559 matches
-
Editura Științifică și Enciclopedică, în 1985, unde identificăm destui defensori ai unor viziuni integrative asupra lumii, fie că pornesc de la „scheme” logico-matematice, precum Anton Dumitriu sau Solomon Marcus, fie că au în vedere modele literare, precum Nicolae Manolescu). Frondeuri precum suprarealiștii au făcut din nedecidabil o adevărată paradigmă, și, pentru a o ranforsa, au găsit alibiuri în științele moderne. Avându-l drept călăuză nedezmințită pe Basarab Nicolescu, tânărul nostru cercetător imersează în mirajul ecumenist al transgresării/ dizolvării unor prejudecăți situabile în
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
târgovișteanului trebuie discutate, așadar, pe de o parte, în direcția respingerii servilismului politic și, pe de altă parte, în cea a experimentalismului estetic. Autorul poate sta alături de nume cunoscute din literatura universală. În 1924, R. Queneau a aderat la ideile suprarealiștilor, dar, despărțindu-se de acestea prin respingerea factorului irațional, se delimitează în mod clar de mișcarea lui André Breton și, înainte de fondarea grupului Oulipo în anii 1960, începe să experimenteze "exerciții de stil" plecând de la modele matematice. Primele două volume
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
persoane este autobiografică. Pot să văd lucrurile cu inima, cu ochii... și de aceea cred că ceea ce scriu este autobiografie... R.B.: Dar și cultură fiindcă vedeți - acuma v-am prins asupra faptului. Ați afirmat aici, în public, că vă plac suprarealiștii și dadaiștii, care de altfel s-au și întîlnit la cafeneaua "Voltaire" din Zürich, cînd și-au prezentat manifestul. A.V. (Rîde cu poftă): Da, îmi plac foarte mult! R.B.: Deși ați trăit prea puțin în țară, credeți, așa cum spun
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
cafeneaua "Voltaire" din Zürich, cînd și-au prezentat manifestul. A.V. (Rîde cu poftă): Da, îmi plac foarte mult! R.B.: Deși ați trăit prea puțin în țară, credeți, așa cum spun unii, că în spiritualitatea, în mentalitatea românească, există un dat suprarealist, o înclinație către absurd? A.V.: Eu cred că da. Cînd am fost acolo, la rudele mele, pentru mine lucrurile care se întîmplau erau ca la teatru. Dar aceasta este realitatea... Mie îmi place foarte mult Eugen Ionesco și cînd
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
întîmplau erau ca la teatru. Dar aceasta este realitatea... Mie îmi place foarte mult Eugen Ionesco și cînd mă aflu cu familia mea, "par exemple", este ca într-o piesă de Ionesco. Exact așa. Dar totul este absolut real, nu suprarealist, real! Aceasta îmi place foarte mult, îmi oferă multă inspirație. Dar este în aceasta și foarte multă durere, fiindcă umorul - umor se zice în românește? - vine de la suferință... R.B.: Aceasta este de fapt și condiția clownului, a circului. Vă simțiți
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
și cele ireal de disfuncționale (Frank și acoliții săi, Dorothy). Prima categorie e de o artificialitate excesivă, de la casele stas în care locuiesc personajele până la clișeele pe care le debitează. A doua e una extrem de vie și de mobilă, dar suprarealist de perversă. Nici una dintre aceste două lumi nu e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
iar acest spectacol, atât de diferit de celelalte, mi-a apărut ca fiind rodul scrierii automate teoretizate de Breton. La Zholdak, scrierea automată se descoperă în act, derutantă și captivantă, așa cum fusese ea la începuturile lui Wilson. Zholdak e singurul suprarealist din zilele noastre. Fără să o formuleze explicit, Zholdak recunoaște că practică scrierea automată căci, spune el, unor momente de totală lipsă de inspirație le urmează altele de activitate intensă, impuse de o putere din afara lui. De aceea nu se
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
inspirație le urmează altele de activitate intensă, impuse de o putere din afara lui. De aceea nu se neliniștește, știe că trebuie să le aștepte, iar când ele vin, "șuvoiul" se dezlănțuie, val după val. Aici se vede înrudirea lui cu suprarealiștii căci, în ciuda referințelor sale tibetane care amintesc de Vasiliev, nimic nu ne îndreptățește să-i afiliem teatrul unei experiențe sacre. E un teatru izvorât din pulsiuni capabile să depășească cenzura raționalului și să descătușeze subconștientul artistic, un teatru în care
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
visele lui zgomotoase. Dincolo însă de orice deosebire, cei doi artiști aparțin aceleiași familii. Nu ne rămâne decât să sperăm că activitatea onirică își va păstra la Zholdak spontaneitatea care la Wilson s-a pierdut. Zholdak adoptă logica asociativă a suprarealiștilor și, din momentul în care admitem această absență a oricărei îngrădiri, spectacolele lui ne apar ca niște opere în mișcare, roade ale universului unui artist care asumă artificiul și deplina-i libertate. "Creez ca și cum abia m-aș fi născut. Nu
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
lăsat tăcerea, fata a început să plângă încetișor și, privind-o, am avut impresia că i se amputase un braț. Nu i-l mai vedeam." Recunoaștem ceva din Magritte în această viziune. Dar mult mai sălbatic, căci Zholdak este un suprarealist neîmblânzit.
