3,826 matches
-
cu un zâmbet palid pe obrazul obosit. Eu am să fac ce n-am făcut cam de multă vreme. Am să aduc o oală cu vin, să ne mai aducem aminte de vremurile bune. Ehei! Dacă nu ți-i cu supărare, nașule, adu una mai burduhoasă, că în seara asta ai să ai musafiri. Să știi că am tras bine piciorul... Ce musafiri? Mă faci curios - a întrebat învățătorul, ridicând sprâncenele albe a mirare. Musafiri de soi, nașule, nu șagă - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Franța și Anglia. După plecarea celui de la județ, Costăchel nu-și mai găsea locul. Una-două încerca ușa percepției, dar mereu o găsea închisă. Goarza a aprins lămpile și felinarele în tăcere, privind cu teamă spre Costăchel, care dădea semne de supărare. Tu nu știi unde-i perceptorul? Unde stă la ora asta? a izbucnit Costăchel într-un târziu. Când să iasă, goarza a dat nas în nas cu Petrache, care tocmai intra. Să trăiți... Vă rog să mă... a îngăimat goarza
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dorul, domnule inginer - a ținut să pună la punct treburile învățătorul, râzând cu poftă. Îmi cer iertare, dar n-am să pot să rămân prea multă vreme, pentru că mai am și alte obligații pe ziua de astăzi. Nu-i nici o supărare. Ne bucurăm că ați răspuns imvitației noastre. Și, ca să nu uităm pentru ce ne-am adunat, hai să ne așezăm în jurul acestei mese pe care doamna învățătoare o dichisește de dimineață - a sugerat învățătorul. Pe inginer l-au așezat în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
unor nechemați. Hoții știu mai bine când casa e bună de jefuit. Deschise yala cu grijă. Când o văzu pe Doina, se liniști, dar avu în același timp un șoc. Reuși să articuleze totuși: Sărut mâna! Doina nu-i răspunse. Supărarea ei înnegurase întreaga casă. Teo nu insistă. Găsi că e mai cuminte să aștepte verdictul, privitor la cele ce vor urma, de la aceea care avea toate drepturile să pronunțe sentința. După ce se asigură că fata se culcase, Doina reveni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cale. La o fântână, o femeie tocmai răsturna ciutura cu apă proaspătă într-o căldare. Când o văzu pe fată care părea o rătăcită, puse găleata deoparte și o întrebă: Dar dumneata pe cine cauți? Dacă nu vi-i cu supărare, aș vrea să aflu unde e casa unei mătuși de-ale mele, Varvara. Varvara și mai cum? Sunt mai multe femei cu acest nume în sat? Sigur, maică: Ciubotaru, Hâncu, Diaconu... și pe deal mai sunt câteva... Diaconu! zise Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
familiei. Dojana surorii Mihaela îl aruncă în raționamente dilematice, dar convingerea că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea, mai aprinsă, a mamei, dar și a cunoscuților. Nuși găsește fericirea nici în dragoste. Într un acces de supărare, inima mamei cedează și aceasta moare, Osvald simțindu-se, desigur, vinovat. Dar obstacolele nu se opresc aici. Urmează o iarnă geroasă și întâmplarea face să-i degere degetele de la mâna dreaptă. Neglijându-se, mâna i se cangrenează și trebuie să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce rost ar fi avut! Oricum, aș fi primit un răspuns prefabricat, Însoțit de teama de a nu păcătui În fața lui Dumnezeu, și mai mult, ca nu cumva să afle maica stareță despre faptul că ar avea vreo neliniște, vreo supărare... Singură tăcerea, spune totul! Natura era primitoare, darnică cu frumusețea ei, dar nu știam unde să caut „oaza de fericire”, liniștea sufletului... La ora 16.00 m-am dus la vecernie. Mi-am reluat locul lângă perete și am rămas
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
voastre, dar nici să nu vă lăudați cu succesele sau meritele voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest lucru, mai ales când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu mine. Aici, în sufletul meu este ACASĂ, aici mă reîntorc ori de câte ori îmi va fi dor.”. „Rochița nouă” - abnegația mamei, puterea de înțelegere a mamei, pedagogia mamei, mângâierea mamei; dar și despre invidie, despre acest păcat, care poate provoca multă supărare sufletului. „Tradițiile din familie” - educația religioasă se face întâi în familia cea bună de creștini. Aceasta se conformează tradiției despre care dogmatistul rus Vladimir Lossky spunea că „este viața Bisericii în Duhul Sfânt”. Iată, în ce admirabil context, ne reîntâlnim
