424 matches
-
ca să ia masa împreună. Privea apele Dâmboviței. Nu mai erau întunecate. Căpătaseră o tentă galbenă spre maluri, acolo unde reflectau mai bine culoarea ramurilor de sălcii care se pregăteau de înmugurire. Se gândea la apropiata plecare a tânărului Iancu în surghiun. Își amintea cuvintele domniței Ecaterina despre frământările cluceresei Elenca. „Atâta bărbat mai are și ea în casă. Un fecior. Răsfățat, crescut în rafinamente de femeie. El este singura ei iubire și bucurie. Se va prăpădi de dorul lui. Nu vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și uitase de acel incident de la reprezentația primadonei Nanone. Desigur, i-ar fi fost ușor să-i pomenească, între două feluri, despre suferințele unei mame care va rămâne, în curând, cu totul singură după plecarea iubitului ei fecior în acel surghiun și să-i sugereze generalului o revenire. Însă, tocmai pentru că îl cunoștea prea bine, se îndoia de rezultat. Ca bărbat, Kutuzov n-ar fi recunoscut în ruptul capului că atunci împinsese lucrurile mult prea departe doar dintr-un orgoliu masculin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aceea, considera că orice discuție pe acest subiect s-ar dovedi cu totul ineficientă. Dar, într-un fel, era liniștit. Kutuzov va pleca, desigur, în cel mult două luni. Și atunci, familia tânărului va putea interveni pentru readucerea lui din surghiun. Acest lucru, din păcate, nu i-l putea mărturisi de pe acum domniței Ecaterina. Prințul se ridică și își invită prietenul să ia loc la masă. Kutuzov îl salută cu căldură, se așeză, făcu câteva observații vesele asupra poftei lui deosebite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
timpul să discut serios cu Galib efendi, ca să stabilim împreună principalele articole ale tratatului de pace și chiar să le punem deja pe hârtie. PAGINĂ NOUĂ 21 Nicicând realitatea nu i se păru mai dușmănoasă ca în dimineața plecării în surghiun. Îl lovi drept în inimă. Doar zâmbetul mamei mai atenuă puțin din efectele loviturii. Rămase cu un fuior întunecat, rece și dureros răsucit strâns din creștet până în tălpi. Se simțea înțepenit, priponit pe dinăuntru, ca în transă. Dar despre tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un loc marginal, neînsemnat. De fapt, Iancu îl și uitase cu totul. Și, în dimineața Sfinților Mucenici, atunci când primise ucazul, își reamintise de el ca de o întâmplare petrecută în altă viață, într-o cu totul altă realitate. Zâmbi compătimitor. Surghiunul nu era decât răzbunarea unui om bătrân care încă nu înțelegea că trebuia să renunțe la competiția cu mai tinerii săi concurenți. Marele Komandir ignora faptul că amara corecție a vârstei nu ține cont de gradele militare. Chervanul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că Marele Komandir plecase, părăsise Bucureștiul, lăsându-l pe amiralul Pavel Ciciagov să supravegheze retragerea trupelor rusești din Principatele Române. Războiul se terminase și, în noile condiții, familia se adresase deja Divanului și făcuse demersurile necesare pentru rechemarea lui din surghiun. PASAJ RETRAS Și asta cât mai repede, adăuga unchiul și prietenul său, pentru că la toți ne lipsești, dragă nepotache, dar, mai ales, adoratei tale mame. Și acum am ajuns la ceea ce n-aș fi vrut să scriu niciodată, Iancule: jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
său. După moartea Luminăției Sale, lumea se golise de orice farmec. Doar Iancu îi mai aducea o rază de bucurie. Ceva, însă, se schimbase și în privința nepotului. Simțea că el nu mai era cel pe care îl condusese pe drumul surghiunului. Îi văzuse teancurile de fișe de lectură, îi cunoștea planurile, intenția de a învăța temeinic și nu pe jumătate, dorința de a traduce cât mai mult. Îl simțea așezat în sine, cumințit, așa cum ar fi spus clucereasa Elenca. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
va fi un om! Nicolae îl strânse ceva mai tare, cu dragoste, de braț, deși era conștient că amândoi pierduseră totuși ceva. Depășiseră faza jucăușă a prieteniei lor. Renunțaseră la spontanele apelative de alint juvenil „dumneata unchiulache” și „nepotache”. Nanone... surghiunul... Marioritza... dragostea frântă... cea neîmpărtășită... grijile... pacea aceea strâmbă... Ce an!... Pentru Iancu fusese anul cu trei ierni și o vară. Nici el, Nicolae, nu se putea lăuda cu o vară mai lungă. Totuși nu ieșiseră prea rău la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
