1,669 matches
-
un soi de sarcasm gratuit, "de amorul artei". Gîndul ni se îndreaptă spre Mircea Horia Simionescu, spre Raymond Queneau sau Georges Perec și, bineînțeles, spre patronalul Urmuz. Inconformismul se dovedește maximal, mixînd elementele cele mai diverse în duhul unei deșănțări suprarealiste, însoțite însă mereu de o nuanță de relativizare, de un surîs ce probează conștiința enormităților. Prozatoarea are aerul unei persoane care vrea să spună dintr-odată multe, din care pricină se precipită, gîfîie, sare cu dezinvoltură de la una la alta
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
de Lee Miller. Chiar dacă a fotografiat mult și variat, Lee Miller a produs negative viabile din punct de vedere artistic mai ales în decursul a două dintre multiplele ei "vieți": la Paris, sub egida lui Man Ray, la umbra mișcării suprarealiste și în perioada celui de al Doilea Război Mondial, când a fost una dintre puținele femei corespondent de război. Cu mici excepții - Portretul spațiului, în care deșertul este văzut printr-un geam spart - ceea ce a produs în timpul "exilurilor" maritale din
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
Edward Weston, își cizelează simțul înnăscut pentru plasarea modelelor în spațiu. Mai târziu, în fotografii din timpul bombardamentelor asupra Londrei - o mașină de scris distrusă, un manechin într-o grămadă de moloz - artista îmbină absurdul și detașarea calculată a imaginilor suprarealiste cu o sensibilitate ieșită din comun. În pofida atracției pe care o exercită, este greu de spus că imaginile lui Lee Miller n-ar fi putut fi concepute de altcineva. Aproape fiecare pictură a Fridei Kahlo este însă ușor de recunoscut
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
vezi doar proiectoare și megafoane din care atârnă fire electrice lipsite de viață. În prefața la prima ei expoziție personală, de la Galeria Julian Levy din New York (1938), André Breton caracteriza pictura lui Kahlo drept Ťo panglică în jurul unei bombeť, omagiu "suprarealist" adus unei creații foarte personale. Există o prejudecată care susține că succesul de care s-a bucurat și continuă să se bucure arta lui Kahlo este unul conjunctural, legat nu de valoarea și originalitatea creației ei, ci, ca și în
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
scenă într-un limbaj total diferit: minutele de pumni și înjurături sînt numite "schimb de replici dureroase", se deplînge faptul că soțul infidel "a încercat să se eschiveze", iar soția dezamăgită e invitată "să-și refacă viața". Sfaturile psihologice plutesc suprarealist pe deasupra ghiontuielii: "nu vrei să-ți învingi singură această tea-mă", "dumneavoastră trebuie să analizați si-tuația... și să trageți o concluzie adecvată". Ca și miturile, ficțiunile de proastă calitate - din telenovele sau emisiuni de divertisment - au totuși o mare valoare
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
urlat din toate fibrele în delir." Sadismul purcede de aici. Iar lui, închipuitului conte, fie-i infernul ușor! Sașa Pană nu scrie, înșirînd vieți pilduitoare din sau prin greșeală (deși nu și-au propus-o niciodată...), un manual al bunului suprarealist. Doar o carte cu cenuși sentimentale, cu morți violente și amintiri vii, cu o neverosimilă și incontestabilă solidaritate de clan, în care admirația nu-i decît un crîncen egoism, iubire de cel în care te recunoști întreg, răsfrîntă într-o
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
un antemergător. În plin război, cîțiva tineri care duc bătăliile lor se adună în țara ca "o mînuță de copil așezată liniștit pe inima continentului." În Cabaret Voltaire. Și Dada e gata. La patru ani de la moartea lui începe revoluția suprarealistă. Făcută din întîlniri neliniștite și neprogramate, ca aceea dintre un poet și cuvintele lui. La o ipotetică masă, acoperiți de o foiță care le reține profilul feței și numele, stau toți: Breton, Eluard, Tanguy, Péret, Ray, Picasso, Dali, Ernst, Crevel
