8,685 matches
-
popor și-și spunea Egorușca, cineva l-a poreclit Iag, și așa i-a rămas numele. Când a venit la Moscova, Iag avea deja paisprezece ani, așa că a intrat la gimnaziu direct în clasa a patra. Ni l-a prezentat supraveghetorul clasei într-o dimineață, înainte de începutul orelor. Tot atunci, acesta i-a cerut să spună rugăciunea, în timp ce douăzeci și cinci de perechi de ochi atenți îl priveau pe nou-venit, dornici să descopere în el acel ceva de care să poată râde. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
chicote, căci toți bănuiau că Egorov glumește. Bănuiala a devenit certitudine când chicotele izolate s-au contropit într-un hohot de râs general. Iag și-a întrerupt rugăciunea și ne-a privit pe toți cu ochii lui mirați de pasăre. Supraveghetorul clasei și-a ieșit din fire și a început să urle la noi și la Iag, avertizându-ne că, dacă se mai întâmplă așa ceva, el va aduce faptul la cunoștința consiliului profesoral. Abia după o săptămână, când au aflat cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
noi și la Iag, avertizându-ne că, dacă se mai întâmplă așa ceva, el va aduce faptul la cunoștința consiliului profesoral. Abia după o săptămână, când au aflat cu toții că Iag vine dintr-o familie de rit vechi, foarte religioasă, același supraveghetor bătrân a venit la noi în clasă și, îmbujorat de emoție, i-a luat mâna lui Iag și i-a spus cu voce tare, privind în lături: „Egorov, vă rog să mă iertați“. Apoi, fără un cuvânt, și-a smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rusă, și cei din clasa noastră, ca să nu deranjeze orele de la clasele a șasea și a șaptea, situate pe același coridor, se plimbau în liniște în lungul acestuia. Direcția lipsea. Considerându-ne deja studenți și bizuindu-se pe disciplina noastră, supraveghetorul clasei plecase la o clasă de la etajele inferioare. Eram cu toții în stare de agitație: peste zece zile începeau examenele de absolvire, ultima etapă a liceului. Lângă fereastra mare cu trei ochiuri de lângă ușă se strânsese un mic grup. În mijlocul grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se oprise tot pe doisprezece roșu. Cele trei milioane pe care le jucase bărbatul se transformaseră într-o pierdere de aproape două sute. Era ceva de neînchipuit, Mihailovici simțea că își pierde răsuflarea. Crupierul acționase deja soneria prin care își chema supraveghetorul ca să-i aducă jetoane pentru a putea plăti câștigul eroului serii. Privind discret la ceas, acesta nu mai prididea să strângă mâinile chibiților ce țineau neapărat să-l felicite. Într-adevăr, așa ceva nu puteai vedea în fiecare zi, să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fiecare zi, să iasă la ruletă același număr de cinci ori la rând sfida orice închipuire. Asta, fără a mai pune la socoteală suma imensă pusă în joc. Cu o mână tremurândă semnă cec-ul pe care i-l întindea supraveghetorul evitând să numere zerourile scrise acolo. Știa că nu are atâția bani, dar nu avea încotro. Dacă voia să scape basma curată trebuia să dea impresia că totul este în regulă și cazinoul nu este pus în dificultate. Boris părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cel puțin așa spuneau oamenii din partea locului. Întrebându-i însă, nimeni nu putea spune concret ce se întâmplă cu cel ce îndrăznește să caute metalul galben, ignorând blestemul. În momentul în care deschiseseră mina, Boris fusese chemat de îndată de supraveghetorul șef. Venise cât putuse de repede de jos și fusese primul care intrase în interior. Mare îi fusese dezamăgirea când văzuse ce se afla înăuntru. Nu era nici pe departe o mină. Se afla într-o peșteră, cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
anumit teritoriu. Puterea statului va descrește; noi tehnologii nanometrice vor reduce consumurile de energie și vor transforma până și ultimele servicii rămase colective: sănătatea, educația, securitatea și suveranitatea; vor apărea noi obiecte importante de consum îpe care le voi numi supraveghetori), permițând măsurarea și controlul în conformitate cu normele: fiecare persoană va deveni propriul său medic, profesor și controlor. Economia va fi tot mai preocupată de economisirea energiei și a apei. Autosupravegherea va deveni forma extremă a libertății, iar limita ei va consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vor fi mereu conectați la rețele cu bandă largă, în ubicuitate nomadă. Vor fi utilizați pentru asistența la domiciliu, pentru a ajuta persoanele handicapate sau pe cei în vârstă, pe muncitori și forțele de securitate; vor servi, mai ales, ca „supraveghetori”. în Coreea, de exemplu, unul dintre obiectivele formulate deja este ca, în 2015, fiecare cămin să fie echipat cu astfel de roboți, care pot îndeplini diferite funcții casnice. Tot înainte de 2030, ubicuitatea nomadă va invada toate serviciile industrializate la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