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
sub protecția katiușelor, vor trece în bagajul curent al criticilor literari autorizați". Suprarealiștilor (în bloc, căci ne aflăm la un pas de conceptul nazist al "artei degenerate" de către evrei!) li se pune în cîrcă adeziunea la comunism: Iar faptul că suprarealiștii devin cei mai prozaici și mai angajați oameni ai partidului comunist, în România postbelică, dezvăluie un tip de metamorfoză, care se va repeta, cu tîlcurile ei cu tot, și în anii '60". Scânteii i se acordă o caracterizare exclusiv semită
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
de luni/ cu aerul acela blond de vietate dizolvată/ și cîrpe atîrnă/ din gura celor dinainte/ și-mi încui casa la plecare cu/ rudele de tablă presată" (în buzunarul animalelor mici). Așadar o poziție antirealistă, un apogeu al antinaturii. însă suprarealiștii încercau o nostalgie presantă a realului. Desfăcîndu-i articulațiile și jucîndu-se cu factorii lui la modul unei libertăți ideale, se arătau subteran atrași de întregul dezasamblat, de ,cumințenia" raporturilor date. în chip bizar, visau o asociere între real și ficțiune, o
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
studiile la academia de arte din București, unde s-a împrietenit cu Victor Brauner. În 1922, se mută la Paris, unde îi cunoaște pe Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, Henry Miller și Max Ernst. Acesta din urmă îl introduce în cercul suprarealiștilor precum André Breton, Paul Éluard, Yves Tanguy sau André Masson. Și-a continuat studiile la École des Beaux-Arts. În această perioadă, a dezvoltat o prietenie durabilă cu Chaim Soutine. Între 1934 și 1936, Michonze expune la Salon des Surindépendants. El
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
călătorit în Israel, unde a expus picturi, și-a vizitat mama și s-a acomodat din nou cu rădăcinile sale evreiești. A murit în 1982 în urma unui infarct miocardic în studioul său din Paris. Michonze a fost reținut ca un suprarealist (chiar dacă nu toate picturile sale sunt suprarealiste) și mai ales ca un pictor figurativ, lucrările sale înfățișând, de regulă, peisaje și/sau grupuri de oameni. În 1959, într-o scrisoare către criticul Peter Stone, și-a expus principiul: "Subiectele mele
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
Obedientei îi va pune capăt tentativă de incest a soțului care-și permite orice. Revoltă va fi (sîn)ucigașa, femeia hotărînd că prin moarte să-și salveze progeniturile de la o soartă de orfani urgisiți că a ei. Cumplită decizie deturnata suprarealist aproape de zăpadă ce se cerne în acordurile melodiei lui Adamo. O pastilă amară pe care într-o liniște religioasă au înghitit-o numeroșii cinefili veniți de fapt pentru incitantul Post coitum, animal triste. O peliculă ceva ceva mai inegala, în care
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
gospodărești. În „Stea mângâind sânul unei negrese” (1938) reprezintă, poate, o constelație. În fine, dând titlul manifestării de la Washington, „L’Echelle de l’évasion”, o guașă din seria „Constelațiilor”, este o adevărată „Ars poetica” în versiunea Miró. Introdus în cercul suprarealiștilor de colegul său de atelier, André Masson, Miró este rapid apreciat de Breton care-l consideră „cel mai suprarealist dintre noi toți”. Cu toate acestea, artistul n-a făcut parte integrantă din mișcare, nefiind defel interesat de aspectele dogmatice ale
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
care duce spre abstract. Formele sale au pornit mereu de la ceva existent în natură chiar dacă de multe ori izvorul este greu de depistat. Procesul de transformare a unor crâmpeie din lumea vizibilă a fost însă de cele mai multe ori dificil. Spre deosebire de suprarealiști, Miró n-a crezut în spontaneitate. Creații majore sunt precedate de numeroase schițe pregătitoare. Compune serii de lucrări care nu sunt neapărat variații pe marginea unei anume teme dar sunt bazate pe o tehnică comună. Rezultate de o poezie aparte
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
cam rămânem cu gura căscată: un biet "țăran" care citea latinește... Prin urmare, toate aceste lucruri trebuie puțin revizuite... Era un om în stare să se orienteze perfect în epoca lui, - îi avea alături, cum spuneam, pe un Duchamp, pe suprarealiști... Lucra în afara circuitelor cunoscute, însă cunoscându-le foarte bine. Era perfect informat cu tot ce se făcea în sculptură. Cunoștea bine sculptura, să zicem a lui Duchamp-Villon, Arp, Gozalez etc. Era un artist situat în timpul său. Ce credeți că a