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
al grupării sale, romanul se obiectivează, poezia își descoperă și valorifică lirismul, iar critica literară își circumscrie domeniul și setul de principii. Un singur pas mai e de făcut până la efectiva sincronizare - și aceasta se produce prin al doilea val suprarealist. Dar, întrucât criticul nostru nu se poate mulțumi în această carte cu un peisaj literar prea calm, bine structurat, diferențiat estetic și cuplat cu mișcările înnoitoare occidentale, el mai varsă lichid din recipient pentru a obține și a vedea jumătatea
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
încă "umană, personală, tandră, cuminte, sentimentală" și nu se rupe cu adevărat de tradiția secolului 19. Arghezi, Barbu, Bacovia, Fundoianu, Voronca și ceilalți nefiind realmente moderniști, nici conceptul de modernism, forjat în jurul lor, nu se susține. Abia al doilea val suprarealist aduce modernitatea în spațiul poetic românesc. Autorii dinainte ar fi, cu toții, premoderni... Mi-e greu să cred, totuși, că Eugen Negrici a putut vedea în Flori de mucigai ori în Joc secund o poezie "umană, personală, tandră, cuminte, sentimentală". Mai
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
amoroasă uzând de o proiecție a cuplului direct pe malul Nilului. Filtrul între aceste acumulări certe și proza adeseori incongruentă pe care o scrie minuțiosul student ar fi situat în exercițiile nocturne - mărturisite pe jumătate în manuscrise - în care, aproape suprarealist, detaliile livrești asimilate peste zi erau supuse unor formidabile denaturări. Ne-am putea, astfel, explica, de ce - de exemplu - coloritul prozastic al Egiptului eminescian nu convinge decât, cel mult, prin poezie. Sunt multe asemenea elucidări pe care, printr-o excelentă posesie
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
permanent schimbării. Chiar și sunetele ținute au o viață proprie, ele pulsează. Totul este gândit pe mai multe straturi sonore. Avem impresia mai multor planuri, ca în artele plastice. Titlul “Cheia visurilor” derivă dintr-o serie de tablouri ale pictorului suprarealist belgian René Magritte. Pictorul caută să trezească în contemplator asociații, prin atribuirea unor denumiri false obiectelor expuse (de exemplu un pantof de damă devine o “lună”). Acestea ar apărea ca într-un vis, care nu se aseamănă însă cu cel
Cheia visurilor? ? CD cu lucr?ri ale Violetei Dinescu by Ana SZIL?GYI () [Corola-journal/Journalistic/83126_a_84451]
-
E un fel de revoltă luciferică la consolidata desăvârșire a marii muzici renascentisto-baroco-clasice, delimitată liber și ferm de escaladele demonice. Georges Minois (autor care crede, culmea, că „Dracul este un mit căruia i-a trecut timpul”) are totuși o viziune suprarealistă a diavolului, ieșită cumva din negura unui ev mediu ahtiat după hiperbole, anticipând genul actual al monștrilor robotizați, excesiv de sonori. Aici în care se amestecă diavolul creștin, golemul iudaic, androidul anglo-saxon, toate într-o formulă ritmico- melodică asistată de ordinator
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
intervențiile vocii înregistrate, care rostește cuvinte disparate - de la numere la lucruri sau propoziții scurte: doi, cinci, timp, înalt, niciodată, viitor, eu mă transform etc. -, cu cezuri între ele, pe diferite tonuri și de diferite intensități. Aș spune că efectele acestea suprarealiste, ca și ritmurile intens sincopate, trimit cu gândul la sincopele existențiale și, deopotrivă, la cele cosmice. Compozitorul precizează că, în piesa sa nu există sunete procesate, ci doar înregistrate în timp real, pentru a fi reproduse în momentul interpretării. O
