728 matches
-
de deslușit, ci într-un fel mai întunecat vederii, și întrezărind, mi s-a părut că Preasfânta Treime se lăsa simțită sau văzută mai deslușit sau mai limpede; începând și continuând cu Maiestatea Sa dumnezeiască, am fost acoperit de lacrimi, sughițuri și o iubire atât de puternică încât mi se părea că eram cu asupră de măsură unit cu iubirea Sa atât de strălucitoare și dulce, încât această vizită și iubire îmi apăreau distinse și nemaiîntâlnite printre celelalte. Apoi, am intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și nemaiîntâlnite printre celelalte. Apoi, am intrat în capelă, cu evlavie reînnoită și cu lacrimi care sfârșeau în Preasfânta Treime; la fel, la altar, și, după ce m-am înveșmântat, m-am acoperit de un mult mai mare belșug de lacrimi, sughițuri și iubire foarte puternică, toate din iubire pentru Preasfânta Treime. Dorind să încep liturghia, atingeri deosebit de puternice și deosebită evlavie față de Preasfânta Treime. După ce am început, multă evlavie și lacrimi, încât, mergând mai departe cu liturghia, atât de tare mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îmbelșugate; astfel, de fiecare dată când, la liturghie și înainte, primeam vizite spirituale deosebite, toate sfârșeau în Preasfânta Treime, ridicându-mă și atrăgându-mă la iubirea Sa. O dată terminată liturghia, după ce mi-am scos veșmintele, la rugăciunea de mulțumire, multe sughițuri și revărsare de lacrimi, toate sfârșind în iubirea pentru Preasfânta Treime, încât mi se părea că nu doresc să mă ridic, simțind atâta iubire și suavitate spirituală. Apoi, de mai multe ori, la foc, iubire lăuntrică în Ea și înclinații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru a fi ajutat și pentru a mă înjosi, să încep cu Isus, și Preasfânta Treime înfățișându-mi-se ceva mai limpede și îndreptându-mă spre Maiestatea Sa dumnezeiască pentru a mă încredința Ei etc., am fost acoperit de lacrimi, sughițuri și iubire puternică pentru Ea, într-atât încât mi se părea că nu doream și nu puteam privi în mine, nu-mi puteam aminti de cele trecute pentru a mă împăca cu Preasfânta Treime. Apoi, în capelă, în rugăciune suavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că dimineață spusesem liturghia în cinstea Preasfintei Treimi pentru a hotărî ce aveam de făcut sau șdacăț să termin cu totul, mi-au venit multe mișcări și lacrimi și, din când în când, pentru perioade mari de timp, mișcări puternice, sughițuri și mari revărsări de lacrimi, atrăgându-mă cu totul spreiubirea Preasfintei Treimi, făcând multe dialoguri și văzându-mă dispus de a mă bucura din ce în ce mai mult de aceste vizite copleșitoare dacă doream să șleț aștept, smerindu-mă; mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
trei liturghii în cinstea Preasfintei Treimi pentru a aduce mulțumire, mi s-a părut că lucrul acesta vine de la spiritul cel rău; și hotărând să nu spun nici una, am crescut mult în iubirea dumnezeiască; șam simțitț mulțime de lacrimi, de sughițuri și de tărie, stând în genunchi vreme îndelungată sau plimbându-mă; șcaț și altă dată, în genunchi, cu o mulțime de gânduri felurite și cu multă îndestulare lăuntrică; și cu toate că această cercetare atât de mare a durat o oră, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și așa m-am hotărât dinaintea lui Dumnezeu, Domnul nostru, și a întregii Sale curți etc., punând capăt în acel punct, să nu merg mai departe cu acel lucru; iar la această din urmă propunere, veneau șmai departeț mișcări lăuntrice, sughițuri și lacrimi, cu toate că, în momentul celor mai mari revărsări ale lor, socoteam totul ca fiind încheiat, fără a mai căuta nici liturghii nici vreo altă vizită, ci de a pune capăt în această zi. SFÂRȘIT 1. După ora a nouăsprezecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în negru, ca de înmormântare, cu lumânări aprinse, cu prapure, cu moaștele făcătoare de minuni ale Sfintei Fecioare din Blacherne ocrotitoarea orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își striga păcatele, spovedindu-se Cerului, căci moartea era atât de aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Din colțul pleoapelor, o boabă de lacrimă strivită se sparge și se rostogolește șiroind pe obrazul Voichiței. Ooo! Veverița mea dă apă la mâțe... E grav... Cine te-a supărat?! Acu scot spada! Voichița, cu