2,825 matches
-
a chinuit atâta vreme să o nege. Dar, după ce a părăsit-o pe Maga, lucrul pe care s-ar putea spune că are din plin dreptul să îl practice este să își aminteasă și, da (ce lucru nebărbătesc, sic!) să suspine și să regrete: Între mine și Maga crește un desiș de cuvinte, abia dacă ne despart câteva ceasuri și câteva străzi și acum chinul meu se numește chin, iubirea mea se numește iubire... Cu trecerea timpului voi simți tot mai
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
Petrescu? Astăzi, întorcându-mă pe jos cei opt kilometri de la dentist, cu pasul meu sprinten, pe o ploaie ușoară, mi-am dat seama că la plecare salutasem recepționera în română. La revedere; acestea fuseseră ultimele cuvinte adresate și tatălui meu, suspinând în timp ce trenul se pregătea să părăsească Gare du Nord din Paris, în dimineața zilei de 23 februarie 1937. Am continuat să-i fac semne cu mâna până când nu ne-am mai putut vedea unul pe altul. Deși eram trist din cauza
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
atâta/ cugetare îndurerată// Polina e o femeie dintr-o bucată./ Dar când vorbește despre tătuca, glasul îi tremură și/ parcă deodată nici pârjoalele nu-i mai priesc:/ Viața asta, nenorocita asta de viață, fără noroc.../ Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc." (pag. 21) Nici în Păpușarul, nici în Circul domestic nu se pot întâlni asemenea mostre de naturalețe a dramatismului. Eliberat de presiunea dictatorială a propriei biografii, Claudiu Komartin atinge o virtuozitate greu de bănuit în poza crâncenă pe
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
și quatrosilabice, pentru alexandrinul clasic, pentru versurile de dimensiuni extrem de diferite și pentru combinațiile fanteziste. „Pe unda poleită de miriade stele Se leagănă, murmur, În horă grațioasă suave aurele, Și joc cu răsfățare în bucla dulcii mele, Frumoasii Almelaiur. Colo suspină valul sub maluri cununate De chioșcuri de porfir; Colo delfinul saltă în jocuri răsfățate Pe undele încinse de brîuri colorate De raze dulci de fir” (Almelaiur) - amfibrahi combinați cu peoni; „Soarele apune peste Propontide; Însă la suflarea valului cel lin
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
ea se-acoperiră. Fumătorul privește cum blana se tot mișcă. În țările ce cunosc opiul drept plăcere Animalică-i pohta-ntru depravate femei, Patimi ce întunecă ne-nțeleptele suflete. E liniște-n ăst fumuar otrăvit, Rar, trosnește, sâsâie mucul de gazorniță, Suspine... abia de se-aud șoapte sub blană. Umbre și licăr pe gălbui rogojini. Fumul se-nalță ca ceața neguroasă. În adâncă tăcere fumează palida rasă. Macul, ca magul făcător de minuni Acoperă-n minciună tot ce-aievea există, Negre iluzii
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
s-a pierdut undeva în aburul închipuirilor, pe linia de hotar mereu mișcătoare dintre realitate și ficțiune, schițată deja, în geografia imaginară a lui Gib. I. Mihăescu, de aparițiile fantomatice ale Rusoaicei: „Nu știu dacă ați avut vreodată această impresie”, suspină junele Aspru la unison cu Ragaiac, „dar ori de câte ori am văzut o femeie frumoasă într-o dimineață de iunie, am crezut că ea se încheagă chiar pe loc din nelămuritul acela prea luminos al aerului îmbătător de tare. (...) Înfăptuirea se realiza
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
Laurent) pe fiica unei soliste celebre care fusese deportată împreună cu soțul ei în Gulag lăsând fetița unei franțuzoaice dedicate, Guylene (Miou Miou), care a știut să păstreze secretul dispariției părinților ei. Se plânge peste tot, în timpul concertului și după, se suspină înainte de concert la restaurant, acasă și în alte părți, aflăm povestea tristă a cuplului de muzicieni, povestea care neputând fiind spusă în cuvinte este turnată în lacrimă și în muzică deopotrivă, se face melodramă. Astfel clișeele dau năvală în film
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
În ciuda faptului că pare de necrezut, chiar și cei mai duri dintre bărbați plâng. Iar dacă motivele par nesemnificative pentru unele femei, din punctul lor de vedere sunt un factor declanșator. Autor: Cătălina Tomescu Pe bărbați nu îi vezi suspinând din orice fleac. Se descurcă în situații critice, reacționează cu calm în caz de pericol și, rar, își arată partea sensibilă. Așa cum lor li se pare de necrezut că femeile se vaită din aproape orice (un final fericit la film
Bărbații care plâng sunt de apreciat () [Corola-journal/Journalistic/66256_a_67581]
-
