1,367 matches
-
cu pseudonimele Costea Șor sau Petre Malcoci (acesta utilizat împreună cu Virgil Teodorescu). Tot acum publică (anti)romanele Roman de dragoste (1933) și Fata Morgana (1937) - pus sub motouri din Marx și Lautréamont. Intervalul 1934-1938 constituie o perioadă de inițiere în suprarealism, ani în care, revenind în țară după o expoziție pariziană prefațată de André Breton, pictorul Victor Brauner se manifestă ca mesager al mișcării din Franța. L. și Gellu Naum, discipolii cei mai fervenți ai lui Victor Brauner, îl urmează la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
frecventează cercurile suprarealiste. La izbucnirea războiului, în iunie 1940, când Brauner, ca de altfel toți ceilalți suprarealiști francezi, se refugiază în sudul Franței, L. se întoarce acasă împreună cu Gellu Naum. Pe drum, în tren, dincolo de Triest, se naște ideea unui suprarealism românesc, după cum afirmă Gellu Naum în confidențele și relatările cuprinse în cartea lui Rémy Laville, Gellu Naum. Poète roumain prisonnier au château des aveugles (Paris, 1994). Anii războiului sunt ani de elaborare a unor texte ce vor fi publicate ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
în textul românesc „frumusețea violentă”. La fel, cuvântul de ordine preluat de suprarealiști din Lautréamont, la poésie sera faite pour tous, se regăsește în manifestul din „Viața imediată”, abia modificat în „o poezie pentru toți”. L. se apropie treptat de suprarealism; ceea ce ar putea părea în scrierile sale gesticulație, retorism sau pur joc de mim, constituie, de fapt, latura „trăită” a unei estetici care nu va mai separa literatura de viață. În țesătura scrierilor începe să-și facă loc reflecția asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
ultima carte publicată în limba română și, simetric, ultimul text transpus de poet în limba franceză, editat abia în 1994, la Paris. Într-o perfectă continuitate, L. își mută obsesiile pe teritoriul limbii franceze, ca semn al deplinei aderențe la suprarealism, dar, poate, și pentru alt motiv: dorința de a pune la încercare „rezistența” scrisului său la confruntarea cu altă limbă, în contextul altei culturi. Le Vampire passif (1945, difuzat la Paris, însă imprimat la București) reprezintă căutarea corespondențelor misterioase din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
rom., II, 776-777; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, 148-157, 195-197; Ion Pop, Publicistica lui Gherasim Luca, RL, 2003, 15; Dicț. analitic, IV, 301-305; Manolescu, Enciclopedia, 464-466; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 218-229, passim. P.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
a fost prezent la înmânarea Premiului Nobel, crezând că el însuși fusese premiat. L-am văzut cu toții la fel de zâmbitor și fericit stând pe locul lui, lângă scena unde tatălui său i se dădea premiul de către regele suedez. Imagine ținând de suprarealismul realității însăși, prin care tatăl și fiul se pot substitui ușor, comunicând dublu prin aceeași sevă vitală. Decembrie Anul se apropie de sfârșit. Între timp n-am rămas cu mâinile încrucișate privind norii - nu întotdeauna. Am lucrat nebunește la traducerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
își exprima admirația față de socialismul autentic” din Iugoslavia. Guvernul S.U.A. aloca permanent fonduri speciale pentru a-și spori influență ideologică, mergând până la un program referitor la schimbul de studenți, profesori și material didactic între cele două țări. Literatura iugoslavă popularizează „suprarealismul și toate curentele la modă ale culturii descompuse din Occident”, situându-se pe poziții potrivnice culturii socialiste. În paralel, „scriitorii care nu au vrut să-și trădeze poporul” sunt supuși unei „cumplite terori polițienești”. Pentru a-și mască intențiile războinice
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
subtilă, de „creator de stări sufletești”. Aventurile lui se mută în spațiul fantast sud-american, la San José, orașul așezat lacustru pe „butelii de whisky”. Suprasaturația clișeelor literare cu care jonglează, în deriziune, textele avangardiste se transferă, treptat, în mărci ale suprarealismului: metafora coalescentă, nonsensul ca procedeu stilistic, lumea fragmentară în proces de disoluție, poemul-definiție (Poem de buzunar). Inversând raportul ficțiune-viață, B.-F., ca și Puk, personajul său, „sări din mers în realitate”, din poemul suprarealist în reportaj. O poetică a reportajului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
se sparg / Explodând o avalanșe de nuferi”. Modelul acestui exhibiționism imagistic, prompt identificat de critică (Eugen Ionescu, Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu), e Jean Cocteau, iar Călinescu semnalează, plauzibil, și influența lui Pierre Reverdy. S-ar putea ca acest precursor al suprarealismului să îi fi sugerat poetului analogizarea unor existențe total disanalogice, uneori din domenii ce se exclud reciproc, precum poeticul și apoeticul, sacrul și profanul cel mai prozaic: inima cuiva, „vast Montgolfier,/ Se odihnea într-un copac de aer colorat”, „[..] anotimpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