ochii împăienjeniți de lacrimi, printre sughițuri, bolborosește: Mă... Măria ta... Ștefane! o corectează el. Ște... Ștefane, Măria ta... îngână printre suspine. Slo...slobozește-mă! A... alungă-mă! Dă-mi dezlegare! Păsărica mea vrea să zboare? Ți-am dat slobozenia doar... Ești liberă. Să te alung? De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sus a satului. Dintr-o dată mama mă lua de subsuori și mă-ntorcea din drum. Tata mă aștepta în gangul primăriei și mă prelua. Simțeam că ceva nu e în ordine. Mă introducea în biroul său în timp ce plânsul meu cu sughițuri se făcea auzit în toate încăperile. Domn' Silvestru și-a adus-o pe cea mică la injecție, își dădeau cu părere de rău salariații de prin birouri. Tata nu mai știa cum să mă îmbuneze. Spunea că n o să mă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ceva! N am reușit să intru bine în odaie că mama m-a înșfăcat de cozi și-a prins a mă învârti. Unde i acul de mașină? Cu ce îți voi coase rochița de duminică? Am început să plâng cu sughițuri și-am fugit în livadă. Acolo am stat până s-a înnoptat. Tata a venit să mă îmbuneze și să mă aducă în casă. De pedeapsă însă n-am scăpat. Mama a hotărât: O săptămână încheiată n-ai să pleci
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
câteva... sau mă lua de păr, mi-ar fi trecut mai repede. Dar așa, nu știam ce să fac! Mâncarea nu-mi aluneca pe gât, în nici un fel și deodată m-am trezit sărutându-i mâna și zicându-i printre sughițuri: Pedepsește-mă mamă că merit! Scrânciobul e de vină. Și într adevăr, el era pricina. Nu știu ce-au vorbit toată seara mama cu tata, că a doua zi de dimineață Coste de pe lan (ce se pricepea bine la lemn
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am observat. Unul din puișori întorcea mereu căpșorul de parc-ar fi vrut să-și ia rămas bun de la noi. S-au pierdut imediat în zarea fără sfârșit. L-am îmbrățișat pe tata și i-am zis printre lacrimi și sughițuri: Puișorii mei au plecat! I-am pierdut pentru totdeauna. Nu-i adevărat! mi-a explicat tata. Se vor întoarce sigur, la primăvară. Trebuie să avem grijă ca păsările care rămân la noi să nu le distrugă peste iarnă cuibul. Suspinând
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Românul cu doi prieteni.. A cumpărat omul o pălărie, deci trebue să dee adălmaș. Bun. Hai înnapoi, să bem adălmașul la d. Strul. Intră la d. Strul, cer o jumătate de ocă de rachiu și cinstesc. Ține, fine; na, cumătre; sughiț bun la cumătra. Și cum vorbeau mai înfierbântați și cum badea Dinu se tot uita cu mândrie la pălărie, iată și jupânul. "A! Bade Costache, ți-ai luat pălărie... Și bei și adălmașul... Da mie ce mi se cuvine nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceea de a nu putea să te înfățișezi așa cum ești! Mă răsucesc în aceste contradicții, zilnic, preocupat de dezacordurile cu mine însumi și cu lumea. Ochii mei sînt albaștri, dar sufletul, deseori, cenușiu. Bocetele mătușii Aneta sînt icnite, întretăiate de sughițuri. Ține mîinile împreunate pe creștet și se frămîntă dintr-un colț în altul al grădinii. Cînd vine lîngă sicriul mamei stă într-un picior: celălalt îl ține îndoit ca berzele. Lucica crede că mătușa Aneta exagerează în exteriorizarea durerii. La
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
publicistica pe care o „practic(ă) cu pasiune”, dar mai ales, a accentuat el, „prin această carte”. Cînd V.G. a insistat să afle ce „mesaj militant” are Lumea în două zile, B. (pe care l-a apucat dintr-odată obișnuitul sughiț nervos) i-a expus astfel intențiile avute: a urmărit „limita pînă la care se poate glumi”(1) și a arătat că „nu se poate glumi cu lucrurile serioase” (2). Rezumatul temei mi s-a părut onest, deși nu decelez aci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un amor-propriu ținut bine în frîu mai înainte. Nu-i mai place, de pildă, să fie strigat „Gigi” de „colegii” de la ziar, ale căror abordări familiare le suporta pînă de curînd. N-a bruscat încă pe nimeni, dar îl apucă sughițul cînd se întîlnește cu Jămneală și acesta îl ia cu „Ce mai faci, Gigi?” La fel, cînd dă cu ochii de Mitu. De la „Ateneu”, sînt singurul care nu i-a spus niciodată așa, ci „Jorj”, „coane Jorj”. Între noi e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se încheie cu afirmația paradoxală că Lumea în două