zero rolul statelor și vor elimina puțin câte puțin ordinea policentrică: produsele noi vor lua, ca factori determinanți ai creșterii, locul automobilului, al mașinii de spălat, al obiectelor nomade - este vorba despre obiectele de supraveghere, pe care le voi numi supraveghetori, și care vor prelua multe dintre funcțiile statului. Serviciile de educație și de sănătate, precum și cele ale suveranității vor fi treptat înlocuite - la fel ca în cazul transporturilor, serviciilor casnice și comunicațiilor - de mașini produse în serie, ceea ce va deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ale statelor și chiar ale popoarelor, acest lucru va modifica radical relațiile cu imaginarul individual și colectiv, cu identitatea, viața, suveranitatea, știința, puterea, cultura și geopolitica. Va fi cea mai importantă revoluție care ne așteaptă în următoarea jumătate de secol. Supraveghetorii nu vor apărea pur și simplu din imaginația unor cercetători extravaganți sau a unor tehnicieni iluminați; ei vor răspunde imperativelor financiare ale Ordinii economice, în permanentă căutare a unor noi mijloace de reducere a timpului necesar realizării produselor actuale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe care o numesc hiperdemocrație. Vor apărea noi întreprinderi relaționale, mai ales în ceea ce privește gestionarea orașelor, educația și sănătatea, lupta împotriva sărăciei, gestionarea mediului înconjurător, protecția femeii, comerțul echitabil, alimentația echilibrată, valorizarea servicilor gratuite, reintegrarea socială, lupta împotriva drogurilor și supravegherea supraveghetorilor. Ele se vor substitui unor întreprinderi private, dar și unor servicii publice; își vor asuma prevenirea bolilor, reintegrarea celor marginalizați, organizarea accesului celor mai slabi la bunurile esențiale, mai ales la educație, precum și rezolvarea conflictelor. în aceste întreprinderi vor apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
scrutin, dar și însărcinați, fiecare dintre ei, să-l țină sub observație pe coleg, nu cumva să se ascundă vreo complicitate cinstit militantă sau, pur și simplu, negociată acolo unde se cumpără trădările ordinare. În felul acesta, între spioni și supraveghetori, între casetofoane și camere video, totul părea sigur și foarte sigur, la adăpost de orice interferență malignă care ar fi pătat acuratețea actului electoral, și acum, odată terminat jocul, nu mai rămânea nimic altceva decât să stea cu brațele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
domiciliază acuzata, pe care o cunosc mai mult sau mai puțin din vedere sau din mici dialoguri ocazionale, dată fiind inevitabila coincidență că de ochii unora dintre ei are grijă știința soțului oftalmolog. Comisarul a văzut deja unde se aflau supraveghetorii, unul dintre ei se alăturase unuia dintre grupurile mai numeroase, celălalt, rezemat cu o indolență simulată de un perete, citește o revistă sportivă, ca și cum pentru el n-ar exista, în lumea literelor, nimic care ar putea avea o mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nimic care ar putea avea o mai mare importanță. Că citește o revistă și nu un ziar, e ușor de explicat, o revistă oferă protecție suficientă și, în același timp, răpește mult mai puțin spațiu din câmpul vizual al unui supraveghetor și se bagă rapid în buzunar dacă, pe neașteptate, ar fi necesar să pornească după cineva. Polițiștii știu aceste lucruri, le sunt predate de la grădiniță. Acuma, se întâmplă că aceștia de aici nu sunt la curent cu relația furtunoasă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aici. Va merge apoi pe jos ca un comisar de poliție care merge liniștit făcându-și rondul, va vedea cum stă strada din punct de vedere al afluenței de lume și poate că schimbă câteva impresii profesionale cu cei doi supraveghetori. Traversă parcul, se opri pentru un moment ca să privească statuia femeii cu găleata goală, M-au lăsat aici, părea ea să spună, și azi nu mai sunt bună decât să contemplu aceste ape moarte, a fost o vreme când piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Aici pe insulele astea nu prea avem noi mulți pictori și-mi era milă de el pentru că era un pictor atât de prost. Eu i-am dat prima slujbă. Aveam o plantație pe cuprinsul peninsulei și aveam nevoie de un supraveghetor alb. Pe băștinași nu-i poți face să muncească dacă n-au un alb ca șef. I-am zis: „O să ai destul timp pentru pictură și poți să și câștigi niște bani“. Știam că e muritor de foame, dar i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