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toate stau doar în mâna lui Dumnezeu”, numai de voia Lui „depind toate”, de purtarea Sa de grijă, de pronia Sa. „Iertarea” - împlinește o paralelă în scop pedagogic, între maturi și copii. Modelul iertării este deținut de copii, care după supărare „iartă totul, fără să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea de păcate: „Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
avem! Dar să ne gândim câți oameni din lume le au din belșug pe toate acestea și totuși suferă. Câte motive de a suferi pot avea oamenii! Boli incurabile, moartea celor dragi, singurătatea, divorțul, frica, neîncrederea... lipsa de dragoste, ura... supărări, nereușite... Deci, unii suferă foame, lipsuri, frig - alții suferă din motivele mai sus indicate. Dacă în cazul celor dintâi îi putem ajuta, oferindu-le bunuri materiale, celor din urmă le putem oferi atenția, zâmbetul, compătimirea, susținerea morală, un cuvânt bun
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
martie, dar iarna nu dorea să cedeze locul primăverii. Se încăpățână de tot și făcea tot ce-i sta în putere numai ca să sperie primăvara, ca aceasta să se ascundă de frica ei. Bătea un vânt puternic care urla a supărare și a mânie, îngrămădise zăpada prin locuri mai la dos, lăsând pământul dezgolit. Pe drum nu mai vedeai nici maturi, nici copii, înafară de acei care aveau trebuințe mari. În acea după-amiază, eu mă aflam în bucătărie pregătind cina. Copiii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi zise: „Mata, părinte, când auzi de sărbătoare, îți joacă țărna sub picioare! Hai, apucă-te de treabă, că în fiecare zi e sărbătoare, dacă te potrivești. Nu e așa mare aceasta, se poate de lucrat!”. El, ca să nu facă supărare, se apucase de lucru. „Ce credeți, fraților, că mă lăsase sfântul să nesotesc acea zi? ne întrebă pe noi părintele. Când ridicasem ciocanul cel mare pentru a lovi parul, sfântul îl duse înapoi și mă lovi cu el direct în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
O rugam plângând ca să nu mai plângă, că le voi face eu pe toate. Dar uitam de promisiunile mele și, de multe ori, ieșeam din ogradă fără ca să-i spun. Când mă întorceam, ea mă certa, dar îi trecea repede supărarea, știa că eram un copil. Tata muncea și el din zori până seara, ca să reușească să ne țină pe toți grămadă și în rând cu lumea, ca să nu simțim lipsuri și să nu suferim pentru nimic. Și reușea să le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
voastre, dar nici să nu vă lăudați cu succesele sau meritele voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest lucru, mai ales când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
permis de reîntoarcere, dar și acesta nu-l puteam solicita decât luni, a doua zi. Apoi, mai era nevoie de încă o zi pentru a aștepta să se facă... Toate erau împotriva plecării. Îmi amintesc, că încercasem un gând de supărare pe Dumnezeu. El, care știa cât de mult îl iubeam pe tatăl meu, ar fi putut aranja lucrurile în alt mod. N-o petrecusem pe mama în ultimul ei drum și, acum, nici pe tata nu puteam să-l petrec
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de copii, o fac. Nu pot să trec pe alături fără să-i privesc și să-i admir. Ce simple sunt toate la copii! Ce nevinovată este lumea lor! Tot ce fac ei, li se pare natural, iar mânia și supărarea nu-și găsesc loc pentru mult timp în inimile lor, pentru că sunt curate. Inima curată ușor iartă și repede uită supărările pricinuite de către alții. Îi privesc și îmi dau seama cât de mult ne deosebim noi, cei maturi, de dânșii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toate la copii! Ce nevinovată este lumea lor! Tot ce fac ei, li se pare natural, iar mânia și supărarea nu-și găsesc loc pentru mult timp în inimile lor, pentru că sunt curate. Inima curată ușor iartă și repede uită supărările pricinuite de către alții. Îi privesc și îmi dau seama cât de mult ne deosebim noi, cei maturi, de dânșii. Copiii, când se supără, își spun tot ce gândesc unul altuia, nu ascund nimic în inima lor, și odată terminată cearta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