zile e un „eșec superb”. Ne-am întîlnit după cîteva minute în fața magazinului „Orizont”, aflat în vecinătate. A deschis revista și a citit textul cu (inutil să mai precizez) obișnuitele lui sughițuri. Ajuns repede la sfîrșit, l-a definit scurt: „o porcărie!” „Ce înseamnă aia «personajele se pulverizează»? D. Micu, care a spus ceva similar, a fost mai onest («onest» acum, dar «un prost», imediat după ce și-a publicat cronica - n.m.), întrucît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i-a recomandat să se adreseze unei reviste. „Poeta” n-a precizat dacă a trecut și pe la confrații noștri de acolo. Aci a venit cu un ciclu de fabule. Am condus-o la Bălăiță. Citind una, acesta a dat în sughițuri. Văzînd că e gata s o lase din mînă înainte de a o termina și fără nici o apreciere, doamna s-a apropiat de el ca să-i atragă atenția: „Uitați-vă în final, să vedeți expresii populare, să vedeți ce-a zis
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sioniștii În legătură cu plecările În statul Israel”. Raportorul Își plânsese singur pe umăr, văietându-se foarte de „...rezultatele proaste” pe care le dăduse „...meetingul organizat la Sinagogă” chiar dacă „...au participat 400 de oameni”. Iată un motiv al grelelor lacrimi și sughițuri: „Lipsa de pregătire a populației prin Îndrumători, care nu au lămurit Îndeajuns oameni (a se citi: <<nu au reușit să-i mintă cu destulă convingere>>, n.n.)”. Cum, măcar printre evrei, nu intervenise Încă frica animalică de brațul armat al puterii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un fenomen destul de îngrijorător, prin intermediul unui studiu făcut acum câțiva ani: un număr mare de părinți se țin departe de rafturile cu prăjiturele și biscuiți, ca să evite reacția predictibilă a micuțului care va face zarvă mare și va plânge cu sughițuri. Pentru a contracara manevra părinților, comercianții au început să folosească metoda amplasării strategice - expunând produse pentru copii pe rafturi alăturate (prăjiturele de o parte a rafturilor și mâncare pentru copii de partea cealaltă, de exemplu) și mai multe afișe pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
este o marcă a distincției. Psalmodierile copte ne fac să auzim muzica oficianților zeiței Isis, iar călugării siriaci care intonează imnuri arameene, intonațiile nazale ale contemporanilor lui Hristos. Pentru noi, care suntem incapabili de a surprinde aceste îndelungi încremeniri, aceste sughițuri ale legendei veacurilor, demnitarii acestei lumi de dincolo de lume ne evocă figurile mai moderne ale Frondei, ale cardinalului și ale celor trei mușchetari, din vremea când mai-marii Bisericii erau încă prinți de capă și spadă iar purpura era de culoarea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aștepta, însă, în disperarea mea, o iau în sens opus. Sunt apostrofat de acel elev mai mare, luat de mână și dus în fața tatei... N-aș dori nici unui copil să se afle în situația mea!... Sărut mâna tatei, cam cu sughițuri, mă uit la el dar nu știu ce să-i spun. Un nod din gâtul meu nu-mi dădea pace... Înainte de a ajunge la mine tata trecuse pe la cancelaria școlii și, deci, aflase despre situația mea disperată. Tata mă privește liniștit cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
au învățat, de mici, să vorbească tare. Vocea lor nu mai are registre variabile, discreții, modulații, nuanțe. Totul se rostește în același plan, unul al percuției nemiloase. Nu se spune decât ceea ce se poate striga. Râsul a fost înlocuit de sughițul măgăresc, ceremonia comunicării s-a redus la un soi de bășcălie răstită. E ca și cum coardele vocale ale tuturor ar fi devenit niște odgoane monotone, incapabile să reproducă mai mult de două-trei trepte ale sunetului. Această degenerescență e dublată de sentimentul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Domnu” avea în mînă o nuia lungă de cătină, cu care m-a lovit, destul de ușor, în creștetul capului. Când am văzut că nuiaua coboară asupra mea, de frică, m-am scăpat pe mine și am început a plânge cu sughițuri de nu m-am mai putut opri. După un timp, am fost dat afară din clasă pentru că tulburam liniștea cu plânsul meu plin de sughițuri. Am ajuns acasă tot plângând, părinții s-au supărat rău. Ei au fost convinși că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]