597 matches
-
ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat în istoric al ideilor, demontează în primul rând clișeele ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e -, poate ar fi bine să ne gândim că nici stânga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tâmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei Ťdin stângať sunt, moral și intelectual, niște siniștri..." Până aici raționamentul nu are, cât privește bunul gust, hibe. Ceea ce urmează, în schimb, mi se pare mai puțin util, aici, decât trebuie să i
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
vag "modernizat": "Soarele apune numai/ Pe la nouă și un sfert,/ înserarea-i lucru cert,/ Pentru greieri vremea deja-i/ De concert.// Molcom sprijinite-n sapă,/ Vin bătrîne de la cîmp,/ De-oboseală calcă strîmb,/ Și-au pe față, toată apă,/ Zîmbet tîmp.// De la joc, prin iarba deasă,/ Vin copiii furișați,/ Poate tații sînt culcați/ Și-or putea intra în casă/ Necertați.// înc-un pic și se termină/ Certurile prin vecini,/ Mai auzi cîțiva asini/ Răgușiți, dar nu-s de vină,/ N-au ciulini
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
cărui fizionomie, fluturată în ambianță de cafenele, în rame de afișe colorate sau în scenarii de filme mediocre, face parte din decorul subînțeles al convențiilor contemporane. Reversul insistentei campanii mediatice este un fenomen de bagatelizare a cărui deriziune capătă proporții tîmpe. De pildă, savantul cu păr vîlvoi a avut de curînd ghinionul ca pînă și Mariah Carey să-și îndrepte atenția asupra gîndirii lui, dovadă că vedeta s-a hotărît să-și intituleze noul album nici mai mult nici mai puțin
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
publică. Pe măsură ce interesul pentru "cultura înaltă" descrește, pe măsură ce imbecilitatea, incultura și agresivitatea animalică ocupă spații largi ale domeniului public, reîntoarcerea la cultură devine mai mult decât o soluție - o salvare. Nu știu dacă, în privința prăbușirii în pur consumerism și indiferență tâmpă ne aflăm în pas cu lumea. Probabil că da. Știu, însă, că peste tot unde se face cultură adevărată există șansa - una minusculă - de a salva ceva din omenescul din noi. Aceasta e lecția care mi-a rămas citind două
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat în istoric al ideilor, demontează în primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e - poate ar fi bine să ne gîndim că nici stînga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tîmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei "din stînga" sînt, moral și intelectual, niște siniștri... Atunci cînd, în România, cineva atacă un reprezentant al stîngii, se vede obligat să reia epuizata temă a colaboraționismului (care, mai nou, nu prea mai
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
cam ca atunci când Maxone al nostru, încă mic, știind că se răspunde ceva la „Cristos a înviat!”, neaducându-și aminte ce, a spus: „Bine a făcut!” Șarpele l-a creat pe om. Până la intervenția lui, acesta, în inocența lui paradisiacă, tâmpă, era un soi de animal de companie al lui Dumnezeu. Nu binele și răul l-au descoperit Adam și Eva după ce au mâncat fructul oprit, ci rușinea. E drept că, deși fără ponderea binelui și răului, nici rușinea nu-i
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
altă lectură. Această direcție întâmpină pentru început o oarecare ambiguitate, cred eu, voită de autor, servindu-i în cele din urmă scopurilor polemice. În prima parte a romanului este ușor de identificat unitatea de timp predecembristă: un Dictator comunist cu tâmpa lui soție, alături progeniturile depravate, o Securitate draconică și, în ultimul rând, critica severă la adresa "capitalismului american aflat în putrefacție." Ulterior, apar comunicațiile telefonice mobile, câteva pasaje memorialistice ale părintelui Filaret Gămălău scrise după '89, și chiar câteva scurte referiri
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
regăsirea absolutului. Iar în Dr. Faustus, sunt convins că dreptate are der Tonsätzer (Tonsetser) întrucât scapă de sub stăpânirea demonului și poate redeveni la fel de cuminte ca Serenus. În orice caz, nu te lăsa ispitit să crezi că dreptate are un Serenus tâmp. Dumnezeu nu iubește prostia, iubește inteligența când e curată - și poate fi! Inteligența nu e necesarmente rea (Retz). Nu-ți pierde încrederea. Arta nu e blestemată, ci e și ea - mai ales ea - a lui Dumnezeu. Doar să nu se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
