2,627 matches
-
spună o vorbă, își târa papucii de lemn către scara blocului și nu mai putea fi văzut până a doua zi. Dracu' să vă ia, nu v-am zis că n-aveți voie să spuneți nici în mormânt "gherlă"? zicea supărat Nae Stanciu. Nu credeți că-i sătul de gherla cealaltă?... În apartamentul lui nea Onuț intra foarte puțină lume. Nu te-ai săturat, omule, să tot stai singur-cuc? Nevasta ți-a murit, copiii ți-au plecat. Prea te ferești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau deranjate de privirile de pitico-pedofil ale insului, dar și pentru că aveau aproape toate numai note de zece, în vreme ce noi, băieții, care învățam pe rupte, trăgeam eroic de poalele unui cinci. Supărat nevoie-mare din cauza faptului că nu pot avea la latină nici măcar o singură notă mai mare decât la muzică, dacă uităm de acel zece rătăcit, l-am întrebat pe Brăcinariu, cu mare respect: "Dar nouă, băieților, când ne puneți niște note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scumpă și prețioasă. Iar Trei Ierarhi e o bijuterie, o perlă a Moldovei. Hotelul Europa simbol al luxului luminează peisajul Iașului. Centrul cultural francez e și el o bijuterie. Iașul, orașul celor 7 coline Pisicul, slab și ciufulit, stătea chinuit, supărat, uitat de lume, înghesuit pe labele din față. Mă face să plâng. Pisicul este negru cu pete mai maro, două îi sunt chiar pe spate. Bunicul meu are doi ochi de un bleu deschis, puțin tulburi, ce te amețesc, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
picură din lună lumini de pretutindeni, să nu te miri că nu vor să-ți vorbească, spre culcușul de petale ele se îndreaptă și în seamă nu te vor băga. Nu-i da nici o privire și vei vedea cum, deși supărat, spre tine va veni, cu el de vorbă să stai. Căci culcușul, deși foarte confortabil făcut, tot culcuș rămâne și vrea ca în el cineva să stea. însă culcușul frumusețea ca să-și păstreze, nu trebuie să lase pe nimeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
preț de o clipă, că mă privi și acuzator, și cu răutate. Parcă știa. Știa ce? În orice caz, nu am dorit să mă mai apropii de ea toată seara. L-am evitat până și pe Angi, pe care eram supărată foc. Cred că îmi și apăru roșu pe pomeți, și îmi fu greu să-mi înghit amarul. S-ar putea că am și băut nițel cam mult. Țin minte cum în mașină mi-am pus capul pe umărul lui Angi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zâmbii și închisei ochii cu iubire, îi sărutai palma și-i răspunsei că deja mă ajută. Într-o seară îl întâlnii pe Eduard la bucătărie. Mai întâi îl văzui din capul scărilor. Își turnă un pahar de băutură și oftă supărat, închise barul la loc și agită lichidul în pahar, îngândurat. Înțelesei acum că probabil se certă cu soția lui. Când mă zări, coborîi natural, de parcă nici nu aș fi stat în loc din drum. Irin, rosti surprins. În voce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lung din întreaga mea viață, am aflat despre Alice că e cântăreață într-un club de noapte, că e orfană și mi-am dat seama și că nu e nimic între ea și Angi. Spre bucuria mea el mă privea supărat, cu ochi de iubit, iar spre și tristețea mea, i se citea o tristețe incurabilă. Cuprindea marea cu ochii, atât de departe-i era privirea. Și, acum că te-ai întors, întrebă Alice, ce planuri ai? Aș vrea să recuperez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vreodată iată că ne întâlnim pe același vas de croazieră. Cum îl văd, ne salutăm reciproc (Ne cunoaștem. Ce faci? Bine, tu?) și o șterg direct în camera mea. Pun la punct o strategie pentru a nu ne mai vedea, supărată că nu am mai auzit de el, când bate și intră. Salut. Ai fost cam rece sus, pe punte. Nu știu despre ce vorbești. Nu? Eram nerăbdător să ne vedem aici. Știam că vei veni. Știai? Mă sărută și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o comandă bogată. —Robert, nu te ambala. Eu nu servesc decât o plăcintă cu brânză și un suc. Cine te întreabă pe tine? Aici eu comand. —Ce-ai mai făcut de când ai