3,688 matches
-
pe terasă. Era trecut bine de miezul nopții și luna strălucea aleile albe, nefiresc de albe. Porneau din capătul celălalt al parcului și se adunau în fața terasei. Erau ca niște șerpi fosforescenți. Se așeză în fotoliul de răchită. Îi zvâcneau tâmplele de atâtea gânduri. Într-un târziu își spuse, ca o eroină de roman americană: "mâine e o nouă zi. Am să văd ce-o să fac mâine!" Când se trezi, își luă cheile și plecă în oraș. Merse pe străzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
le studia cu ajutorul unui monoclu atașat cu un șnur subțire de butoniera de la reverul stâng al redingotei. În ciuda acestor maniere mai puțin obișnuite, domnul din tren semăna izbitor cu el însuși. Era aproape la fel pieptănat, cu părul lipit la tâmple și peste cap, în schimb purta o mustăcioară subțire, îngrijit tăiată și avea de partea lui avantajul de a fi mai tânăr cu cel puțin 10-15 ani. " (pag. 94) Dacă, pe acest justițiar distins, Otto Flamm l-a mai văzut
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
în înălțare, zeimi în cădere,/ Îngurgitând mișcări, nașteri și dispariții./ O Romă ostenită de nebunia puterii, de depravarea măririi,/ Dar natura, stăpână a toate își urmează ale ei." Înclinat spre filosofare, Moise M. Istorică își pune adeseori degetul arătător la tâmplă și reflectează, într-un stil sentențios-grandilocvent, asupra mersului istoriei. Câteodată le atribuie și personajelor istorice această morgă de cugetători. Iată, ca exemplu, un dialog dintre Traian și Decebal: " Iar Traian: ŤTe iubesc așa cum ești, neliniștit./ Omul este un accident al
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
să te îngrozească, și cum la crearea lor contribuie maeștri ai efectelor, este cu neputință ca, văzând ce se întâmplă unuia și altuia, vesel și destins cu o clipă mai înainte, un fior de gheață să nu-ți cutreiere torsul, tâmplele să nu-ți zvâcnească. Iar dacă mai ești și sensibil, sentimente de culpabilitate, de angoasă, depresie să nu te prindă între pietrele lor de moară. Ideea este, firește, că fiecare își alege emisiunea care îi place. Lui Stalin îi plăceau
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
mea fizică sau înclinațiile mele de introvertit m-ar fi făcut asemănător cu acel bunic semimitic, pe care l-am văzut doar în fotografii de familie: ochi albastru închis și ageri, statură mijlocie, burta mărturisind abuzul de mâncare și alcool, tâmple încărunțite de timpuriu, urechi uriașe, atente la muzica lumii pe care o iubea atât de mult. În străfundul ochilor săi transpărea o anume umbră, cine știe dacă nu presentimentul morții premature, la unsprezece iulie o mie nouă sute cincizeci și cinci
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
mai mult spații albe decât șiruri de versuri; și se citește, în mod normal și la o viteză medie de lectură, în jumătate de oră. Nu mai mult. După ce ai citit-o, însă, te freci la ochi, îți masezi ușor tâmplele și o iei de la început. După care o lași deoparte. Și o reiei a doua zi, trecând prin aceleași file mai mult albe decât tipărite și mai degrabă comune decât poetice. N-aș vrea să se creadă că am făcut
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
a doua jumătate a secolului. între ele, Cerul stelit și Meditația unui îmbătrînit poet sunt mici capodopere: "Va veni ziua în care să va stinge focul vinelor mele, în sînul meu va lăcui iarna, fulgii cii albi îmi vor împresura tîmplele și negurile vor întuneca ochiul meu. în mormintele cele așezate zac prietenii; numai eu am rămas, ca un singuratic spic pe carile săcerătoriul au uitat a-l tăie! Un nou neam au răsărit, cu nouă dorințe și idei nouă; poate
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
superlativ adresate creației proprii. Pentru omologarea unui atare statut genialoid e nevoie de premisa unei diferențieri copleșitoare, a unei originalități absolute. Drept care autorul cultivă un laitmotiv al originalității d-sale grațios-obsedante, în numeroase variațiuni pe aceeași temă: "îmi bat în tîmple să mă recunoașteți mereu un cui de sînge lung foarte lung/ și-n cuiul de sînge lung foarte lung mai bat un cui de piatră lung foarte lung și el/ și-n cuiul de piatră lung foarte foarte lung mai