textul irlandezului John Millington Synge este foarte actual, o tragi-comedie modernă, de la 1907, despre moarte, despre omorîrea tatălui de către fiu într-o lume rurală năucită de alcool, turmentată. Dacă nu beată de-a binelea și aproape tot timpul. Un fiu tîmp care prin crimă ar putea deveni erou, și-ar putea modifica destinul dintr-unul banal, insignifant, într-unul excepțional; 2. regizorul Bocsardi László, un regizor matur și profund deși a debutat tîrziu, absolvent în 1994 al școlii de regie Tîrgu-Mureș
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
lui Ostermeier în 2007, la București, juca rolul avocatului beat, care se prăvălea, incredibil, pe scările casei, o scena ce a fost sursa de inspirație pentru alte montări, nu cu acest text). De la prima apariție, un tip amorf, apatic, gras, tîmp și antipatic, care molfăie placid bucatele la nunta mamei sale, Gertrude, cu unchiul său, Claudius, pînă la amplificarea ritmului de joc, a ticurilor care se repetă și scap de sub control, la corpul care are o expresivitate marcantă, la chipul ce
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
îl ia în calcul, în timp ce Marjan îi trîntește pentru prima oară în față o serie de grosolănii gazdei vieneze, porfesoară de filozofie, care o acuză pe nedrept că i-a furat broșa, cîinele pișăcios al acesteia exultă într-o veselie tîmpă. Vocile din spatele personajelor sunt, de asemenea, importante, accentele oferă balansul în care putem regăsi căldura umană sau dimpotrivă isteria, iar Chiara Mastroiani chiar falsează pentru mai multă autenticitate. Povestea se oprește în 1994, momentul în care Marjane Satrapi părăsește Iranul
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
să învețe să le și gereze, iar soția lui va ști că datoria ei de a nu lăsa focul sacru al iubirii să se stingă e echivalentă cu a ține trează și inteligența lui și pe a ei. O iubire tîmpă moare repede. Cred că e singurul lucru pe care viața îl are în comun cu basmul, chiar dacă nici viața și nici basmul nu prea au curajul s-o afirme. Sau așa aș spune eu povestea în care un naufragiat ce
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
aș fi de pe lumea asta și m-am rătăcit în ea." Adrian Marino, care după detenție se află cu domiciliu obligatoriu la Lățești, în Bărăgan, îi scria de acolo, mulțumindu-i pentru "ușurarea situației sale", dar și indignat de aprecierile tâmpe abordând un aer de superioritate, ale unor tineri a operei lui Tudor Vianu. "Le cunosc și pregătirea și posibilitățile și dimensiunile umane. Ei bine, când îi citesc punându-vă notă la purtare, pipăindu-vă pulsul ideologic, verificându-vă... principialitatea etc.
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
vale de-a lungul pantalonilor și, în acest fel, să mă fac de rușine. Zadarnic încerca Sorina să afle de ce nu-i strâng mâna și de ce sunt atât de speriat, eu nu-mi scoteam mâinile din buzunare și-i zâmbeam tâmp, roșu până în vârful urechilor." Alteori, subiectul este livresc, inactual. Că și lui Mircea Horia Simionescu, lui Costache Olăreanu îi place să răsfoiască - sau să-și imagineze că răsfoiește - cărți și reviste din alte epoci. El povestește la un moment dat
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
că românii, care au de obicei pentru munții lor denumiri atât de plastice, ca Omul, Babele, Strunga și alte nume ce se întâlnesc în Bucegii apropiați, să fi dat în cazul acesta numele atât de nepotrivit ce amintește de cuvintele «tâmp» și «tâmpit»?”". El preia explicația lui N. Drăganu, potrivit căreia sensul original al Tâmpei e cel de „stâncă abruptă”, cum sunt cele din vârfurile muntelui (Tâmpa mare și Tâmpa mică). Cuvântul este străvechi în limba noastră, din epoca preromană, găsindu
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
Iată ce spunea George Bariț: „în octombrie și noiembrie 1849 trupele împăratului Rusiei ieșiră succesiv din Transilvania fără a lăsa în urma lor reminescențe neplăcute. Anume generalul Hasford, pre cât stete în Brașov, mijloci ridicarea unui monument deasupra cetății, pe muntele Tâmpa, pe locul unde se văd ruinele unei capele vechi. Pe monument era pusă inscripțiunea: "Russia et Austria unitae". Pe la 1861 mâini dușmane au ruinat acel monument.” Cu ocazia împlinirii a 1.000 de ani de la venirea triburilor maghiare în Pannonia
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
popasul pentru turiști urca cele 25 de serpentine ale Tâmpei, alături de măgărușul său cu sticlele în spinare. Seara, mulți rămâneau sus să admire orașul luminat noaptea. Extins printr-o terasă deasupra abruptului în 1905, după 1948 s-a numit „Cabana-restaurant «Tâmpa»”. Pe 23 martie 1977, în urma unui tragic accident din vina personalului, cabana a ars în întregime. Astăzi se mai păstrează doar terasa ce oferă o superbă panoramă asupra orașului și urme ale „căzilor” de piatră pentru răcit sticle în mica
