1,460 matches
-
Cosman, 2000)211. Scopul suicidului poate fi: evitarea unei situații inacceptabile; conduită autoagresivă; apel la ajutor sau un mesaj disperat, îndreptat spre anturajul indiferent sau ostil. Tentativa de suicid este actul suicidar oprit înainte ca moartea să se producă. Procesul suicidar reprezintă demersul de la ideația suicidară și până la finalizarea actului suicidar. Procesul în sine poate să se dezvolte de-a lungul mai multor zile, săptămâni, luni sau chiar ani. Ideația suicidară cuprinde un comportament direct observabil în care persoana în cauză
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
poate fi: evitarea unei situații inacceptabile; conduită autoagresivă; apel la ajutor sau un mesaj disperat, îndreptat spre anturajul indiferent sau ostil. Tentativa de suicid este actul suicidar oprit înainte ca moartea să se producă. Procesul suicidar reprezintă demersul de la ideația suicidară și până la finalizarea actului suicidar. Procesul în sine poate să se dezvolte de-a lungul mai multor zile, săptămâni, luni sau chiar ani. Ideația suicidară cuprinde un comportament direct observabil în care persoana în cauză declară că ea se gândește
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
inacceptabile; conduită autoagresivă; apel la ajutor sau un mesaj disperat, îndreptat spre anturajul indiferent sau ostil. Tentativa de suicid este actul suicidar oprit înainte ca moartea să se producă. Procesul suicidar reprezintă demersul de la ideația suicidară și până la finalizarea actului suicidar. Procesul în sine poate să se dezvolte de-a lungul mai multor zile, săptămâni, luni sau chiar ani. Ideația suicidară cuprinde un comportament direct observabil în care persoana în cauză declară că ea se gândește la a-și pune capăt
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
actul suicidar oprit înainte ca moartea să se producă. Procesul suicidar reprezintă demersul de la ideația suicidară și până la finalizarea actului suicidar. Procesul în sine poate să se dezvolte de-a lungul mai multor zile, săptămâni, luni sau chiar ani. Ideația suicidară cuprinde un comportament direct observabil în care persoana în cauză declară că ea se gândește la a-și pune capăt propriei existențe. Aceste idei pot fi raportate spontan de către persoană sau aceasta poate confirma existența lor atunci când este chestionată direct
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
viitor să fie deficitar în ceea ce privește satisfacțiile și realizările. Deci, el se percepe ca fiind inferior, inapt, ciudat, fără valoare și indezirabil social. Toate acestea contribuie la simptomele prezente în depresie, cum ar fi supărarea, pasivitatea, autoacuzarea, pierderea plăcerii și dorințe suicidare. Mulți depresivi au senzația că sunt copleșiți de problemele zilnice. Diferite responsabilități care au fost considerate provocări interesante în perioada nondepresivă acum par să fie greutăți insuportabile. Unii pot să se simtă atât de copleșiți de aceste "greutăți insuportabile" încât
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
decât viața, el se simte atras de suicid. Cu cât mai deznădăjduită și dureroasă îi pare viața, cu atât mai mare va fi dorința sa de a-și pune capăt zilelor. Cu toate că depresia este strâns corelată cu ideația și comportamentul suicidar, relația dintre acestea este foarte complexă; nu toți depresivii se sinucid și nu toți cei care se sinucid sunt depresivi. Se consideră ca fiind importanți factorii care contribuie la apariția și menținerea depresiei. Mai mult, Beck și colab. (1985, apud
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Hoeksema, S.N., 1998)212, consideră că deznădejdea sau expectanțele negative despre viitor, sunt catalizatori majori în suicid și ar putea fi un factor mult mai important decât depresia. Rolul deznădejdii ca factor cheie în tentativele serioase de suicid și ideație suicidară a fost evidențiat în mai multe studii sistematice (Minkoff, 1975; Bergman, Beck și Beck, 1973; Lester și Beck, 1975; Beck, Kovacs și Weissman, 1975; Wetzel 1976; apud Hoeksema, S.N., 1998)213. În concluzie, Beck, consideră că deznădejdea este variabila cheie
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
În concluzie, Beck, consideră că deznădejdea este variabila cheie care leagă depresia de suicid. Într-un studiu, Beck, Steer, Beck și Newman (1993)214 au raportat că deznădejdea este de 1,3 ori mai importantă decât depresia în explicarea ideației suicidare. Persoanele care simt deznădejdea sunt în mare parte caracterizate ca având o viziune negativă asupra viitorului. În mod tipic, aceste persoane cred că nimic nu va rezulta așa cum ar dori ele, că ele nu vor reuși în nici o activitate pe
