738 matches
-
-o la plimbare, pe străzile orașului Pașcani, jud.Iași. Vremea a fost destul de rece în prima parte a zilei. Îndată ce ne-am încolonat frumos... și am pornit spre obiectivele avute în vedere, încă de la începutul programului, soarele ne-a ieșit surâzător în cărare, aducându-ne lumină în suflet și simțire, așa cum se cuvine Muzei poeziei.Am făcut câteva opriri și membrii cenaclului Vasile Alecsandri, elevii clasei a I-a A ( prof. Carmen Pasat), au recitat poezii , încântând auditoriul cu gingășia lor
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până într-o zi, în care a început să plângă. Soarele, de sus, de pe cer, privind fericit pământul plin de flori frumoase, plăcut mirositoare, și surâzătoare, a văzut strălucind lacrimile florii celei urâte. - De ce plângi, floare? A întrebat-o. Când toată lumea este fericită, tu plângi? Floarea a tresărit. Îi vorbise chiar soarele? - Da, da, i-a răspuns soarele, care citea toate gândurile florilor, chiar eu. Citește
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până într-o zi, în care a început să plângă. Soarele, de sus, de pe cer, privind fericit pământul plin de flori frumoase, plăcut mirositoare, și surâzătoare, a văzut strălucind lacrimile florii celei urâte.- De ce plângi, floare? A întrebat-o. Când toată lumea este fericită, tu plângi? Floarea a tresărit. Îi vorbise chiar soarele?- Da, da, i-a răspuns soarele, care citea toate gândurile florilor, chiar eu.... XII
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
a-i mărturisi cât de mult mă încântă concediile pe litoral. Cum an de an vin la mare - omițând să-i spun de Mariana - cea care până anul trecut mă însoțise în vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare, privindu-mă drept în ochi. Brusc zise: - Aveți ochii verzi-albaștri. M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața, transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
căci poartă-n inima-i un mini-soare închis, clocotitor, puternic, un soare-n devenire, chiar periculos, abia ținându-i izbucnirea violentă ce-ar vrea să detoneze însuși Soarele rival, să-i scape din robie printr-o irumpere totală și umilitoare. Surâzători, privim ironici la schisma-i inocentă, la frica lui cumplită de bombele unei comete sparte (bezmetica Shoemaker-Levy, ce-ar vrea să-l detoneze-n pulberi), la fierberea-i rebelă de aburi somnambuli ce desenează mici fantome de mari sisteme viitoare
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
paltonașul albastru al unei fetițe drăgălașe cu codițe bălaie. Altul a aterizat pe ghiozdănelul verde al unui băiețel neastâmpărat. Al treilea a ajuns în mâna micuță, întinsă, a unui băiețel firav, cu obrajii înroșiți de frig. Alți băieței cu fețele surâzătoare reușiră și ei să mângâie primii fulgi de nea. Și toți erau atât de fericiți ... Referință Bibliografică: Dr. Cornelia Păun Heinzel: ,,Povestea fulgilor de nea” / Cornelia Păun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1895, Anul VI, 09 martie 2016. Drepturi
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
te miri ce. Când și când, mai reușea să iasă în fața casei, uitându-se în lungul drumului să vadă dacă nu venea un grup de oameni, iar Hannah, cea cu chip de înger, să fie cu ei. O vedea aievea, surâzătoare, cu chip de copil de înger, atât de frumoasă și bună! Smochinele începeau să dea în pârg, dar Hannah și ai ei nu mai treceau pe drumul dinspre Ierihon! Cam după o lună, pe drumul dinspre Ierihon, trecea o ceată
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
ce vrea doar înflorirea pe trecutele poteci, în neumblatele răscruci, să nu apreciez efortul micșorării dintre ani, cutremurați de-mpovărat ecou, când m-am lovit de ziduri grele, de trântiri de uși, când n-am văzut și fața orelor desculțe, urcând surâzător pe drumul crucii. Dezleagă-mă întâi de același vechi, apăsător balans, fii clopot de trezire pentru sens! Doar dragostea-i patentul ce despică legătura de apus. Doar dragostea se-ncumetă pentru hrăniri ale eternității cu-mpliniri de vis. (8 aprilie
RĂSPUNS de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372492_a_373821]
-
Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosfera autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mascate sub o blânda ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: „We agree to disagree”. Dacă personajului îi place să fie ipocrit, este problema lui, nu și a mea; citez din afirmațiile
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații. Ajuns îngânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere, respinge superior atmosfera autohtonă și, șocat dea țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mascate sub o blânda ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: Liberul arbitru îi permite personajului în cauză să procedeze cum gândește că este mai bine, dar nu mă poate obliga să
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mașcate sub o blândă ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: „We agree to disagree”. Citește mai mult Reîntors din „Levant” într-un „Mongolfier”, pentru a-l detrona pe Vodă printr-o
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mașcate sub o blândă ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: „We agree to disagree”.... VII. DILEME, de Ion Măldărescu, publicat în Ediția nr. 69 din 10 martie 2011. Istoria, aceasta Cenușăreasa
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
sidefii, gene lungi, sprâncene subțiri deasupra nasului delicat, buze ușor răsfrânte și arcuite, barbă îngrijită, păr în șuvițe până la umeri... În jurul lui, în eter, izvorându-i din carne prin cămașa albă și lungă, o aură crepusculară irizând luminiscent... Îmi apărea surâzător, prietenos și cald, afișa un zâmbet inocent, smerit și candid, mă privea...Ținea palmele împreunate în dreptul inimii, se ruga...Peisajul în care mi se înfățișa era cerul planetar, bolta nocturnă spuzită de milioane de stele nefiresc de mari și strălucitoare
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
capul pe spate, privește zborul pescărușului ce trece pe deasupra cu un țipăt cât tot înaltul cerului și simte, știe că lumina și apa și nisipul, ea și clipa... sunt una. De atunci, timpul a tot făcut, trecând, cărări bătătorite. Și surâzătoarele clipe și-au tot schimbat locul cu altele, neprielnice, morocănoase sau chiar hâde, într-un interminabil menuet, repetat ca de un patefon defect, încât deseori și-ar fi dorit să poată porunci precum eroii din povești: „clipă, vino, oprește-te
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
știam, dar parcă e acum mai sus de sine însăși. Găsim din nou, în pânzele ei, zbateri dramatice și melancolii ascunse, dar optimismul său e de nezdruncinat, iar culorile de pe pânze vorbesc din plin despre acest aspect. Fire dinamică, explozivă, surâzătoare, nu o dată cu șoapte ascunse în priviri, L.S.H. cunoaște bine durerea lumii, dar și farmecul clipei, permanent fiind îndrăgostită de oameni și de natura din jur. Viața din prejmă îi vorbește sufletului ei - și copacii în felurite ipostaze, și zidurile caselor
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]
-
de două persoane! Plec și mănânc în oraș. Mă plimb și apoi merg direct la spital. În tura asta dublă am timp să meditez. Sunt prea tulburată acum. Am nevoie de relaxare”. Când a intrat în spital, parcă era alta. Surâzătoare, atent îmbrăcată, chiar elegantă, Anca răspundea cu amabilitate la saluturi și intra ușor în dialog cu oricine. A pătruns în atmosfera specifică de serviciu cu ușurință și plăcere. Reușise să se detașeze total de problemele personale. Bolnavii erau parcă cel
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
procurori, notari publici, judecători și avocați, etc., extenuați de căutări zadarnice... au hotărât să plece de pe pământ. Când treceau pruntr-un sat așezat într-o zonă mirifică, înconjurat de crânguri de stejari seculari, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, grădini surâzătoare în lumina soarelui care mângâia cu dragoste rodul bogat, cei doi bătrâni s-au așezat pe banca din fața unei cișmele de pe marginea drumului, au băut din apa cristalină a izvorașului care aducea din adâncurile pământului un adevărat elixir al vieții
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
