105,057 matches
-
care să le mai fie frică. După ce vor trăi bucuria deplinei eliberări vor vedea că nici protestul lor nu mai înseamnă nimic" (p. 236). Pe fundalul risipirii tuturor iluziilor anterevoluționare, cei care au murit în timpul evenimentelor din decembrie 1989, cu sufletul plin de luminoasă speranță, se dovedesc, în negura spirituală a zilelelor noastre, a fi răsfățați ai sorții. Imaginîndu-și care ar fi putut fi destinul postrevoluționar al unei fete inocente, ucise în timpul represiunii din 21 decembrie 1989, Sabin Carp ajunge să
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
Mihăilescu-Brăila se află cvasi-totalitatea artiștilor români de vârsta a treia (despre tineri n-are rost să vorbesc, pentru că n-au absolut nici o șansă de recunoaștere oficială. Să sperăm că vor prinde vremuri mai bune, după ce-și vor fi lăsat sufletul pe scenă sau pe foaia de hârtie.) Soluția problemei trebuie găsită la nivelul administrării țării. Iar dacă o țară nu poate fi administrată, ce rost mai are ea?! Îmi aduc aminte de o întâlnire la Timișoara, la începutul anilor nouăzeci
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
de învățământ cu profil muzical. Unul este chiar vecin cu noi: ansamblul al Unviersității de Muzică din București, croit după chipul și asemănarea mentorului său, Alexandru Matei, cel ce a rostuit o comunitate studențească strălucită, care n-are decât un suflet și o istorie, în ciuda caracterului reofil, efemer al ansamblului, caracter redevabil principiului rotației dictat de însăși vremelnicia calității de student. Game înseamnă ordine și chibzuință, tenacitate și imaginație, disponibilitate și elocință, reușind să zgândărească orgoliul și iscusința unora dintre cei
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
treceți prin dreptul ei, al adolescenței, o depășiți în clipa în care o puteți numi, o puteți descrie nu neapărat frumos ci adevărat, nu atât satisfăcător artisticește, cât precis, în termenii ei la îndemână: "Floarea gingașă a vieții/ Din adâncul sufletului s-a deschis/ La început cu o bucurie de nedescris./ Dar mai apoi văzând cum îngheață/ în răcoarea dimineții/ Repede a vrut să se întoarcă/ În sicriul singurătății". În fine, strofele 1, 3 și 4 din Singurătate, iar din Speranța
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
s-a deschis/ La început cu o bucurie de nedescris./ Dar mai apoi văzând cum îngheață/ în răcoarea dimineții/ Repede a vrut să se întoarcă/ În sicriul singurătății". În fine, strofele 1, 3 și 4 din Singurătate, iar din Speranța, "sufletul atât de neiubit" cât și versul de încheiere, acceptate, cum spuneam la început, nu pentru originalitate ci pentru intensitatea greu de descris a trăirii. De aceea simt că ar fi prematur să vă îndemn a nu mai folosi niciodată de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
regăsire, în liniște, într-o altă liniște, cu numele și cu verbele, secrete pentru tine până atunci. Zestrea cu care pleci în necunoscut ar fi și perechile posibile: campanula cu libelulă, șoimul în cer - înalt ca preotul într-un altar, sufletul și Dumnezeu în reciprocă atracție, delfinul și spectatorul său, căprioara și nemurirea, pasagerul și fericirea lui umilă că trece iubind, nu altfel. Atunci se-ntâmplă ca o nostalgie, și ca un tremur interior, începutul unui dialog cu toate câte sunt
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
reciprocă atracție, delfinul și spectatorul său, căprioara și nemurirea, pasagerul și fericirea lui umilă că trece iubind, nu altfel. Atunci se-ntâmplă ca o nostalgie, și ca un tremur interior, începutul unui dialog cu toate câte sunt și cu propriul suflet încântat de descoperire: "În fața mea, albastră imensitate Atlanticul, de casă mă desparte./ Mă rog de apă(...)/ Mă rog să sece și o punte să clădească/ Și sufletul de dor să-mi mântuiască". Dacă sunteți cu adevărat la prima încercare, aceste
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
un tremur interior, începutul unui dialog cu toate câte sunt și cu propriul suflet încântat de descoperire: "În fața mea, albastră imensitate Atlanticul, de casă mă desparte./ Mă rog de apă(...)/ Mă rog să sece și o punte să clădească/ Și sufletul de dor să-mi mântuiască". Dacă sunteți cu adevărat la prima încercare, aceste versuri, și celelalte, arată un vârf strălucitor al aisbergului liric admirabil, în liniște, plutind la suprafață. (Irina Gavrilă, București) * O rugăminte către cei tentați să trimită la
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