poetică. Însă acela care discută cu Ladima se dovedește mult prea erudit și fin observator al tendințelor din poezia modernă (sunt amintiți, pe rând, abatele Bremond, care considera că esența lirismului stă în incantația muzicală, ca și André Breton , inițiatorul suprarealismului și adept al subconștientului ca posibil obiect al poeziei), pentru un simplu aviator și diplomat, fie el și dotat cu un spirit al cunoașterii mai deosebit. După îndelungi ezitări și explicații, care nu îl mulțumesc pe autor decât parțial, Ladima
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
320 p. [ediția a IV]. [116] IONIȘOR, CONSTANTIN; MIREA, ALEXANDRU, Ion Luca Caragiale: D-l Goe. în: LRA, 1997, p. 139-142. [117] IONIȚĂ, FLORIN, Ion Creangă: Amintiri din copilărie. în: LRA, 1997, p. 149154. [118] ISACHI, PETRE, Leonid Dimov între suprarealism și baroc. în: ConvDid, 8, nr. 24, 1997, p. 58-59. [119] ISTRATE, AUREL J., Exerciții cu cheie. Limba română. Norme, stilistică, exerciții. Iași, Editura Polirom, 1997, 238 p. [120] IVANEȘ, DOINA, Limba română. 450 de exerciții recapitulative pentru admitere în
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
ale culturii noastre (mă refer între alții la Radu Beligan) prejudecățile despre naivitatea picturii sale erau inevitabile. Odată, pentru că prin formația intelectuală el se distanța de ceilalți artiști ai domeniului; apoi pentru că pictura sa e intim țesută cu accente de suprarealism sau de o fabulație ce vine deseori din lecturi, nedisimulată. Ceea ce îl instalează insă de drept în aria specifică artei naive este aderenta sa benevolă, ivită din aspirația spre libertate a spiritului; există la Petru Vintilă o necesitate de a
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
foarte mult să nu fiu greșit înțeles; nu uit nici un moment de fantezia shakespeariană, nici de basme și mituri, nici de legende. Nu-l uit nici pe E.T.A. Hoffmann, nici pe alți maeștri ai literaturii fantastice, nu uit nici suprarealismul. Dar atrag atenția că la Shakespeare așa-zisele feerii exprimă o filozofie foarte coerentă și amară, care nu evadează din realitate, ci are, dimpotrivă, un substrat brutal, tipic elisabetan. Mai atrag atenția că Hoffmann (pe care-l socotesc genial și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a capta concretul și că, pe de altă parte, orice s-ar spune, nu-l ajunge nici pe departe pe Tolstoi, de pildă, și nici pe Saint-Simon, scriitori care n-au făcut altceva decât să privească până în fund realitatea. În ce privește suprarealismul, valoarea lui stă tocmai în anexarea unui imens teritoriu al realului: subconștientul și visul. Dar e bine să amintim aceste vorbe ale lui Valéry: „Celui même qui veut écrire son rêve se doit d’être infiniment éveillé (...) Qui dit exactitude
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
drept un critic. Eu credeam că fusesem destul de precaut scriind puțin mai înainte în același articol că „insist foarte mult să nu fiu greșit înțeles” și pomenind de feeriile shakespeariene, de mituri și basme, de E. T. A. Hoffmann, de suprarealism etc. și că deci în context fraza cu „plauzibilitatea” era întregită prin rest. Dar fiindcă, vorba lui Talleyrand: „Cela va sans dire, mais cela va beaucoup mieux en le disant”, și fiindcă în adevăr exprimarea mea era cam expeditivă, putând
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Și acest jurnal, o carte a morților, un pomelnic 8. Regizată și supravegheată de un dictator smintit, viața În România lasă o puternică impresie de suprarealitate, despre care vorbește Mircea Dinescu Într-un discurs ținut la Berlin În septembrie 1988: Suprarealismul ca metodă politică umblă nestingherit pe străzile unor orașe, dă năvală În casele noastre odată cu ziarul de dimineață, ne mânjește ecranul televizorului, clanța de la ușă, periuța de dinți 1. Echivalată cu „marea mascaradă” sau cu „bâlciul fără sfârșit”2, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
proverbele deoarece acest gen reprezenta, la cel mai înalt nivel, folosirea discursului împotriva căruia ei își defineau propria poziționare estetică. Proverbul pretinde că enunță adevăruri universale despre om și este prototipul discursului fix; el ilustrează cele două aspecte împotriva cărora suprarealismul și-a construit poetica, propunându-și să conteste realul sensului comun și să elibereze limbajul de sub incidența normelor. În plus, recurgând la constrângerile funcției poetice (rime, simetrie...), proverbele reprezintă un ocol pernicios al puterilor poeziei. Lecturi recomandate AUTHIER REVUZ J.