deajuns sau deajuns de repede: „Ambele lor personalități pot părea aproape prea cehoviene pentru a fi adevărate. Fiecare îl sfătuiește pe celălalt să nu se lase pradă depresiei, dar prea adesea, dominanta vieții lor emoționale comune este apatia. Când Cehov suspină « Dacă am putea măcar să aranjăm lucrurile în așa fel încât să putem trăi la Moscova», cititorul verifică dacă nu cumva, din dreapta scenei, și-a făcut pe neașteptate apariția una dintre surorile Prozorov. " Scrisorile lui Proust sunt expediate în două pagini
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
mine viața m-a frământat, m-a umilit; mie viața mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci strig pretutindeni: știu să iubesc fiindcă am învățat a plânge, a suspina și a mă resemna! Astăzi aș vrea și eu să nu iubesc, aș vrea să fiu iar mândru, ambițios, cuceritor... Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit! Dacă aș ști cânta din syrinx, te-aș duce într-o poiană scăldată
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
lamentația semănătoristă în poezie autentică: „Torcea, torcea, fus după fus,/ Din zori și pînă-n seară;/ Cu furca-n brîu, cu gîndul dus,/Era frumoasă de nespus/ În portu-i de la țară...// Căta la noi așa de blînd,/Senină și tăcută;/ Doar suspina din cînd în cînd/La amintirea vreunui gînd/ Din viața ei trecută" (Bunica); „Cîntecul ce-adesea ți-l cînt/ Cînd te-adorm în fapt de sară,/ Puiule, e-un cîntec sfînt,/ Vechi și simplu de la țară.// Mîne, cînd voi fi
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
nu a început în 1944, ci atunci și-a atins momentul curajului suprem. Ea a început în 1926, în ciuda vârstei fragede. Regele încă își amintește momentul decesului bunicului său și al proclamării sale. Au trecut 84 de ani. „Restaurația” „Veți suspina atunci sub regele vostru, pe care vi l-ați ales, și atunci nu vă va răspunde Domnul.” I Regi 8:18 Instabilitatea politică și manevrele personale organizate de diferitele forțe aflate la conducerea României au condus, ca întotdeauna, la alterarea
Băsescu, atac inutil la monarhie. Vezi aici cronica prezenţelor Regelui Mihai în Parlament () [Corola-journal/Journalistic/47466_a_48791]
-
uite la prietenele așezate în fața ei, care îi spionau pe furiș rictusul de mânie, poate chiar cu satisfacție, protejate de îndeletnicirea croșetatului. După ce prietenele plecaseră, după- masa târziu, luă hotărârea. Se îmbrăcă încet în dormitorul care aparținuse părinților ei. „Dumnezeule, suspinase adânc, uitându-se în oglindă. Trebuie să împiedic nunta asta rușinoasă.” Era înaltă și osoasă, iar rochia neagră îi accentua culoarea gălbejită a pielii și extraordinara fragilitate a corpului. Purta părul lins, lipit de tâmple și strâns în vârful capului
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
le fie frig fără să le dai veșminte? Cum să le oprești suspinele fără o tolbă de zaharicale? Chiar mai greu, cum să le convingi nu doar să înghită în sec din lipsa de daruri, dar nici măcar să nu mai suspine după ele?”, remarcă Vosganian. Nu e nimic peiorativ în ce am spus despre odrasle. Într-un fel sau altul, suntem cu toții copiii democrației. N-am avut, încă, timp să ne maturizăm. Avem, acum, un bun prilej. Când eram copil, aveam
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
-ți umpli și să-ți deșerți zilnic mațul gros, să-ți storci lichidul seminal regulat și cît te țin curelele. Idealistul vaporos proclamă: să alergi după năluci cu denominațiuni glorioase. Religiosul zice: am venit să împlinesc voia lui Dumnezeu. Mandarinul suspină: sensul prezenței mele în lume este de a împlini și respecta doctrina strămoșilor; pentru a odrăsli: pentru a venera nălucile glorioase; să lupți și să te plictisești nițel, mereu detașat, observator lucid și neînfricoșat.“ (p. 258) Se subînțelege că ultimele
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
au împrăștiat fără urmă Iar eu am hotărât să le declar război numiților cavalieri della luna. Poezia mea poate perfect să nu ducă nicăieri: „Râsetele din această carte sunt false” vor argumenta detractorii mei „Lacrimile de-acolo, artificiale!” „În loc să se suspine, în paginile astea se cască” „Se dă din picioare ca un copil de țâță” « Autorul pretinde să se facă înțeles prin strănuturi» De acord: vă invit să luați hotărâri extreme, Precum fenicienii doresc să-mi formez propriul meu alfabet. „Atunci
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
pe Cosmo când îi cere ceva și așteaptă cu aceeași privire în gol. Gaetano apucă și cuțitul, taie bucăți mari, își vâră o bucată zdravănă în gură, mestecă asemenea unui cal după ce a smuls iarba. Delia îl atinge cu privirea suspinând, fără să se uite cu adevărat la el. E nerăbdătoare și nu-i e foame. N-are nimic de așteptat. Când i se pune în față supa de orez, o privește ca pe o planetă îndepărtată, o lună într-o