plecat din România, fără urmă? Cred că ești supărată că am întrerupt legătura cu tine. —N-am să uit asta niciodată. —Să-ți explic de ce. Imediat după ce am terminat facultatea, ai mei s-au mutat aici. Eu mi-am găsit post la o firmă și un bun asociat cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că iubirea voastră a fost umbrită și de șicanele Georgetei. Las să facă ea primul pas spre împăcare. Dar tu ești vinovatul, îl acuză logodnicii. Eu mi-am cerut iertare când ea fugea pe scările spitalului. — Cât a fost de supărată, nici nu te-o fi luat în seamă. În ziua de Crăciun a nins frumos. Nu a fost chiar atât de frig. Natura a fost liniștită dar oamenii au fost în plină acțiune de la cel mai mic până la cel mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un moș de ciocolată. Venind spre hotel, încearcă ușa Ceciliei care de data aceasta era încuiată. Bate în ușă. —Cine-i? —Moș Nicolae. Cine ești? întreabă din nou nefiind sigură că este Matei. —Matei. Îi deschide ușa și făcând pe supărata îi spune: — Ce cauți la ora asta domnule? De ce mă deranjezi? Te rog să poftești afară! — Nu te supăra domnișoară, vin de departe. Sunteți Cecilia Sătmăreanu? intră în joc Matei. Sunt Cecilia Sătmăreanu. Ce poftești? —V-am căutat și-n
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să fiu cu tine aici, acum, dar de uitat n-am uitat. — Ce să fac ca să uiți? —Să lași să treacă un timp. Să nu mai procedezi așa. Promiți? —Jur! Vino să te am aproape, să nu te mai știu supărată, o saltă pe genunchii lui. În acest timp capotul se deschide lăsând să i se vadă genunchii rotunzi, de sub poala dantelată a furoului de un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
făcut? —Ce să facem? Am discutat fel și fel de lucruri, am povestit, am glumit. —V-ați sărutat? — Sigur că da, curioaso. —Sărută bine Matei? —Ce întrebare? Este foarte tandru. —Te iubește mult. S-a perpelit tot când ai plecat supărată. Era distrus săracu’. —Serios? — Zău. De câte ori mă întâlnea, mă întreba despre tine să afle cât mai multe. Și-a merita-o că m-a jignit. —A fost fără voia lui. A suferit mult să știi. După ce v-ați logodit, era
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o să-l roage pe bunul Dumnezeu să o ierte și să-i arate drumul pe care trebuie să-l urmeze ca orice pământean. Spiritul, aprins de focul dragostei, dezamăgit de refuzul zânei pământene, căuta un răspuns în liniștea din Univers. Supărat, pe soartă, s-a urcat în șaua calului, înfigându-se cu putere, cu paloș și merinde la oblânc, către soare s-a ridicat și s-a dus rătăcitor pe lume. Sărmana Magnolia privea spre cer să-l vadă pe Spirit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ducu pe mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără nici o mustață, după aceea l-a aruncat într-o tufă mare de barba ursului, și a plecat vorbind de unul singur, supărat că rana de pe față, făcută de Scoruș îl ustura groaznic. Răutatea lui Ducu nu-i dădea voie să vadă că a nenorocit un biet suflet, chiar și pisic fiind, se gândea doar la zgârietura de pe mâini și față, făcută de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
organele interne ale omului trimis de către inimă, duce cu el un balast, așa-l numesc oamenii, dar nu unul obișnuit ci o adevărată otravă. -Vecine, acum chiar că ai spus o minciună, cum poți spune că este otravă? a întrebat supărat Alcoolul. -Bine, hai să-ți fac pe plac; tăria ta plină cu toxine trecând prin stomac, inimă, ficat, rinichi le îmbolnăvește și la un moment dat, pot muri dacă nu se duc la doctor pentru tratament și continuă să consume
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru tratament și continuă să consume tărie. -N-am înțeles, îi iau eu de pe stradă să vină să bea? -Până acum nu știau, că dacă consumă tărie se pot îmbolnăvi, îi răspunse Aroma. -Și atunci care este problema mea? a întrebat supărat Alcoolul. -Problema ta este doar una; nu mai ai clienți, acum și-au dat seama care sunt urmările consumului de tărie și de aceea nu mai vin la tine. -Dacă înțeleg bine, nu-mi ești bun vecin și concurent loial