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pot fi atinse niciodată și că cele mai groaznice probleme ale lor nu vor fi niciodată soluționate. Cercetările relevă că persoanele care au reușit să se sinucidă nu au fost diferite de cele care au supraviețuit în ceea ce privește depresia și ideația suicidară. Au existat, însă, diferențe între cele două categorii în ceea ce privește deznădejdea. Analiza măsurării depresiei a evidențiat în continuare faptul că gradul de deznădejde resimțit de către individ este cel mai eficient predictor al suicidului. După cum s-a relevat anterior nu toți pacienții
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
alimentată și alimentează un mod defectuos de prelucrare a informațiilor. Beck și colab. (1979)215 arată că starea de deznădejde este mai predictivă pentru suicid decât depresia, pe când deznădejdea ca trăsătură este asociată cu tulburarea depresivă. Un corolar al deznădejdii suicidare este inflexibilitatea cognitivă, care include dificultatea de a crede că există alternative non-suicidare pentru problemele vieții. Astfel, conform literaturii de specialitate, indiferent de vârstă și sex, deznădejdea este considerată componentul cheie care mediază comportamentul suicidar. Beck, Seer, Kovacs; Garrison (1985
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
depresivă. Un corolar al deznădejdii suicidare este inflexibilitatea cognitivă, care include dificultatea de a crede că există alternative non-suicidare pentru problemele vieții. Astfel, conform literaturii de specialitate, indiferent de vârstă și sex, deznădejdea este considerată componentul cheie care mediază comportamentul suicidar. Beck, Seer, Kovacs; Garrison (1985, apud Hoeksema, S.N., 1998)212216 au demonstrat că cel mai bun predictor al unei eventuale tentative de suicid este expresia verbală a disperării. Astfel, gândurile ce ilustrează lipsa de speranță se structurează în formulele de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nimic de așteptat pe viitor", "n-o să reușesc niciodată nimic", "nimeni nu mă va dori vreodată pe mine", "n-am să fiu niciodată fericit". Beck și colab. (1985)217 consideră că există două dimensiuni motivaționale pe care poate evolua pacientul suicidar: dorința de a evada din viață și dorința de a comunica. Cu cât disperarea este mai mare, dorința de a evada este mai accentuată. De asemenea, evenimente minore pot înclina rapid balanța în direcția autolizei. 9.3. Teorii psihologice privind
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tip de moarte și va susține indivizii de a găsi alte metode de a-și rezolva problemele. Dacă o societate susține că sinuciderea fiind un act de pe urma căruia societatea are beneficii, atunci acest tip de societate promovează de fapt actul suicidar. În mod similar, dacă un membru important al societății comite sinucidere, atunci oamenii care s-au identificat cu aceste s-ar putea să vadă sinuciderea ca fiind o cale acceptabilă de a rezolva problemele. De exemplu, după sinuciderea lui Kurt
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
vom încerca să facem să recunoască gradul de gândire ilogică, irațională și asumpțiile eronate care determină gândirea fără speranță. Astfel Beck221 a creat o "Scală a lipsei de speranță". Scorurile înalte la aceasta scala este un predictor bun al intențiilor suicidare. Aceasta scurtă scală poate fi dată la pacient spre completare încă de la interviul inițial, întrucât nu ține decât câteva minute. Dacă evaluarea clinică și psihometrică indică un nivel înalt al lipsei de speranță asociată cu intenții suicidale, terapeutul trebuie să
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Ea a scăpat astfel de ideea "Dacă sunt singură , sunt neajutorată". Prin recunoașterea acestei idei greșite, atitudinea ei față de competența ei a început să se schimbe. A câștigat un simț al independenței și al controlului asupra propriei vieți iar gândurile suicidare i-au dispărut treptat. Un aspect interesant al tehnicii terapeutice folosite este folosirea consistentă a întrebărilor în vederea obținerii informațiilor contradictorii concluziilor ei și obținerea unei gândiri raționale. Conform Terapiei Rațional-Emotiv-Comportamentale simptomele depresive sunt inițiate de două tipuri de evenimente care
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
le-am obținut de data aceasta, nu voi reuși niciodată să le obțin pe toate. Situația este fără speranță" (Ellis, 1994)222. Woods, Silverman, Gentilini, Cunningham și Griger (1991)223, au evidențiat la adolescenți, existența unei relații strânse între ideația suicidară și credințele iraționale propuse de Ellis. Grupurile cu scoruri ridicate la iraționalitate au obținut scoruri ridicate și la risc suicidar. De asemenea, s-a observat că subiecții iraționali au obținut scoruri ridicate la depresie, anxietate și simptome psihosomatice. Astfel, autorii
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1994)222. Woods, Silverman, Gentilini, Cunningham și Griger (1991)223, au evidențiat la adolescenți, existența unei relații strânse între ideația suicidară și credințele iraționale propuse de Ellis. Grupurile cu scoruri ridicate la iraționalitate au obținut scoruri ridicate și la risc suicidar. De asemenea, s-a observat că subiecții iraționali au obținut scoruri ridicate la depresie, anxietate și simptome psihosomatice. Astfel, autorii menționați consideră că atitudinile și credințele cauzează distresul emoțional și ideația suicidară. Capitolul 10 Tulburările anxioase 10.1. Prezentare generală