universități și în jurnalismul cultural: lumea academică "răsplătește agitațiile de majorete și urăște geniul"; "am trăit și am ajuns să văd cum temple ale învățăturii au fost date pe mâna unor asistenți sociali amatori." ; "nimic nu e mai nimicitor pentru suflet decât orice laudă ce ți se aduce în New York Times Book Review"; "Suntem guvernați, în cercurile academice și jurnalistice ale zilelor noastre, de puritane feministe."; "poezia și receptarea ei deopotrivă au fost aproape distruse de ciuma insidioasă atât de potrivit
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
grași pe care nici peștii nu-i vor mânca. Medicul veterinar va nota în foile de deces cauza morții lor: spaima de competiție! 3. Ce-i de făcut? Nimic? N-am învățat nimic de la anticii greci? Jigodiile ne-au spurcat sufletele și pământurile. Probabil că intrarea în U.E. îi va reda românului demnitatea omenească terfelită de javrele care mișună nestingherite pe ulițele noastre "mioritice". Este necesară o nouă direcție în cultura română. Sistemul de acumulări inutile va trebui pus la naftalină
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
la masa de scris, orbit de clarviziune. Pe pervazul ferestrei stau vrăbii-ngrozite. Mâzgălituri la margine de istorie 1. Tot ce avem la îndemână sunt câteva fragmente: osul maxilarului unui preistoric, un ciudat sarcasm dinspre Versailles și pintenii pierduți ai sufletului lumii. Din toate acestea urmează să creăm coeziunea - Răstorn ideea lui Hölderlin: omul este o uriașă ciornă. 2. Da, recunosc. Am numit prezentul o așezare rurală care capătă sens numai în funcție de locul ei în imperiu. Cuvântul, însă, e azvârlit înapoi
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
nu există nici sat, nici biserică. Tot ce știu e că această rătăcire mă duce tot mai departe. Doar cuvintele tale, doar vorbele care mă știu, care-mi știu gândurile și teama, doar ele mai pot să apuce de mână sufletul meu rătăcitor și să-l smulgă din locul în care sunt. Nu văd ce forță mă împinge. Dar ea pare mai puternică decât gândurile tale. Iar eu sunt târâtă spre o lume-a tăcerii, de-a lungul a ceea ce crezusem
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
a scris. Se percepe astfel astăzi, când maladia feminismului a intrat într-o altă fază, poate ultima. Ai impresia că citești o pagină din literatura Hortensiei Papadat-Bengescu. Cu tot cu pseudonimele și prețiozitățile ei, scriitoarea intrase în "gura târgului" și a confraților. "Suflet milos, intelectualul...", exclamă "înțelegător" și amuzat eseistul. Coloana enumerativă de ziare la care a publicat Lucrezzia Karnabatt se sprijină, cu noimă, pe un ultim titlu, " Sub ochii femeii", revistă scoasă chiar de scriitoarea în discuție. În punctul de cumpănă al
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
revărsările de forme, sufocînd în densitatea lor materială cîte un ochi de cer sau cîte o umbră de arhitectură, poartă în sine o irepresibilă energie panteistă. Pentru că Niculiu celebrează viața lăuntrică a pădurilor și a stufărișurilor sale, caută cu înfrigurare sufletul lor ascuns și nu se risipește în presupoziții generale și în invocații fără obiect. Cu un instinct de primitiv și cu o devoțiune în care se simt și fiorii unei anumite disperări, el face și un simultan exercițiu de autoidentificare
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
-l de indiscreția ochiului criticii, ci alegându-i cu știința echilibrului calitatea interlocutorului, conjuncția preocupărilor distincte cu ordinea ideilor constituite într-o scenografie de la imagini gingaș capricioase la un sistem de alcătuiri complicate și totuși atât de familiare ale înțelegerii sufletului. Eugen Simion are astfel toate elementele alcătuirii biografiei lui Marin Sorescu, traducând exact din datele pe care le deține "biografia creatorului", cu determinanta antecedentelor și perspectivelor biografiei timpului, ideologie, mentalități, aparențe, refuzuri, compuneri și recompuneri. Nu a fost deloc ușoară
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
Constanța Buzea Poate că a vinde nu rămâne verbul firesc de transcris atunci când în realitate promiți să dăruiești, să înapoiezi de fapt, bunul cel mai de preț, celui ce ți l-a dat odată cu viața. Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-l legeni în hamacul din spatele grădinii", și adaugă poeta - copil grav și cuminte - "Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-i citești povești cu zâne, seara înainte de culcare". Apoi, în condițiile promisiunii mai este
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
