1,250 matches
-
retipărit, parodiat și ilustrat. Opinia criticilor este împărțită în ceea ce privește valoarea sa literară, dar „Corbul” rămâne totuși unul din cele mai faimoase poeme scrise vreodată. <br> „Corbul” prezintă un narator anonim care, într-o noapte tristă de decembrie, citește „cărți cu tâlc tulburător” ca un mijloc de a uita de pierderea iubitei sale Lenore. El aude o bătaie în ușă fără să fie nimeni acolo și simte brusc că tâmplele îi „ardeau văpaie”. Bătaia se repetă puțin mai tare, iar naratorul își
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
lamentarea unui exclus la ușile închise ale iubitei. Poe spune că naratorul este un tânăr student. Cu toate că acest lucru nu este specificat în poem, este menționat în "Filosofia creației poetice", fiind și sugerat prin faptul că bărbatul citește „cărți cu tîlc tulburător”, precum și de bustul lui Pallas Atena, zeița înțelepciunii. Similar studiilor sugerate în nuvela "Ligeia" a lui Poe, aceste tâlcuri ar putea avea ca temă ocultul sau magia neagră. Acest lucru este accentuat de alegerea autorului de a plasa acțiunea
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
este specificat în poem, este menționat în "Filosofia creației poetice", fiind și sugerat prin faptul că bărbatul citește „cărți cu tîlc tulburător”, precum și de bustul lui Pallas Atena, zeița înțelepciunii. Similar studiilor sugerate în nuvela "Ligeia" a lui Poe, aceste tâlcuri ar putea avea ca temă ocultul sau magia neagră. Acest lucru este accentuat de alegerea autorului de a plasa acțiunea în luna decembrie, asociată prin tradiție cu forțele întunericului. Folosirea corbului - „pasăre a răului” - de asemenea pare să sugereze acest
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
unul pentru „Ara Românească”, altul pentru Transilvania. A mai rămas de la Mihail Moxa un manuscris românesc cu 137 foi, provenit de la mănăstirea Bistrița, azi în Muzeul Britanic din Londra, care cuprinde o învățătură a Sf. Vasile cel Mare către preoți, Tâlcul Sf. Liturghii a Sfântul Grigorie Teologul, câteva slujbe.
Mihail Moxa () [Corola-website/Science/306814_a_308143]
-
practic întreaga suprafață a cartonului. Similar picturii "Durus arator", el nu a eliminat cu desăvârșire nici în această pictură reprezentarea volumelor și au mai rămas elemente care nu au fost reduse la bidimensionalism. Titlul acestui portret de grup are un tâlc ușor ironic, lucrarea făcând parte din tematica mahalalelor, care s-a vrut a fi o reacție la kitsch-ul care a caracterizat societatea pe mai toate palierele vieții și ale creației artistice la începutul secolului al XX-lea. Cele cinci
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
pești, să-și ducă truda tot mereu. Tu mamă, spune-le că ești o rugă din cuvântul meu. ascultă-mi marele cuvânt, ce ți-l trimit din lerui...ler: când termini treaba pre pământ Maria să te-ntorci în cer... TÂLCURI îmi pun toată lipoaspirația și chiar inima artificială într-o casetă modernă audio, care vorbește pe orizontală. pilula de dans o sap sub călcâi. secretul îl știe doar avocatul. s-ar putea ca la decesul incognito în travesti să vinu
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
alba. ca să fugă din copilăria bătrână a ta regina și-a vândut coroana și salba. ai rămas doar tu emigrantul statornic. ridurile ți s-au mai adâncit și ele. ești ca un zeu care nu ne mai spune nimic. poete tâlcurile tale sunt menestrele... D Lestine iterare 53 PE LA CRĂCIUN... nu-nțelegeai care e diferența între culoarea verde și cea roză. totul se tăinuia în chintesența efectului de a... metempsihoză. nici polii geografiei nu au grade. acolo gravitația-i doar masă
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
răzbune și tot ciolpește la poemul care pe-un colț de amintire va rămâne. iar ca decorul totate să le-ncapă, în horă intră și-un murit erou; e un caterpilar de-nțelepciune tovarăși reprezintă omul nou sunt prea scălâmbe tâlcurile toate prin biet mileniul nostru sacadat, de-aceea un primar de la Constanța din Mazăre azi e fascist-soldat. acolo, pe un vid de începuturi, doar găuri negre îmi așteaptă pașii. m-ascund prin pajiști de interferente și iarăși ni se nasc
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
nenorocire, violență și crimă. Influența alcoolului se resimte direct asupra scoarței cerebrale, provocând excitarea și aprinderea simțurilor spre pofta desfrâului; iar împreună distrug milioane de celule nervoase care niciodată nu se mai refac 86. Sfântul Ignatie Briancianinov, în lucrarea sa Tâlcuri la Patericul egiptean, arată de ce vinul era considerat printre pricinile care duc la curvie (desfrânare). Astfel, el zice: Vinul de viță în țările calde are o altă însemnătate decât în țările cu climă temperată. În țările cu climă caldă, întrebuințarea