altuia, nu ascund nimic în inima lor, și odată terminată cearta, ei uită tot, sunt din nou prieteni. Ei iartă totul, fără să știe ceva despre iertare. Noi, cei maturi, mai repede decât copiii ne ofensăm și ne supărăm, iar supărarea și mânia pot dura mult timp, uneori chiar ani întregi. Cu greu iertăm și nu ușor ne cerem iertare. Ne orbește orgoliul. Nu suntem sinceri precum copiii, nu ne spunem tot ce gândim, mereu ascundem ceva, din mai multe motive
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ne supărăm de la fleacuri, de cele mai multe ori. Îmi amintesc, când eram mică, ne certam și noi, copiii, ne supăram unii pe alții, dar repede de tot ne împăcam atunci când nu interveneau maturii. Era deajuns să se implice cei maturi, că supărarea dura mai mult. Cred că problema celor maturi, spre deosebire de copii, este neputința de a ierta. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să aud cum unele persoane zic: „De iertat, l-am iertat (sau am iertat-o), dar nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
adoptat cu mare ușurință acest nume. Dar când sunt supărați pe mine îmi spun doamnă sau domnișoară. Cei care îmi spun domnișoară sunt supărați rău de tot". "Nu pari o persoană pornită să supere pe cei din jur". "Nu caut supărarea cu lumânarea, dar nu sunt o persoană alături de care se duce o viață prea ușoară". Zinzin se uită la femeia din dreapta ei și-și spune că trebuie să și-o facă prietenă. Masa e plină de fripturi, brânzeturi, unt de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
căile Domnului, nu-i așa?, reflectă cu glas tare starostele. - Bulibașă, aș mai avea o întrebare. De mai multă vreme voiam să mă lămuresc, așa, pentru mine, dar n-am avut prilejul. - Dacă oi ști, oi răspunde, dacă nu, trimitem supărarea să ne caute pe alte drumuri. - Dar nu e o supărare, e o curiozitate! - Am zis și eu... - Sunt sigur că răspunsul ce-l caut îl pot găsi aici, în șatră, la cel mai luminat om al etniei. - Spune, dom
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aș mai avea o întrebare. De mai multă vreme voiam să mă lămuresc, așa, pentru mine, dar n-am avut prilejul. - Dacă oi ști, oi răspunde, dacă nu, trimitem supărarea să ne caute pe alte drumuri. - Dar nu e o supărare, e o curiozitate! - Am zis și eu... - Sunt sigur că răspunsul ce-l caut îl pot găsi aici, în șatră, la cel mai luminat om al etniei. - Spune, dom’le, și-om vedea. - Bulibașă, de ce țigăncile nu poartă rochii, ci
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la plug, răul să-l lăsăm undeva uitat, departe de noi, în altă arătură... Vișinel scoase un oftat, încât toți cei prezenți în jurul lui avură impresia că se stinseseră și ultimele licăriri de viață ale focului din vatră. Cu toate că, întunericul supărării cuprinse sufletele părinților săi, aceștia nu voiau să-și exprime temerea în cuvinte. Rafira, care fusese tot timpul martoră la discuție, nu scoase o vorbă, dar mâhnirea băiatului îi străpunse, precum o andrea înroșită în foc, întreaga ființă. Simți cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
voi, Lisandre, și tu Rafiro! Să trăiți cu gândul că e spre folosul lui. Dacă murea atunci când era bolnav și l-am botezat a doua oară, era mai bine!? - Poate era mai bine, năpusti Lisandru înciudat câteva vorbe înnegrite de supărare. - Ești dilo, mo? Ce zisăși? Mo, nu fi godixal . Ce v-a apucat pe amândoi? Nu vedeți mai departe de lungul nasului. Vișinel va intra într-o viață nouă, deosebită de a noastră, dar el va ști întotdeauna să păstreze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]