șoapte și vise... Cei înțelepți sau poate, prea naivi, ar spune că lucrurile cu adevărat prețioase, irepetabile, unice: clipa, viața, dragostea și sufletul- mai ales sufletul!- nu pot fi vândute, nu pot fi cumpărate, oricâți bani ai avea, oricâte palate!... Surâzătoare, îmbujorată, cu raze de lumină împletite prin păru-i cu parfum de verde și de proaspăt, Primăvara își vinde ghioceii... Referință Bibliografică: FAPT DIVERS / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de
FAPT DIVERS de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378058_a_379387]
-
a înșfăcat aruncându-i în coridor. A sărit din pat ca arsă, deschizând ușa cu cel puțin aceeași furie ca a Crivățului ce mă purtase la ea. Ma impresionat furia din ochii frumoși, căprui, care în momente de liniște erau surâzători și blânzi, iar acum păreau că aruncă scântei și nu-linvidiam pe ce-l ce i-o provocase căci mă dumirisem repede dincotro bătea vântul furiei sale. Aruncă pe spate cu o mișcare nerăbdătoare și repezită cozile-i lungi, împletite, de
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
cu apa din neaua ce se va topi, pământul va deveni rodnic, mulțumindu-ți și chiar așteptându-te cu nerăbdare în anul următor. Spunând toate acestea, Regele Timp își îndreptă privirea spre următoarea fiică: - Tu, draga mea copilă, fiindcă ești surâzătoare, plină de farmec și de gingășie, de acum te vei numi Primăvara! Cu bunătatea și priceperea ta, vei readuce natura la viață. Cum ești talentată la pictură, o vei putea împodobi în culori pastelate, îi vei țese veșminte dantelate și
REGELE TIMP ȘI FIICELE LUI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375919_a_377248]
-
când Tu cunoști de-a-ntregul Și trupul meu și duhul frământat? Să-Ți cer să-mi iei de pe grumaz iar jugul? Nu uit, Isuse, ce poveri Ți-am dat! S-aștept răspuns la monologuri, gânduri? Să mă ascund sub chip surâzător? Tu îmi arăți Scriptura! Printre rânduri, Descopăr harul Tău vindecător. Și ce s-ascult, când oda bucuriei, Răsună prin Duh Sfânt și-mi dă puteri? Ai pus în mine gândul veșniciei, Căci nu mai sunt acel ce am fost ieri
REVARSĂ-ȚI SFÂNTA BINECUVÂNTARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375197_a_376526]
-
arde friptura, am îngăimat eu înfiorată toată. - Atunci, după ce scoatem friptura, a zis el începând să toace la repezeală verdeața. - Merg să fac duș, că m-am încins, am spus ieșind din bucătărie val-vârtej. - Vin după tine, a adăugat el surâzător, privindu-mă cu insistență. Revelionul acela a fost un vis, am petrecut ore în șir dezmierdându-ne, iubindu-ne, fiecare reușind să-și armonizeze dorințele cu ale celuilalt. - Ce zici dacă mergem în Piața Universității să vedem artificiile? întrebase Ovidiu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
să înceapă programul. Oricum e bine unde suntem, se aude muzica și cu siguranță vom vedea artificiile, deci exact ce ne doream, am zis eu mulțumită de atmosfera de sărbătoare. Timpul rămas până la trecerea în noul an l-am petrecut surâzători, fredonând și dansând odată cu cei din vecinătatea noastră. - La mulți ani, iubirea mea! a toastat Ovidiu, la trecerea în noul an, sărutându-mă și strângându-mă cu putere în brațe. - La mulți ani! am răspuns fericită, sorbind din șampanie. Am
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
să par relaxată, ca și când Ovidiu făcea cel mai firesc lucru din lume. Bănuiam că mătușii, ca și mie, nu-i picase bine conversația telefonică a lui Ovidiu, însă nimic nu-i trăda buna dispozitie, continuând să vorbească degajată, calmă și surâzătoare, ignorându-l ca pe un saltimbanc coborât de pe scenă. Judecând după comportamentul lui, se exclusese singur, forțându-ne să-l consideram absent. Este lucru știut, conduita unora generează conduita celorlalți într-un grup, căci, fără să vrei, ești determinat, mai
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
-l coboare de pe piedestalul pe care îl cocoțase iubirea ce i-o purtam. - Ieșim diseară la un restaurant ? întrebase Ovidiu chiar înainte să ajungem în parcarea din fața blocului meu. - Ieșim, aș mânca o înghețată mare, cu de toate, am răspuns surâzătoare, căci îi recunoscusem privirea cea de toate zilele, semn că revenise la starea lui naturală. - Eu aș mânca un grătar maaare, ca la mama acasă! a zis, izbucnind în râs, iar eu în același timp cu el. - Bine, vedem un
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]