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
reflectă toate obligațiile epocii: caracterul antiburghez, glorificarea luptei de clasă (ca în Imn pumnului ridicat), modelul eroismului sovietic, imnuri partidului, republicii, femeilor antifasciste etc. - vehiculare a tuturor clișeelor. Jelania poetului evazionist caricaturizează vechea poezie: "Sunt spectrul vechiului poet -/ Individualist estet,/ Suprarealist, obscurantist,/ Hermetist, evazionist -/ În sfârșit, Ťfostulť scriitor,/ Sedentar bugetivor,/ Cântând ce se plătea în piață:/ Moartea, neantul, sila de viață,/ și obligatoria oroare/ De națiunile conlocuitoare". Epoca s-a schimbat și norodul a lichidat "moșierimea, ciocoimea, bancherimea, profitorimea, trântorimea, plus
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Bronzetti (vioară) Constantin Urziceanu (clarinet), Răzvan Gachi (saxofon), Bogdan Nechifor (actor) și inginer de sunet Erica Nemescu. Pe un fundal, un continuu electroacustic, evoluează actorul și interpreții; la un moment dat, aceștia alcătuiesc un cor antifonic care declama un poem suprarealist apoi, isi reiau partitura. Maia Ciobanu a inventat o nouă lume cu contraste, cu creșteri și descreșteri dinamice, cu noi sonorități, păstrează însă o relație viabilă cu tradiția clasică, de pildă Simfonia a VI - a de Beethoven , deschide și închide
Meridian, la Conservator by Veturia DIMOFTACHE () [Corola-journal/Journalistic/83408_a_84733]
-
pe din dos, pe deasupra, pe dedesubt, pe de laturi. Urmează informațiile pe la colțuri, pe după șură, pe după deget și Ťpe cuvântul meuť". Evident, pe din expresia pe surse nu intră în nici una din aceste serii, așa că autorul îi creează o motivare suprarealistă, cu ajutorul sensului local, prototipic, al prepoziției: "de frica interceptărilor telefonice și a filajului, sursa își inscripționează informația pe ea însăși" (ibid.). Desigur, pe surse ilustrează uzul familiar-argotic al prepoziției pe, care substituie alte prepoziții din registrul standard (cu, prin, în
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
numele personajului principal fluctuează între Adrian Marina, Adrian Amarina și Cristian Marina) e o reluare, la alt nivel temporal, a tematicii din Plăcerile tineretului. În prim-plan evoluează o "societate secretă", un releu subteran format din boema vremii noi, poeții suprarealiști și eseiștii "iraționaliști sau existențialiști". Scopul principal al bandei este "să strice jucăria" comuniștilor. Membrii ei - în special Georgică Scarlat și Dan, cărora li se alătură, fără voie, Adrian Marina, îndrăgostit de Lena - sunt blazați în exces și, sartrieni declarați
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Utopia sa ar fi posibilă printr-o "revoluție adevărată", adică totală, nu doar limitată la lupta de clasă a comuniștilor. Aceștia sunt "dușmanii, cu optimismul lor infam, cu constructivismul lor grosolan și naiv"5. Adrian, acolit din greșeală, poet vag suprarealist, este îngrozit de ideea descompunerii "abisalității românismului" prin "călcarea în picioare" de către comuniști. "Huliganii" lui Dumitriu trec și la acțiune. Alertat de dispariția Lenei, Adrian face investigații și, fără să-și dea seama în ce e antrenat, îi însoțește pe
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Vere și al câte unui Lache. Firește, asumate cu precauție și nu urmate cu ochii închiși, cele două modele nu explicitează în nici un fel teroarea subtextuală sau forța imprevizibilă a stranietății. Acestea din urmă sunt - mai probabil - de origine natural suprarealistă sau adoptiv expresionistă. Nefiind un roman în toate nuanțele implicate de acest termen, Cafeneaua Pas-Parol reprezintă, totuși, chiar în fața unui examen purist, o sumă de narațiuni convergente. Un personaj, Mihail Iorca, se trezește brusc cu obsesia că undeva, într-una