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu fervoare negativistă și intransigență, trezind ecou în presa vremii. Fără opțiunea unei orientări explicite în peisajul experimentalist al avangardei, revendicându-se doar din izolarea orgolioasă și originalitatea șocantă a patronului spiritual al cărui nume îl poartă, U. adoptă maniera suprarealismului, curent care din anul 1928 atrage cam toate grupările avangardei românești, deși termenul ca atare nu apare în articole, înlocuit prin noțiunea mai generală modernism. Editorialul din primul număr (Urmuz), semnat de Bogza, mai degrabă manifest decât program estetic, respinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
În volumul de versuri Pe o rază de soare (1983) există un exces de cromatism, prilejuit de o prea insistentă evocare a anotimpurilor, iar avântul imaginativ este frânat de stângăcii evidente. Sunete și culori (1984), mixaj de sorescianism, stănescianism și suprarealism, este cea mai bine realizată dintre cărțile de poezie ale lui F. Punând în valoare sinestezii de tip modern, eul liric devine, o dată în plus, o înfățișare metonimică a universului, plină de sunete nuanțate cromatic și de culori încărcate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
nici ca poet al inspirației religioase, situat alături de Tudor Arghezi. Criticul comentează numeroși alți poeți, de la Dan Botta la Ștefan Aug. Doinaș, de la Constant Tonegaru la Marin Sorescu, pe care, deși foarte tânăr, îl prețuiește în chip deosebit. Respinge însă suprarealismul și, în ultimii ani, renegându-și conjunctural mai vechi convingeri, chiar lirica pură și ermetică, socotind, spre exemplu, excesiv criptică poezia lui Nichita Stănescu. Observă foarte bine, în anii ’60, influența covârșitoare și imitarea până la pastișă a lui Arghezi, Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Specialiștii SF au calificat prozele lui C. drept science fantasy, ceea ce s-ar putea traduce drept „fantezie desfășurată sub pretext științific”. El a ilustrat genul atât în proza scurtă, cât și în roman. Foarte adesea însă imaginile aparțin mai curând suprarealismului, eliberează pulsiuni subconștiente refulate și folosesc legile de constituire a visului - simbolizare, condensare, deplasare - pentru a construi alegorii, fabule ale condiției umane. În Imposibila oază (1984), de exemplu, cineva care e luat drept Tiberiu, dar care se numește Ilarion (nume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
nu există anticopac, și nici antifrunză, și nici antinor"; iar fiindcă nu există un revers, se ajunge la o "mare generalizare", pe când verbele, toate, acceptă un invers al lor..." Departajarea e, nici vorbă, tranșantă în exces. Nu fără impulsuri dinspre suprarealism, Nichita Stănescu contează pe disponibilitățile sintactice ale verbului, destrămând, forțând, inventând, rezidind și desfăcând necontenit. "N-ai să vii și n-ai să morți / N-ai să șapte între sorți / N-ai să iarnă, primăvară / N-ai să doamnă domnișoară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
à la Salvador Dali). Biblicului Adam suferind de singurătate, Dumnezeu "i-a confecționat-o pe Eva"; apoi Adam și-a construit, din alte coaste ale sale, alte Eve decât cea "oficială". Mâniat foarte, Dumnezeu "l-a izgonit din rai / pentru suprarealism..." Meșterul Manole, arhitectul, se lasă jertfit, cerând să se prăbușească singur de pe propria-i zidire, fiindcă: "Așa cere tradiția". Din unghiuri schimbătoare, se fac aluzii (într-un volum ori altul) la Ulysse, Laocoon, Iov, Don Juan, la celebrități ca Zenon
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
propria esență și menire; dar prețul împlinirii a fost sacrificarea cuvântului cu sensul lui inteligibil, singura punte pe care omul o poate arunca spre haosul nonsensului". De mult, modernismul a devenit "un conformism deja intolerant"; etichetele nu mai corespund conținutului: "suprarealismul continuă să fie un "modernism", deși nimic nou nu s-a produs în acest timp în sânul său". Procedeul "conceptualizării supraintelectualiste" (Excelsior) face ravagii. Deși clasicizat, Corbul lui Poe "nu se învechește și nu poate fi înlocuit cu nimic" (Poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
zonele criptice ale spiritului. Într-un eseu din 1932, André Breton invoca (pro domo) principiul așa-ziselor Vase comunicante, acestea în stare să asigure contacte între vizibil și abscons, între conștient și inconștient. Mai mult încă: în primul Manifest al suprarealismului, același Breton se referea la "controlul rațiunii noastre" asupra impulsurilor onirice. Teză preluată întocmai de către oniricul de la București. La fel, teza lui Paul Valéry "Primul vers îți vine de-a gata, restul îl săvârșesc la masa de lucru" e și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]