental" și se încredință că de data aceasta Gaittany nu mințise. Nu participau decât obișnuiții Saferian, Pomponescu, Hagienuș, Suflețel, Gulimănescu, Dan Bogdan, Smărăndache și Smărăndăchioaia (care aflaseră ca din aer de reuniune), madam Valsamaky-Farfara, în această seară în mod excepțional cu Ioana, fata ei. Era și Gonzalv Ionescu, care nu fusese invitat, dar care, fiind informat de masă, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
începeau să aducă întîile elemente ale cinei, Ioanide făcu o revizie fugitivă a fizionomiilor. Gulimănescu îl privea cu o mare curiozitate, cu nuanță de satisfăcută compătimire, așa cum îi era obiceiul ori de câte ori cineva se afla într-o dificultate reală sau presupusă, Suflețel se sălta mereu pe scaun, fixîndu-l cu complicitate, Hagienuș râdea cu fălcile tremurânde, ceilalți manifestau un fel de seriozitate chibzuită. "E ceva la mijloc", presupuse Ioanide. Îndată, însă, nu putu descoperi ce. Fusese într-adevăr ceva. Smărăndache, spre a se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
accidentul articolului fu uitat de toată lumea, fără a fi dat naștere la vreun cuvânt de comentar. Pomponescu ridică puțin paharul de vermut cu o mișcare obsecvioasă în direcția femeilor și astfel impasul fu trecut. Acum, la sosirea lui Ioanide, Gulimănescu, Suflețel îndeosebi priveau pe arhitect ca pe o victimă, întrebîndu-se cum s-ar fi putut reabilita de tăcerea teribil mustrătoare a lui Pomponescu. Să felicite pe arhitect, ori să considere fondul însuși al articolului nu le trecu prin minte. Ioanide însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fripturii cu miez de pîine). Toți păreau a se regăsi în această condiție fatală, care îi obliga să nu producă ceea ce se aștepta de la ei. Ioanide se agasa când auzea astfel de teorii și numai mestecatul îl împiedica să protesteze. Suflețel citea pe Homer în grecește, ilarul Hagienuș descifra cuneiformele, Pomponescu nu era deloc un om fără pricepere în specialitate (beton armat), Dan Bogdan era un profesor cu reputație. Toți, într-un fel sau altul, găsiseră în viață mari înlesniri și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu migdale și scorțișoară. Acum Hagienuș devora mușchi la frigare și se ocupa cu misterele cabire. Cine-i vedea spunând anecdote cu găina lui Conțescu și pisica saltimbancă ar fi zis că are de-a face cu niște semidocți. Dimpotrivă, Suflețel, Hagienuș erau putrefiați de cultură. - Să-mi oprești osul ăsta! notifică Ioanide lui Pomponescu,arătînd cu degetul spre un cotlet pe care acela îl curăța metodic de carne. Și cum viitorul ministru nu pricepea, îi explică: Pentru Ștolț, câinele meu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vîrî în buzunar. Acum se produse un incident care schimbă ordinea asistenței. Pomponescu solicită doamnei Valsamaky-Farfara să-i ghicească în cafea. Aceasta, după puțină reculegere, căci pretindea a nu fi inspirată, acceptă, însă între timp alți candidați - Gaittany, Saferian, Hagienuș, Suflețel, Smărăndăchioaia - formulară pretenția să li se citească viitorul și se apropiară,schimbînd scaunele, de ghicitoare, împingînd ceștile de cafea răsturnate pe farfurioare și prevăzute cu un număr de ordine (asta fusese ideea lui Smărăndache). După un examen atent, madam Farfara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bibliofilului, mâna să-și retragă desenul. - Banii! notifică el, și pe urmă. Hagienuș luă o față plângăreață de copil, întorcîndu-se ca spre niște martori către toți ceilalți. - Plătesc, domnule Ioanide, ce Dumnezeu?! Plătesc. Măjur pe ce vrei! - Pe Proteu! propuse răutăcios Suflețel. - Eu vreau banii mei pentru concepție, se încăpățînăarhitectul. Nu-ți iau mult. Zece mii de lei, cât mă costă materialul, timpul pierdut. Construcția ți-o inspectez gratis și-ți dau un meșter ieftin de tot. Hagienuș nu voia să înapoieze planul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chitanța și o puse în portofoliu. Hagienuș întări înscrisul și oral: - Plătesc, domnule Ioanide, se poate să nu plătesc? - Să fii atent, zise Dan Bogdan, ca să plaseze și el o vorbă; știi ce-a zis Keyserling. - Românii sunt mehenghi! traduse Suflețel ideea filozofuluide la Darmstadt. Keyserling fusese și în România, și într-o ediție din Das Spehtrum Europas improvizase unele definiții ale românilor, nu mai fondate decât lecturile în cafea ale doamnei Valsamaky-Farfara. Unii intelectuali fuseseră scandalizați, alții, printre care și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Keyserling fusese și în România, și într-o ediție din Das Spehtrum Europas improvizase unele definiții ale românilor, nu mai fondate decât lecturile în cafea ale doamnei Valsamaky-Farfara. Unii intelectuali fuseseră scandalizați, alții, printre care și Gaittany, le găseau geniale. Suflețel făcea aluzie la aceste rînduri: "Der beste rumänische Witz ist tatsachlich byzantinisch; noch heute lebt În Rumänien eine Kunst des Epigramms, die seit der Antihe sonst nirgends auf der Welt mehr blüht"1. Pomponescu susținu că spiritul nostru e mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rînduri: "Der beste rumänische Witz ist tatsachlich byzantinisch; noch heute lebt În Rumänien eine Kunst des Epigramms, die seit der Antihe sonst nirgends auf der Welt mehr blüht"1. Pomponescu susținu că spiritul nostru e mai mult oriental ("Karaghiozlîc", completă Suflețel sărind de pe scaun și privind cu sarcasm pe tot spațiul mesei, dar îndeosebi spre Hagienuș), evident (consimți și el) un umor de "karaghioz" ("Pehlivan", adăugă Suflețel, iar la ureche spuse celor din jur, ca să nu fie auzit de doamne: "Pezevenghi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mehr blüht"1. Pomponescu susținu că spiritul nostru e mai mult oriental ("Karaghiozlîc", completă Suflețel sărind de pe scaun și privind cu sarcasm pe tot spațiul mesei, dar îndeosebi spre Hagienuș), evident (consimți și el) un umor de "karaghioz" ("Pehlivan", adăugă Suflețel, iar la ureche spuse celor din jur, ca să nu fie auzit de doamne: "Pezevenghi"). - Și expresia "măscări", dezvoltă Smărăndache, care era foarte asociativ la mese, vine de la "mască", dovadă a stilului teatral. Nici Suflețel, care răsucea capul în toate părțile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]