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
din ce ținea de arta versurilor nu îi era străin. De la haiku-uri la poemele ample cu rezonanțe epice, de la sonurile romantice și simboliste la intertextualitatea, aluziile livrești și ironia specifice liricii postmoderne, de la dulceața versului popular la ciudatele asocieri suprarealiste, totul îi era la îndemână acestui "poet excepțional", în poezia căruia "cântă simultan privighetoarea și cucuveaua" (Ștefan Augustin Doinaș). Ion Chichere este fără îndoială unul dintre poeții foarte reprezentativi ai "generației 80". Aproape niciunul dintre versurile antologiei Poemul fără sfârșit
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
Răspunsuri pe cât posibil prompte și pertinente. Dar partitura nu este întotdeauna un text științific, o simplă fișă tehnică. Ea poate avea uneori veleități eseistice sau chiar de parabolă. De aceea răspunsurile pot fi nu numai operative și potrivite, ci și suprarealiste și chiar fanteziste. Există situații în care partitura nu poate da nici un răspuns adecvat: este cazul marilor întrebări, deopotrivă grave și ultimative. Întrebările mari sunt îndeobște lotul improvizației. Ele suspendă, de regulă, răspunsul de frică să nu fie dizolvate de către
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
e mai dezamăgit, cu atât obiectul artistic pe care-l compune ca imagine a lumii decăzute este mai vast și mai vital. Inclusiv atentatul de la World Trade Center va intra într-un poem caracteristic, de mare vivacitate asociativă, în registru suprarealist: "Turnurile - oglinzi absorbite// privirea sapă mlaștini de fum, roți ruginite printre turnuri/ ochii alintați cu invidie, molestați cu lacrimi supersonice/ bătuți cu trandafiri sălbatici sfâșiați cu cornul de terebentină/ în auzul remorcat de vuietul cerului/ șoapte printre cortine de sânge
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
nota Klee - va trebui să pot să improvizez liber pe claviatura culorilorť. La Zürich, în clădirea modernă de la Kunsthaus, o expoziție permanentă este dedicată unui geniu al locului, lui Alberto Giacometti, artist ale cărui sculpturi filiforme, noduroase, marchează perioada postcubistă, suprarealistă, a artelor plastice ale deceniilor de mijloc ale secolului trecut. Sunt expuse inclusiv lucrări din perioada influențelor africane, sunt marcate drumuri ce duc spre teritorii ale unei spiritualități ancestrale care a inspirat o întreagă generație de artiști ai timpului. O
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
neglijat nici rolul ideologiei în deconstruirea sistematică - și probabil ireversibilă - a doliului. Bacqué și Hanus s-au amuzat să citeze articole din presă care vorbesc despre turnura grotescă spre care sunt împinse ritualurile. În Marea Britanie, s-a ajuns la formula suprarealistă "Do-It-Yourself Funerals" (ceea ce ar implica, în logica macabră sugerată de denumire, și o ședință de spiritism urmată de învierea mortului și de implicarea acestuia în îndatoririle ceremoniale.) O asociație intitulată Natural Death Center se dovedește campioana funeraliilor simple, aproape simbolice
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
constituie o biografie a sufletului de acum al Ioanei Dinulescu, o biografie literară, spirituală și umană. Revoltată împotriva agresivității toxice a lumii, carnasiere, terifiante, deicide (Cerneala de mandragora), poeta nu pregetă să ne ofere un autoportret illo tempore de inspirație suprarealistă (Departe de orașul coclit), dar și scenariul unei morți întrevăzute metamorfotic: "Veni apoi un fulger din senin/și mă cinsti cu gheara lui divină,/de stăpân,/până ajunse valul de pământ/la fruntea și la tâmpla mea,/la sân.// Mă
Noile aventuri ale văduvei trandafirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8124_a_9449]