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lui Dondonel. Acesta nu era de găsit așa de bine era ascuns. Dondică mergea pe o parte de hotar iar Vasile pe cealaltă. Strigau continuu dar Dondonel nu răspundea, de frică să nu fie pedepsit. Negăsindu-l, au renunțat. Deși supărat, stăpânul casei i-a dat lui Dondică simbria pentru o zi de muncă, zicând: -Te plătesc pentru că învoiala se încheie între doi oameni care se țin de cuvânt. Dumnezeu să-ți îndrume pașii cât vei vedea cu ochii. De acum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dondică, că mie dor de Clănțău, zise Dondonel cu o figură schimonosită, gândindu-se la ai săi și la câine, prietenul lui de acasă cu care se înțelegea de minune. -Bine, mergem acasă, dacă vrei tu, i-a răspuns Dondică supărat. Nu am plecat de acasă pentru o zi, am plecat să-mi fac o situație, dar dacă tu nu vrei să înțelegi că pe tine te-am luat, ca să te simți și tu mai bine decât acasă, să lucrezi, să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Cum nu vezi că mă grăbesc? De ce îmi tai calea? -Iartă-mă vecine, am încercat și eu să glumesc cu dumneata, dar nu am știut că azi ești țâfnos. Te știam glumeț, vesel și uite că m-am înșelat. -Sunt foarte supărat, vecină. -Dar ... ce ți s-a întâmplat? Nu ... cumva ai probleme cu sănătatea? -Mai rău; un băiețel m-a călcat și mi-a spart casa. -Cum așa? -Cât se poate de simplu, eu mă grăbeam să trec peste o cărare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mâncare nu prea mai am ce să le dau, vine iarna amuș, lemne nu am, și tot așa ... Când vin necazurile, te gândești în ce parte s-o iei, dar răspuns, pace nici că primești. -Și dacă tot stai așa supărat, crezi că ai să găsești un răspuns? l-a mai întrebat Crângul. -Dar ce să fac? spune tu, că eu voi face precum spui. -Să fii mai nepăsător, că Dumnezeu este mare, și într-o zi va avea ochi și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
joacă... -Cum o să te mai duc și pe tine pentru că pe spinarea lui Trotinel voi merge eu din când în când. Apoi trebuie s-o ducă pe Zvârluga, pe Buburuza și pe Ciric. -Pe mine m-ai uitat ? a întrebat supărat Stup. -Ai uitat că ești câine? Tu vei merge pe jos a zis în batjocură Cârtița . -Tot drumul? l-a întrebat Stup pe Căiță. -Da, a răspuns scurt și hotărât Căiță. -Ce zici, stăpâne, te-ai hotărât? Gândește te bine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Cârtița . -Tot drumul? l-a întrebat Stup pe Căiță. -Da, a răspuns scurt și hotărât Căiță. -Ce zici, stăpâne, te-ai hotărât? Gândește te bine, a întrebat din nou Cârtița. -Râmătoare afurisită, lasă că-mi intri tu în fabrică, zise supărat Stup. S-a gândit ce s-a gândit Căiță la propunerea Cârtiței, în timp ce Stup se tot învârtea în jurul locului și lătra mai mult a necaz, văzând că stăpânul lui înclină s-o ia și pe Cârtiță. -Stup, te rog să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu stabilești tu cine să meargă și cine nu. Eu am fost primul în gândul lui Căiță să merg. Așa că nu face tu pe deșteapta cu mine, dacă mă înfurii îmi ascut imediat dinții în blănița ta, a zis tare supărat Stup. -Dacă vreți să mergeți amândoi, vă rog să vă împăcați și să nu vă mai certați, altfel nu iau pe niciunul. Hai, Cârtițo fă-ți bagajul că nu mai am mult de lucru și poate o luăm la drum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ca tine. Trebuie însă să mă conving dacă ești sau nu câine, de vreme ce cauți Fata pustiului. -Până nu mă supăr, te invit Dardailă să-mi spui cum pot ajunge la Fata pustiului. -Dacă mai pomenești acest nume, te omor, zise supărat Dardailă. -Dar trebuie s-o duc înapoi în țara ei, unde urmează să se căsătorească cu Marele Căiță. -Pentru ea am dat jumătate din împărăția mea, îi răspunse Dardailă. -Cui ? a întrebat iute Stup. -Atât mi-a pretins Zâna singurătății
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]