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
amănuntele esențiale în toiul fricii, zăpăcelii, primejdiei de moarte... Numai ce voi să zic - deschide Neculce o paranteză între bubuituri - dar parcă Dumnezeu i-ar proteja pe oameni cînd sunt în război, că, dintr-o 1000 de sinețe abie să tîmplă de lovește una omu. Că de ar hi nemerit cît focul slobodzie, n-ar fi rămas nici la turci, nici la moscali, omul de poveste. Om de poveste!... Azi, când spunem așa, ne gândim mai întâi la un ins ale
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
se năzare că mireasma gutuilor luminează iar manuscrisul i se limpezește precum vinul cramelor. Privirea i se îndreaptă către întrupările modeste ale vieții, purtătoare de har naturist, către vipera care "prînzește miresme", către "măiastra" care glăsuiește dintre crengi înfrunzite, bandajînd "tîmpla iubirii", către ariciul care ar fi, în delicatețea-i "fără seamăn", un alter ego al său: "Cine-mi traversează grădina/ în clipa tăcută și caldă?// Trece prin trifoi, printre crini/ Cu armura în spinare,/ Aduce tihna amurgului.// Alunecă lin, suveran
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
lucrurile n-au mers pe o cale satisfăcătoare, ci "din absurd în absurd", întrucît "ne înghite un crater diabolic", drept care "sîntem solidari întru zădărnicie" (Accent). Holocaustul brun a lăsat loc celui roșu, apoi unuia multicolor, salvăm doi copii siamezi cu tîmple unite, dar nimicim dintr-o singură suflare "un anotimp de prunci", regele planetei seamănă izbitor cu o maimuță ce se privește-n oglindă și se rostește în fraze de staniol ș.a.m.d. în fața anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
ascultând ronțăitul acela, dând mai tare, mai încet, reluându-l cu și mai mare putere, apoi salutându-l pe cel de jos care participase, porni. Acum arăta altfel. Ca un războinic. Cascheta trasă pe cap, ochelarii și ei trași pe tâmple îi ascundeau fizionomia, aerul pe care i-l dăduse, parșiv, mustăcioara. Ea se legase strâns cu o basma bleu, ce părea a fi culoarea preferată a ei, a acelei masculinități, ca să zicem așa, și se mișcă încolo și-ncoace ca
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat. dimineața, ei mă întreabă de ce am fruntea boțită, iar eu le răspund că m-a rănit un păianjen în vis. ei se uită la mine nedumeriți. e limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns podul palmei și tâmplele, le-am uns cu tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu gânduri curate. soarele toamnei îl storc între degete, mustul lui auriu îl degust cu nesaț. în mine se rânduiesc drojdii mai vechi, sub transparența lui de aramă topită. două pumnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
opriți-vă! doar pentru un minut, seva secundei vi se oferă dulce, doar s-o dibuiți, în măduvi să vă priviți, când doar pe sine, prin cel'lalt, uimiți, vă regăsiți. iubind vena subțire ce i se zbătea lui pe tâmplă, îmi ține mie loc de respirare. cu un simplu zâmbet mă umbrește sau mă-nseninează. pe loc mi s-a făcut un dor nebun de gândul lui cel vechi, dinainte de facerea lumii, când nor era, iar eu eram subțire de-ntuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Banat; Dicționarul biographic al literaturii române; Lecturi simpatetice, etc. Ion Rășinaru, născut pe 2 ianuarie 1945 în orașul Moldova Nouă, cu domiciliul în Anina are diverse publicații, cum ar fi: Cioburile de silabe[versuri], Suntem[ versuri]; Mugur de veghe; Lânga tâmpla râului. A participat în anul 2011 la Festivalul Internațional din Mizil cu epigramele:Premoniție și Tocilarul din Mizil și a obținut mențiune. Benea Doina- profesor Universitar s-a născut în anul 1944, 18 iunie în orașul Moldova Nouă. Studiază la
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