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de rușine s-au răcit, atunci arată bărbați și femei jucând împreună și-l face pe pustnic să privească lucruri și forme de rușine, uneori atingându-se și de trupuri, stârnind într-însele fierbințeala dobitocească 92. 87 Sf. Ignatie Briancianinov, Tâlcuri la Patericul egiptean, trad. de Pr. Gheorghe Roșca, în colecția Comorile Pustiei, vol. 9, Edit. Anastasia, București, 1997, pp. 40-41. 88 Ibidem, p. 14. 89 Sf. Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, în Filocalia..., vol. I, p. 197. 90 Sf. Ioan Carpatinul
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
1970, 22; Adrian Popescu, „Poeme rococo”, TR, 1971, 5; Dan Laurențiu, „Erezii”, LCF, 1971, 7; Dan Cristea, „Erezii”, RL, 1971, 9; Laurențiu Ulici, „Erezii”, CNT, 1971, 12; Ermil Rădulescu, „Ninse colinele în amurg”, AST, 1974, 3; Laurențiu Ulici, Povestiri cu tâlc, RL, 1977, 25; Mircea Moga, „Întoarce-te să mă vezi”, CNT, 1977, 25; M. N. Rusu, Personajul numit destin, AFT, 1977, 6; Nicolae Ciobanu, Vocația pentru proza scurtă, LCF, 1977, 37; Valentin Dumitrescu, Lirism și disimulare ironică, LCF, 1978, 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
pentru asta trebuia să-i dai cu ciomagul în cap? Bineînțeles, gândește el, făcui și dregui, mai bine i-ași fi scos un ochi, să rămână chior... pe mă-sa și pe tat-său! Nu cred că e lipsită de tâlc istorisirea unui mare reporter de pe vremuri, care, ros de curiozitate, s-a dus la Galați să stea de vorbă cu unul Berilă, care omorâse șapte oameni cu un sifon, într-o brutărie... "Mă, Berilă, i-a zis el după ce gardianul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
1939; Cântec de țărână, București, 1939; Cetățile înecate, Bucureși, 1941; Carnet de soldat, București, 1942; Hai cu mine, pref. Ionel Teodoreanu, București, 1942; Puntea din vale, postfață G. Călinescu, București, 1948; Vâltoarea, București, 1950; Vizite, București, 1955; O întâmplare cu tâlc, București, 1956; Pe drumuri de țară, București, 1957; Sosesc romantic, București, 1968; Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru, București, 1971; Un alai la pescuit, București, 1972; Luminile oglinzilor, București, 1974; Rondelul grădinii de sidef, București, 1974; Anotimpul izvoarelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
bătând în multe zări, e felul cel mai esențial în care Oul dogmatic recuperează mesajul creștin. Folosul lucrurilor nu se confundă cu folosința, iar rostul pentru care sunt făcute nu-i același cu îndreptarea pe care le-o dăm. Așadar, tâlcul oului, un soi de perpetuum simbolic, prin credințe și lumi diferite, nu e nici folosința imediată, „ca de mâncare”, nici aceea ciclică, a șirului de vieți efemere care se amână din una-ntr-alta, ci așteptarea. Exact ce-i lipsește
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
ale lumii, le am>>. <<Atunci, ce să-ți dau, Doamne?>> Iisus Hristos îi răspunde: <<Ieronime dăMi păcatele tale! Eu pentru aceasta am venit: să ridic păcatele lumii și să-i dăruie sc viața, nevinovăția, sfințenia Mea ....>><footnote Preot Constantin Galeriu, Tâlcuri la mari praznice de peste an, 22 de modele emiletice, Editura Anastasia, București, 2001, pp. 25-26. footnote>. Umanitatea Cuvântului, ipostaziată în El, penetrată de energia Lui, este fundamentul învățăturii despre îndumnezeirea noastră, așa de scumpă Sfinților Părinți<footnote J. Meyendorff, Le
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
altele și numai Rodica Mandache le potrivește tonul, ritmul, rîsul, plînsul. Pentru că ea știe să caute și să spună povești. Discul ei cu Dama cu camelii, scos de Humanitas stă mărturie vorbelor mele. A citi-a rosti-a povesti. Mare tîlc în treaba asta. Și puțini actori cunosc taina de a nu cădea în păcatul interpretării. La Lăptăria lui Enache sînt mulți tineri. Lîngă mine, un el și o ea se țin de mînă și ascultă Povestea unei fete și a
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
de moldoveni", formând întrutotul o "lume originală", pentru prima oară zugrăvită de cineva 23). Opera lui Creangă permite, după N. Iorga, periodizarea în două etape creatoare, descriind o evoluție în felul de a contura psihologii, din gesturi și vorbe cu tâlc. Amintirile produc un reviriment și un apogeu remarcabil, "plin de expresii locale, dar de o perfectă sinceritate nemeșteșugită, de un pitoresc spontaneu", dublată de "o rară autenticitate țerănească", ceea ce alcătuiește "o largă frescă rurală"24). În câteva pagini, Iorga fixează