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
distinct „STALIN”. Treptat, scrisul s-a „șters”, prin amestecul natural al speciilor, dar chiar și în zilele noastre, iarna, se mai poate distinge vag „ALIN”, venind dinspre șesul Țării Bârsei. Rezervația naturală este inclusă în situl de importanță comunitară - "Muntele Tâmpa", la baza desemnării căruia se află specii de faună și floră protejate prin "Directiva Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), sau aflate
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
de faună și floră sălbatică), sau aflate pe lista roșie a IUCN; dintre care: ursul brun ("Ursus arctos"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), mătăciune ("Dracocephalum austriacum") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"). Muntele Tâmpa prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Acesta conservă cinci tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Păduri medio-europene de fag din
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
de primejdios.” Ambiguitatea se menține la aceleași cote înalte și când tema discuției devine moralitatea părților implicate în lumea business-ului: „Abia mai există un strop de încredere între semeni, să se întovărășească unii cu alții, există însă destulă naivitate tâmpă care să ducă la blestemarea acestor întovărășiri din care unii ies înșelați” (cf. Bawcutt) sau, după plac, „Abia mai există un strop de adevăr care să țină-n viață întovărășirile, în schimb, nu ducem lipsă de garanții și ipoteci ce-
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
fără brâu de lână și chiar fără fire albe că se vopsise, era doamnă. Observi, dar ce mai contează asta? că pruncușorul dat ca sugaci, sau bebeluș, cum i se spune azi, era mai matur, după expresia ochilor mai puțin tâmpă și părul abundent, decât situația pe care trebuia să o întruchipeze, părea, cel real, de vreo 4-5 ani. Aici drama își atinge culmile ei, amândoi au viața lor separată și toată iubirea lor tinerească s-a dus dracului, prilej de
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
totul lumești ale unor ierarhi ai sfintei noastre biserici: un grup de șapte-opt călugărași longilini și cu chipuri pe care se citea extazul, se bulucea la poarta mănăstirii să petreacă două înalte fețe bisericești care tocmai îi vizitaseră. Slugărnicia, adorația tâmpă, prosternarea imbecilă și un fel de sexualitate difuză, evident rău plasată în context, dădeau scenei un aer de solemnitate deșucheată. Inutil să descriu chipurile unsuroase, de prim-secretari de județ, ale celor doi șefi în sutană, tolăniți cu dosurile lor
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
political correcteness"-ului la care PDSR-ul se dovedește net superior foștilor guvernanți, sau relației apropiate cu dl. Iliescu (pe care am auzit cu urechile mele cum îl proslăvea, pe când se aflau în "opoziție", într-un limbaj ce amesteca adulația tâmpă, à la Ceaușescu, și politicianismul șmecheresc: "Domnul Iliescu, aflat la ultimul mandat, va face tot ce-i stă în puteri să șteargă imaginea negativă de până acum!"). Observ doar că d-na Puwak e iritabilă la extrem și de-o
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
astfel, prilejul scrierii textului în litera pe care o știm, spiritul din care i se hrănea viața ar fi fost cel din Schöpferische Landschaft. În atașamentul filozofului față de munții Germaniei și față de limba ei nu trebuie văzut semnul unui patriotism tîmp născut în mintea unui fanatic retardat, ci condiția firească a supraviețuirii sale ca gînditor. Heidegger nu se putea păstra în formă decît acolo, printre brazii și cătunurile din Herzogenhorn și Hebelhof, și printre etimologiile și sunetele cuvintelor nemțești. Un "țărănoi
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
față de ceva ce cunoști. E un sentiment aproape folcloric, căruia nu-i pot găsi rădăcini decît în prostia precaută, carevasăzică, alterată puțin de filosofie, a gospodarilor lui Creangă. Pentru care călătoriile sînt importante. Ele îi scot din cercul lor de tîmpi și le țes aură de filosofi. Așa și cu Georgescu de la referenți, cel care-a început să schimbe, deodată cu călătoriile, și amantele. Sînt, e drept, lucruri care-ți alină frica, nerăbdarea, curiozitatea. Însă ele nu pot fi găsite decît
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]