calea cu o propunere: ori domnul Racikovski va accepta colaborarea cu poliția („la urma urmei, porumbelul meu drag, poliția nu este mai prejos decît cauza revoluționarilor, În chestiunea atașamentului față de Rusia“), ori... Racikovski nu va sta mult pe gînduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică pînă și la Dostoievski, sper că sînteți de acord cu mine. Dar dacă Îmi permiteți, Siberia este reconfortantă doar dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
carte să fi produs o puternică Înrîurire nu doar asupra fostului pictor-amator, autorul faimoasei cărți Mein Kampf, ci și asupra spiritului unui anonim seminarist gruzin despre care vom mai auzi. În lumina pîlpîitoare a lumînării, În nopțile lungi ale troienitului surghiun siberian, pe cînd afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai viu decît Evanghelia. Astfel că un Îndreptar menit să instruiască un prinț renascentist - prin reîncarnarea filozofiei lui Joly, deformată de oglinda lui Nilus - va deveni un breviar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a urmărit pe mal, în susul Dunării, între Giurgiu și Orșova, ghimia în care turcii îi țineau prizonieri pe membrii guvernului revoluționar (Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Ion Brătianu, frații Golești și ceilalți). Turcii îi duceau în surghiun undeva în Bosnia, iar Maria Rosetti și pictorul Constantin Daniel Rosenthal (care o însoțea) făceau planuri să-i elibereze. Legenda spune că, după ce au trecut de insula Ada Kaleh, la Sfenița, în amonte de Orșova, ea ar fi reușit să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de misionari și călugări japonezi care fuseseră întemnițați au fost înghesuiți în cinci jonci și trimiși la Macao. A doua zi, treisprezece preoți, călugări și credincioși au plecat către Manila cu o corabie mică și prăpădită. Cu toții erau trimiși în surghiun pentru totdeauna. Pe corabia care se îndrepta către Manila se aflau și războinici creștini de seamă precum senior Ukon Takayama sau senior Juan Naitō.* În timp ce citeam copiile, prin fața ochilor îmi trecea, bătrânului așezat în scaunul său de catifea. Acel cârmuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sud de Sighișoara. Dar nimeni nu i-a găsit cadavrul pe cîmpul de bătaie. Inevitabil, legendele au prins a Înmuguri și a da În pîrg. Se spune și azi că ar fi fost luat prizonier de ruși și trimis În surghiun În Siberia, că aici ar fi continuat să scrie poezie În maghiară, dar și În rusă, semnînd Aleksandr Petro vici. Era de fapt numele său real, care-i atesta originile sîrbești. Unii căutători de izvoare prin deșert chiar pretind că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de spirit critic, încântat de propria lui creație, Mircea Noaghiu se celebrează singur, povestind, în prefață, în ce împrejurări și-a scris versurile: „Acum, la «strunga vieții», după ani de pribegie pe crestele munților [...] Dumnezeu m-a răsplătit cu un «surghiun» într-un loc mirific. [...] Simțeam puterea benefică a forțelor telurice, care parcă-și micșoraseră gravitația și-mi permiteau să zburd ca pe vremea copilăriei. În seara aceea am încropit câteva versuri. Astfel evocă poetul momentul de neuitat în care a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sfârșit de tine. Suferința îmi pare a fi uneori întuneric și ca un fulger inima mea se descompune... Mi se pare o explozie firească în lacrimile cerului. Ea mă schimbă, mă face mai puternică în fața răstigniților ce îmi întind capcanele surghiunului. Numai o undă a unui vis mă urmărește în patul flămând de iluzii până când mi se face foame de dorurile albe lăsate sub umbrele teilor alături de cupolele destinului. Numai nopțile mi negre mă-nlănțuie-n furtuni și-n orice clipă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sensibilitate. Represaliile nu au întârziat să apară, sub forma unei diete anoste, departe de fanteziile persona jului ei călător, la care ne-a condamnat în bloc, dar pe care numai tata a resimțit-o așa cum fusese ea intențio nată - un surghiun în rutina milioanelor de alte bucătării peste care împărățeau femei fără alte povești decât succe siunea repetitivă de ciorbă și ostropel. Cartea nu a apărut niciodată, dar și eu, și fratele meu, despre care încă mai cred că a fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez. Isabel... Pe ea o iubește, în trupul grecoaicei, așa cum nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