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
sinucis, părinții ei sunt de altă părere și nu vor să accepte că Mădălina Manole s-a sinucis. Ion Manole, dar și soția lui, Eugenia, își plâng durerea pierderii copilului și își îneacă amarul în lacrimi. De patru ani, ei suspină neîncetat și își petrec timpul făcând drumuri între casă și locul unde fata lor își doarme somnul de veci. "Azi îmi petrec ziua la cimitir, la mormântul Mădălinei, fetița mea iubită. Merg cu soția să aniversăm ziua în care Mădălina
Mădălina Manole, 14 iulie. 4 ani de la moartea celebrei Mădălina Manole by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35298_a_36623]
-
pe șantier eram În preajma acestei „ păsări măiestre”, cum a numit-o Nicolae Iorga, a cântecului românesc. În pauză, nea Ilie nu a mai exersat, ci a cântat Balada lui Ciprian Porumbescu, cu atâta virtuozitate și dăruire Încât vioara părea că suspină Împreună cu cei din sală. După spectacol, artiștii și ansamblul au fost invitați la restaurantul Stejarul din Borzești. Îmi erau dragi acele locuri, apropiate de locul În care m-am născut și mă impresiona legenda despre stejarul lui ștefan cel Mare
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
a strâns în politica românească, ce caractere urâte. Unii poate și-au rezolvat ipoteca, miniștri sigur nu au ajuns. Singurul om care a fost foarte supărat a fost Emil Boc. Știu că și-a luat capul în mâini și a suspinat. (...) Căderea Guvernului Ungureanu nu a fost opera PDL, față de mine s-a purtat cât se poate de bine. Am reproșuri fașă de unele persoane care aveau fețe gri când vedeau că sunt 5.000 de oameni ai PDL care mă
MRU: Doi oameni știu cum a căzut Guvernul - președintele și premierul by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37907_a_39232]
-
o impune acest punct înalt al orizontului nostru moral. Incompetența demult semnalată, în ce o privește pe Oltea Șerban Pârâu, se conjuga cu un soi de narcisism lenevos, afișat în interviuri ale Președintelui-Director General. L-am auzit pe Ovidiu Miculescu suspinînd nostalgii ce s-ar fi potrivit unui demiurg ratat, fără să aibă la activ vreo ispravă culturală. Însă acum „obosit”, ajuns „administrator împovărat”, se designa pe sine, printr-un agramatism tenace, vorbind orgolios despre perioada în care fusese „ca și
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
când și când destăinuiri la ureche, semn că se tachinau pe tema amintirilor din viața studențească, cu fete și băutură, în vreme ce doamna Gurameto, veselă la rândul ei, nu dădea impresia că ar fi deranjată de ceea ce discutau bărbații. O, Doamne, suspină colonelul la un moment dat. Deși vorbise în șoaptă, în clipa următoare în jurul lui se făcu liniște. O, Doamne, zise din nou, atâtea săptămâni, atâtea luni am visat să mă aflu aici... Privirea i se umezi din nou. Vocea i
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
chiar la cei prezenți, accentuîndu-se latura kairotică a enunțării -, iar anafora și interogația retorică marchează stilistic acest tip de expresie: "Dară ce voiu să zic de nesimțirea cea mare a oamenilor acestui veac? Toți pătimesc, toți sînt în scîrbe, toți suspină supt jugul cel greu al nevoii". Merită evidențiate atît crescendo-ul tensional, rezultat din acumularea, prin juxtapunere, a trăsăturilor negative generalizate ce sînt invocate, cît și adecvarea răspunsului dat la interogația formulată. Plasticitatea constantă a limbajului, reliefarea personalității proprii, intuirea
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
ieși, în sfârșit, obidit, îndoit, ca și cum ar fi dus în spate destinul neamului întreg. Pe scară îl întâlni pe Ilarie, rotund, tuciuriu, cu un muc de țigară lipit de un colț al gurii, privind, ca de obicei, lateral. - Dragă Ilarie, suspină el extatic, aseară am avut una din cele mai puternice emoții; ședeam cufundat în meditațiile mele obișnuite, cu foaia de hârtie albă dinainte, așteptându-mi inspirația, când auzii un foșnet de aripi ca de liliac pătrunzând prin fereastra deschisă; o
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
mâne că trec lume-n altă lume și în urma mea rămâne numai umbra altui nume. Deschide graiul psaltire într-o limbă mai bătrână de adânca învățare nici o slovă nu rămână la vorbire cerșetoare. Pune sonda trandafire aburilor din țărână cât suspină în stupină o leoaică de albină filtre cu hemoglobină după rang a împărți la înalte-mpărății pe unde treceau profeții stihuiți în ceara ceții. Povestește-le fântână măștile caleștile ducând Doamna mea stăpână răni și taine surâzând tavernalilor de rând
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]