să înapoiezi de fapt, bunul cel mai de preț, celui ce ți l-a dat odată cu viața. Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-l legeni în hamacul din spatele grădinii", și adaugă poeta - copil grav și cuminte - "Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-i citești povești cu zâne, seara înainte de culcare". Apoi, în condițiile promisiunii mai este trecută și muzica astrală, nu alta, ca hrană a sufletului, de care el nu se poate lipsi dincolo. Dar și "Raiul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
din spatele grădinii", și adaugă poeta - copil grav și cuminte - "Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-i citești povești cu zâne, seara înainte de culcare". Apoi, în condițiile promisiunii mai este trecută și muzica astrală, nu alta, ca hrană a sufletului, de care el nu se poate lipsi dincolo. Dar și "Raiul", și "aripile de înger" sunt trecute în înțelegerea copilului cu Dumnezeu. Copil cuminte și grav, Cristina Mihăilescu a pierit într-un accident, lucru despre care ea a tot scris
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
mișcarea, hrănirea, himerele, dar și demonii, frica și călcarea în picioare a speranței, fantasme ucise, torsul pisicii dar și "o secundă când totul se năruie". Există candoarea și ignoranța până când între pământ și cer începe să vrea să se miște sufletul către înapoi, sau către înainte? Cum să-nțelegem corect semnalele sufletului, semnele de nerăbdare aici, cruzimile lui de nemuritor, în mintea vie și în trupul copilului, trecător? Citind câteva din poemele Cristinei, aduse la redacție de prieteni care nu se
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
a speranței, fantasme ucise, torsul pisicii dar și "o secundă când totul se năruie". Există candoarea și ignoranța până când între pământ și cer începe să vrea să se miște sufletul către înapoi, sau către înainte? Cum să-nțelegem corect semnalele sufletului, semnele de nerăbdare aici, cruzimile lui de nemuritor, în mintea vie și în trupul copilului, trecător? Citind câteva din poemele Cristinei, aduse la redacție de prieteni care nu se împacă deloc cu răpirea ei dintre vii, căci nu-i lipsea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
veselă și sfâșiată de o inspirată tristețe, citindu-i poemele mi-a venit în minte muzica, cvartetul Moartea și fata de Schubert, straniul lor dialog, al energiilor egale, ale vieții și morții. Cristina recunoștea undeva că există, în ipostaza întoarcerii, sufletul într-un veșnic acum: Există acum o vreme când Moartea îl are/ Când demonii îi înghit soarele/ Când el e învinsul..." Acest copil, Cristina, ne privește dintr-un veșnic acum cuvintele. Cuvintele noastre, cuprinse de o grea milă dar și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
o vreme când Moartea îl are/ Când demonii îi înghit soarele/ Când el e învinsul..." Acest copil, Cristina, ne privește dintr-un veșnic acum cuvintele. Cuvintele noastre, cuprinse de o grea milă dar și de o nesfârșită nădejde în memoria sufletului ei, urmăresc în poemul Și Moartea știe să zboare metaforele pe care ca pe niște peceți le aplică, prea mult înțelegător și tolerant cu Moartea, copilul ce îi îndură rigorile și ne-o arată: "Alerg... mă uit înapoi m-aleargă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
copilul ce îi îndură rigorile și ne-o arată: "Alerg... mă uit înapoi m-aleargă Moartea/ Se uită la mine flămândă/ și vrea să mă sfâșie cu colții-i de friguri./ Alerg, mă uit înapoi și văd cum îmi sfâșie sufletul./ Alerg, dar drumul se sfârșește./ Mă opresc, îngenunchiez și aștept să mă ia.// O simt cum fuzionează cu sufletul meu,/ O simt cum respiră prin porii mei,/ O văd cum se lăfăie în mine/ Acum își creează din mine castel
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
mine flămândă/ și vrea să mă sfâșie cu colții-i de friguri./ Alerg, mă uit înapoi și văd cum îmi sfâșie sufletul./ Alerg, dar drumul se sfârșește./ Mă opresc, îngenunchiez și aștept să mă ia.// O simt cum fuzionează cu sufletul meu,/ O simt cum respiră prin porii mei,/ O văd cum se lăfăie în mine/ Acum își creează din mine castel,/ Îmi umple stomacul cu tablourile-i de morți fără chip/ Îmi ia inima și și-o face sceptru.// Și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
voia mea devin coconul neființei,/ Devin cuibul tăcerii căci Moartea e mută.../ Mi-e atât de frig de mine/ Mi-e atât de frig de leagănul Morții din mine.../ Mă scârbește gândul că mi-au fost devorate armoniile și muzica Sufletului.// Mă văd în oglindă și mă sperii/ Căci ea reflectă nu chipul meu ci fețele Morții./ Respir și îmbătrânesc aerul din jur cu neființa mea..." Poemul continuă cu o infinitate de ipostaze și trăiri ale limitei: "Acum stau singură cu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]