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
un motiv esențial pe care îl va analiza stăruitor în mai multe articole din al doilea volum de critică literară, Noi și neobarbarii: modernismul e construit pe iraționalism. Petru Dumitriu îi invocă pentru a-i ridiculiza pe Lautréamont, Rimbaud, pe suprarealiști, pe Urmuz, pe Kafka, Pirandello, Sartre, Camus, pe "romancierii americani", iar dintre contemporanii apropiați pe Eugen Ionescu. Toți reprezintă decadența, criza, iraționalismul, îndepărtarea de public (adică de popor), ruptura de tradiție, iar "marea tradiție a fost totdeauna realistă, deci profund
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
ghinionul de a debuta, în țară, cu un volum care să declanșeze valurile de antipatie aservită politic care au însoțit volumul Geraldine. Nici pe acela de a fi asimilat obtuz unei grupări insulare la noi, de felul celei reprezentate de suprarealiști. Nici pe acela de a se limita, elitist, la a fi un foarte bun poet. În schimb, exact ca Reichmann, l-a avut, cu asupra de măsură chiar, atunci când s-a adus în discuție criteriul apartenenței lingvistice. În această privință
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
a fost unul dintre membrii marcanți - activi și consecvenți - ai mișcării suprarealiste de la București. El nu s-a îndepărtat niciodată de la poziția adoptată în prima tinerețe, avînd pe deasupra (ca destin inexorabil, aș putea să spun) și spiritul tragic al altor suprarealiști notorii de pe alte meridiane. Căci, la o vîrstă înaintată (în toamna lui 1994), și-a pus capăt vieții în inima Parisului, după ce s-a bucurat acolo de recunoașterea literară pe care o dorea și o merita cu prisosință". Deși deloc
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
sfârșit îl anticipează prin inserarea unei scene halucinante, care-l arată pe Hitler, pe fond de muzică wagneriană, așteptându-și sfârșitul cu un amestec de fascinație și de oroare. Tema centrală este iubirea-în-moarte. Pentru a scrie romanul „Chipuri ascunse“, pictorul suprarealist Salvador Dalí s-a retras voit, vreme de patru luni, în Munții New Hampshire. Salvador Dalí: Chipuri ascunse. Editura Humanitas, București, 2004. Preț: 260 000 lei. Dezintoxicarea naturală În trecutul nu prea îndepărtat, se acorda puțină atenție utilizării preparatelor din
Agenda2004-12-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282216_a_283545]
-
de altă parte, chiar determinat să revirginizeze limbajul, spiritul poetic ține seamă de memoria acestuia, astfel încît "caracterul (său) referențial" nu se pierde cu totul. Acte extreme de revirginizare semantică a limbajului sînt elocvente în cazul lui Mallarmé, al simboliștilor, suprarealiștilor, expresioniștilor, al construcțiilor hermetice. Ca imagine cu totul insolită a lumii, ca lume revirginizată chiar, poemul e un univers particular. El se constituie în finitudinea limbajului. Prin experierea specifică a acestei finitudini, el sugerează infinitatea, afirmă Doinaș cu depărtat ecou
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
-l privim în hainele lui Hamlet: "într-o mână cu un cap de mort/ și în cealaltă cu un pepene galben/ să cântărești/ frumusețile morții și-ale vieții." (p. 28). O imagine gravă, așa cum sînt mai toate în poezia acestui suprarealist care nu se joacă. ?i înțelegem, oricît s-ar zbate plămînul, pe măsură ce respirațiile se adîncesc, rărindu-se, încotro înclină balanța. Și un rol de-a binelea romantic, de Prometeu, poate: "cu un plămân mai sălbatec mă'ntorc,/ plin de vântul
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]
-
fără doar și poate modernistă, încrâncenat modernistă chiar. Istoricește, ea s-ar explica prin reconstituirea „bibliotecii personale” a lui Eugen Suciu, în care figurează, pe o poziție fruntașă, Virgil Mazilescu și în care i-aș adăuga, coborând în timp, pe suprarealiștii de la noi și de aiurea. Nu cred însă în foloasele unei asemenea lecturi, prea legată de truismele criticii de poezie (cu care orice novice se poate acomoda ușor și pe care orice comentator experimentat le poate manipula în fel și
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]