au un alb ca șef. I-am zis: „O să ai destul timp pentru pictură și poți să și câștigi niște bani“. Știam că e muritor de foame, dar i-am oferit un salariu bun. Nu mi-l pot închipui ca supraveghetor bun, am comentat eu zâmbind. — Eram destul de îngăduitor. Întotdeauna am avut simpatie și înțelegere pentru artiști. Știi dumneata, asta e în sângele nostru. Dar n-a rămas în post decât vreo câteva luni. Când a strâns destui bani ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ne-am dus în pod și acolo, printre tot felul de troace care se adunaseră în treizeci de ani de când stăm în casa asta, poftim tabloul. M-am uitat iar la el și am zis: „Cine ar fi crezut că supraveghetorul plantației mele de pe peninsulă, căruia i-am împrumutat eu două sute de franci, era așa un geniu? Tu vezi ceva în tabloul ăsta?“ „Nu văd. Nu seamănă cu plantația și nici nu am mai văzut vreodată cocotieri cu frunze albastre. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
simte nici o asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un capăt, iar la celălalt apa e mult mai mică și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac auzite, nu se știe exact de unde vin și încotro se duc, nu pot fi localizate în această cavitate imensă, așa că răsună pur și simplu. Deasupra, la mare înălțime, se arcuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se mai scufundă din când În când, se știa asta, așa că nimeni nu ar fi observat cum mă duceam liniștit la fund. În cele din urmă am Început să mă zbat Împroșcând cu apă În jur, ceea ce a atras atenția supraveghetorului, care mi-a sărit În ajutor. Însă această Întâmplare a rămas adânc Întipărită În inima mea de copil. Durerea pe care o resimți când te Îneci Îți dă puterea să te zbați, să dai din mâini și din picioare. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
O să vreau să vorbesc cu bărbatul care a preluat apelul ăla. Mai bine ai pune pe cineva să aibă grijă să nu iasă nici el din schimb, cel puțin nu înainte de a-și fi făcut raportul. Cum ați intrat aici? — Supraveghetorul de noapte al stației, domnule. El păstrează cheile în biroul său atunci când se închide la bagaje lăsate în păstrare. Deubel arătă spre un bărbat gras, cu înfățișare soioasă, care stătea la câțiva metri mai încolo, rozându-și podul palmei: — Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am mai fost, mă interesează copilul Pleșoiu Gheorghe... -Da îmi amintesc și ce vreți să știți despre derbedeul ăsta? -După părerea mea, -Mihai a început calm discuția-, acest copil nu este un derbedeu... -Este, nici cu școala nu merge bine, supraveghetorul lui mi-a raportat situația școlară. Directorul, din motive care îi scăpau lui Mihai, părea să fie pornit împotriva copilului. -Eu am altă părere, sigur este a mea și poate sunt subiectiv, nu vreau să vă contrazic. Singura rugăminte este
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
cine s-a interesat de situația școlară a copilului până acum? -Nimeni, absolut nimeni. La ședințele cu părinții locul lui din bancă nu era ocupat, semn că nu exista nici un interes pentru acest copil. -Nu m-ați înțeles. Nu vine supraveghetorul lui de la cămin? -Nu, niciodată. Sunt sigură pentru că am discutat situația elevului Pleșoiu în consiliile profesorale.Apoi a continuat: -Am să trimit elevul de serviciu, să-l cheme la cancelarie. După puțin timp elevul de serviciu a venit fără Gilă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
cheme la cancelarie. După puțin timp elevul de serviciu a venit fără Gilă. -Unde este elevul pe care ți-am spus, să-l chemi? Diriginta era intrigată. -L-am învoit eu, s-a auzit glasul unei profesoare. A venit la mine supraveghetorul de la cămin și m-a rugat, să-l învoiesc pe elevul Pleșoiu, pentru că îl caută cineva din familie. -Ați auzit? Ar trebui să fie la cămin. Diriginta era nedumerită, în legătură cu plecarea elevului din școală. Mihai de la școală a mers la
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]