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
am scris și afiliat abuziv unei linii ideologice împotriva căreia m-am bătut toată viața? Chiar și ghidușiile ideologice au limită. (N.M.) Despre rezistența prin cultură și rezistența inculturii Tot în Dilema veche (nr.410, din 22-28 decembrie), scrie, cu tâlc, Radu Cosașu:„...azi, în 2011, se impune urgent necesitatea unei rezistențe prin cultură... Știu, expresia a fost intens - din ’89, de nu și înainte - contestată, hulită, batjocorită, demitizată de mulți intelectuali, pe cât de fini, pe atât de brutali. Argumentul cel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
și despre intrările în vis ori chiar despre morțile lor, de aceea inter-visul este o materie care dospește și în care drojdia stimulatoare este chiar trezia. După cum cititorul bănuiește, vânătorii de vise nu sunt doar războinici, ci și dezlegători de tâlcuri și descifratori. Iată aici un întreg ezoterism oniric care i-ar face invidioși, măcar parțial, pe suprarealiști și pe urmașii lor, la nivel tehnic și tactic-literar. Romanul este într-atât de bizar încât poate fi citit și numai ca o
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
spre exemplu, au rubrică separată în coloanele publicației, la fel ca desele întâlniri sindicale. O asemenea întrunire a avut loc în 16 iunie 1919 și despre care se relateză în paginile publicației mai sus amintite. Fiecare scriitură poartă în sine tâlcul ei: „Eri, la orele 9, greviștii și-au dat cu toții întâlnire în curtea Atelierelor din Nicolina. Măreața adunare, calmă și disciplinată în atitudinea ei, atrage admirația întregii cetățenimi din cartierul Socola. Prezidează mecanicul Adamiu, aducând la cunoștință tel. of. No
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
găsească în modalitățile satirei, ale absurdului și ale viziunii pseudoinfantile deschideri notabile către o afirmare surprinzătoare. Același lucru e vizibil și în volumul Un abecedar bizar... (de purtat în buzunar) (1997), în care, sub aparența jocului, tinde la încifrarea unor „tâlcuri” adânci. În genere, datorită acestor cărți, încadrate de critică postmodernismului, autorul a fost văzut ca un poet al „crizei de ideal”, reflectând zbuciumul stării de tranziție, ori ca un poet al aspirației și al tăgadei, în descendența lui Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
Ars poetica atât de proprie poetului, vin către noi ajutândune să înțelegem mai ușor că pe baricadele timpului suntem falși în singurătate și vinovați de lașitatea însingurării. Citindu-i cărțile te vei surprinde fără să vrei căutând în vremi trecute tâlcul, te vei surprinde asediat de întrebări și de răspunsuri ermetice. După cum ți-e vârsta, vei fi tentat să le așezi Punctele Cardinale în haosul înconjurător, în care ulciorul Iuliei și al lui Khayam e acum tăcut, vei privi tot mai
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1735]
-
în colaborare cu Ioana Postelnicu), București, [1955]; Gardul, București, 1956; Răfuiala, București, 1956; Vânătorii după doi iepuri, București, 1956; Târgul inimilor, București, 1957; Paznicul stelelor, București, 1958; Umbra baroanei, București, 1958; La comisia de împăciuire, București, 1960; O vizită cu tâlc, București, 1962; Inima unei femei, București, 1964. Traduceri: Nagy Sándor, Împăcare, București, 1951; F. Gladkov, Energia, București, 1956 (în colaborare); Kakassy Endre, Logodnă furtunoasă, București, 1959; Simon Magda, Spic de grâu, București, 1962. Repere bibliografice: Mihai Petroveanu, „Oameni sub patrafir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
cu Dumnezeu. Le propun un exercițiu de autoevaluare: să meargă, de exemplu, într-o gară. Să se uite în jur, iar apoi să scrie o pagină despre ce au văzut. Și dacă rezultatul este interesant, dacă au observat ceva cu tâlc și au reușit să descrie convingător acel ceva, atunci au șanse să devină regizori de film documentar. București, 2008 Alexandru Solomon (n. 1966, București) Regizor, director de imagine Studiază la Academia de Teatru și Film "I.L. Caragiale", București, secția Imagine
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
întoarcă în țară să le restituie moșiile și să fie ținuți în cinste, fiecare după meritele sale. Era deci un aranjament care perpetua status-quo-ul. Dar concesia pe care Ștefan o face în privința boierilor fugari, se poate să fi avut un tâlc mai adânc, decât o simplă renunțare la dreptul lui de a-i pedepsi. Mărinimia arătată de domn cu acest prilej putea să aibă în împrejurările de atunci și sensul unei apropieri dintre domn și boierii pribegi. Era o dovadă că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]