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
iraționalitate au obținut scoruri ridicate și la risc suicidar. De asemenea, s-a observat că subiecții iraționali au obținut scoruri ridicate la depresie, anxietate și simptome psihosomatice. Astfel, autorii menționați consideră că atitudinile și credințele cauzează distresul emoțional și ideația suicidară. Capitolul 10 Tulburările anxioase 10.1. Prezentare generală Fricile sunt ceva obișnuit în viața noastră de zi cu zi. Ca și copii, am fost fricoși poate de câini sau oameni străini. Fiind adulți, ne-a fost poate frică atunci când am
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
intervenția în criză și postvenția în suicid Schneidman(1967)362 a identificat existența a trei etape în prevenția suicidului: prevenția primară, intervenția în criză și postvenția. Fiecare terapeut ar trebui să aibă capacitatea de a asista o persoană cu risc suicidar crescut. A întreba presupusa persoană cu risc suicidar dacă are înclinații autodistructive nu previne cu nimic declanșarea comportamentului suicidar. După aplicarea scalelor de evaluare a riscului suicidar, terapeutul trebuie să se decidă pentru un plan de tratament, în cazul în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1967)362 a identificat existența a trei etape în prevenția suicidului: prevenția primară, intervenția în criză și postvenția. Fiecare terapeut ar trebui să aibă capacitatea de a asista o persoană cu risc suicidar crescut. A întreba presupusa persoană cu risc suicidar dacă are înclinații autodistructive nu previne cu nimic declanșarea comportamentului suicidar. După aplicarea scalelor de evaluare a riscului suicidar, terapeutul trebuie să se decidă pentru un plan de tratament, în cazul în care consideră că pacientul din fața sa se afla
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
prevenția primară, intervenția în criză și postvenția. Fiecare terapeut ar trebui să aibă capacitatea de a asista o persoană cu risc suicidar crescut. A întreba presupusa persoană cu risc suicidar dacă are înclinații autodistructive nu previne cu nimic declanșarea comportamentului suicidar. După aplicarea scalelor de evaluare a riscului suicidar, terapeutul trebuie să se decidă pentru un plan de tratament, în cazul în care consideră că pacientul din fața sa se afla într-o situație de criză sau chiar într-un sindrom suicidar
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
terapeut ar trebui să aibă capacitatea de a asista o persoană cu risc suicidar crescut. A întreba presupusa persoană cu risc suicidar dacă are înclinații autodistructive nu previne cu nimic declanșarea comportamentului suicidar. După aplicarea scalelor de evaluare a riscului suicidar, terapeutul trebuie să se decidă pentru un plan de tratament, în cazul în care consideră că pacientul din fața sa se afla într-o situație de criză sau chiar într-un sindrom suicidar 363. O decizie importantă pe care trebuie să
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
suicidar. După aplicarea scalelor de evaluare a riscului suicidar, terapeutul trebuie să se decidă pentru un plan de tratament, în cazul în care consideră că pacientul din fața sa se afla într-o situație de criză sau chiar într-un sindrom suicidar 363. O decizie importantă pe care trebuie să și-o asume fiecare terapeut este cea a internării subiectului cu ideație suicidară. Această decizie depinde de: intensitatea intenției suicidare, severitatea boli psihice asociate, existența sau lipsa unui suport social în afara spitalului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în care consideră că pacientul din fața sa se afla într-o situație de criză sau chiar într-un sindrom suicidar 363. O decizie importantă pe care trebuie să și-o asume fiecare terapeut este cea a internării subiectului cu ideație suicidară. Această decizie depinde de: intensitatea intenției suicidare, severitatea boli psihice asociate, existența sau lipsa unui suport social în afara spitalului iar dacă riscul suicidar este considerat a fi mare internarea se impune de urgență (Cosman, D., 2000)364. Prevenția primară a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se afla într-o situație de criză sau chiar într-un sindrom suicidar 363. O decizie importantă pe care trebuie să și-o asume fiecare terapeut este cea a internării subiectului cu ideație suicidară. Această decizie depinde de: intensitatea intenției suicidare, severitatea boli psihice asociate, existența sau lipsa unui suport social în afara spitalului iar dacă riscul suicidar este considerat a fi mare internarea se impune de urgență (Cosman, D., 2000)364. Prevenția primară a suicidului trebuie să fie realizată de către toate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]