calea cu o propunere: ori domnul Racikovski va accepta colaborarea cu poliția („la urma urmei, porumbelul meu drag, poliția nu este mai prejos decât cauza revoluționarilor, În chestiunea atașamentului față de Rusia“), ori... Racikovski nu va sta mult pe gânduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică până și la Dostoievski, sper că sunteți de acord cu mine. Dar dacă Îmi permiteți, Siberia este reconfortantă doar dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să fi produs o puternică Înrâurire nu doar asupra fostului pictor‑amator, autorul faimoasei cărți Mein Kampf, ci și asupra spiritului unui anonim seminarist gruzin despre care vom mai auzi. În lumina pâlpâitoare a lumânării, În nopțile lungi ale troienitului surghiun siberian, pe când afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai viu decât Evanghelia. Astfel că un Îndreptar menit să instruiască un prinț renascentist - prin reîncarnarea filozofiei lui Joly, deformată de oglinda lui Nilus - va deveni un breviar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloșul la coapsă și cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia sfârșit. O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
judecător nomad, fără cuscriri ilustre, a lui tată-meu, îl arunca din Câmpulung, mai departe decât mi-e astăzi Brazilia și Alaska, la 700 de km, undeva, în lunca Siretului, aproape de gara Gălbeni. Dar locurile care se vesteau aspre, de surghiun, se dovediră o foarte blândă țară. Giganți înfloriți în arnici, cu plete și umbre de nuc sub pălărie; boi înceți cu coarne zvelte și divergente, ca veritabilii căpriori ai văzduhului; jidovi împietriți în giubele, rumegând interminabile algoritmuri în seri, pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
agapă petrecută-n groapa albită de varul leneș al trecerii timpului, altfel decît În ghicitură. Sunt pregătit să rup himenul dintre viață și moarte, să rup liliacul cum ai rupe o pîine pe masă, și deodată să mi se ivească surghiunul În jurul trupului meu, În hărnicia În care-mi lucrez moartea cum pe un ogor, fără simbrie. Astăzi nu, dar mîine trebuie ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
trecut, în a doua zi a Carnavalului din 1875, pretendentul don Carlos de Borbón y Este, pentru carliști Carol al VII-lea, la sfârșitul războiului civil anterior. Iar eu am fost smuls din casa mea spre a fi azvârlit în surghiunul de pe Fuerteventura exact în aceeași zi, 21 februarie 1924, când în urmă cu cincizeci de ani auzeam căzând lângă casa mea natală din Bilbao una din primele bombe lansate de carliști asupra orașului meu. Și acolo, pe umilul pod de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
insula pustie, dar nu pe spezele mele.> Am cerut să fiu lăsat singur, și ei, înțelegându-mă și iubindu-mă cu adevărat - la urma urmelor erau ai mei, și eu al lor - m-au lăsat singur. Și atunci, la sfârșitul surghiunului meu pe insulă, după ce fiul meu cel mare și soția lui veniseră să mi se alăture, mi s-a înfățișat o doamnă <argentiniancă> - însoțită, pasămite pentru a o păzi - de fiica ei -, care aproape mă scosese din minți cu persecuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sa În dizgrație decât prin lectură și scris. Atunci Malik Șah spune: Pentru tine, khwaje Omar, cel mai Înțelept, cel mai curat dintre oameni, mă Îndur să revin o dată mai mult asupra hotărârii mele. Hasan Sabbah este, așadar, condamnat la surghiun, va fi exilat Într-un ținut Îndepărtat până la capătul vieții. Nu va putea să mai pășească vreodată pe pământul imperiului. Dar bărbatul din Kom avea să se Întoarcă, spre a Împlini o răzbunare exemplară. CARTEA A DOUA Paradisul Asasinilor „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]