De aceea, orice fată/ necesită o lopată/ pentru a putea răzbate/ în sistem, societate"...) O capodoperă de "realism bicanian" mi se pare Micul ajutor al mamei: "Uneori se mai întâmplă/ ca mama când are-un of/ să m-atingă peste tâmplă/ cu tocul de la pantof.../ Mama s-a întors în zori/ că lucrează schimbul trei -/ și-a intrat cu pași ușori/ la mine-n odaie: HEI!/ M-a trezit ea: ŤDeșteptarea! -/ și-a zmucit nervos perdeaua -/ Iarăși n-ai sărat mâncarea
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
în aceleași condiții, în perioada sovietică, noi, tinerii de azi, am fi avut un comportament mai onorabil. Tocmai de aceea, trădările în condiții de libertate nu mai au nici o scuză, căci nu ne mai stă nimeni, literalmente, cu pistolul la tâmplă. Pe de altă parte, nu putem îngheța orice dezbatere asupra conduitei intelectualului, a raporturilor sale cu Puterea, sub specia ascendenței biologice. Adică: "nu aveți dreptul să vorbiți, pentru că n-ați trăit asta!" Eu le-aș răspunde în felul următor: "dacă
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
-i cu treaba ei, serviciul, datoria și responsabilitatea față de țară sunt cu totul altceva! Maiorul Mihai Roznoveanu trase adânc aer În piept, recapitulă În gând ceva, scoase de sub haina scurtă din piele subțire un pistol cu amortizor, Îl puse la tâmpla „bagajului”, o clipă se gândi la omul de aceeași vârstă cu el și care copilărise la cinci kilometri de casa roznovenilor, „poate că În copilărie am trecut unul pe lângă altul!”, se Încruntă și cu sentimentul datoriei Îndeplinite apăsă declanșând un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Victor se plesni cu palma peste frunte, era un gest de mirare din vremea copilăriei sale, moment În care Vizanti a executat o săritură laterală așa ... pentru orice eventualitate, iar jandarmul de altădată Încerca să-și amintească: Alunița asta de pe tâmpla stângă am mai văzut o! Unde, când, la cine? Aha, aha! La domnul Ștefan pescarul, colegul lui fiu-meu! A mai privit atent alunița, apoi cele trei fire de păr inestetice și ceea ce se putea vedea din fața mortului. Apoi i-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să cred că oamenii pot fi atât de răi! Ștefan Girovescu Încă mai era stăpânit de dureri ascuțite și dese, niște arsuri necruțătoare pe care și le imagina ca adevărate momente insuportabile când cineva i-ar fi aruncat capul cu tâmpla dreaptă pe jar! Atunci mușca perna sau mâneca bluzei de training pentru a estompa geamătul de durere, gândind tot timpul la eventualitatea nefastă de a fi auzit de cineva. Apoi peretele de oale lua forma muntelui Pietricica, străchinoiul cu smalțul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
arunca priviri cu sensuri ușor de reținut. Dar Îi privi cu aceiași sfială și cu discreția necesară fața și, oricât de drag Îi era dom’ Fane, nu putu să treacă peste acea rană foarte urâtă de la cap. Toată partea dreaptă, tâmpla, obrazul și bărbia erau o rană care fără intervenție chirurgicală se Închisese total inestetic și Îi dădea un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu putu să treacă peste acea rană foarte urâtă de la cap. Toată partea dreaptă, tâmpla, obrazul și bărbia erau o rană care fără intervenție chirurgicală se Închisese total inestetic și Îi dădea un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
voi di la doftor... Trecuse aproape trei ani de când Ștefan Girovescu nu mai pusese pic de băutură În gură și se obișnuise cu această lipsă. Lua În fiecare zi medicația indicată de doctor și se simțea din ce În ce mai bine. Rănile de la tâmplă, ochi, obraz și bărbie se mai Închiseseră, dar acest proces nesupravegheat de medici și fără nicio intervenție reparatorie transformase frumosul cap al unui bărbat până mai ieri chipeș și care atrăgea ca un magnet privirile femeilor din secții și din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-l ia. — Le dai tu de mâncare copiilor noștri? îl întreabă un zidar mai în vârstă. În spatele lui Lionel, se oprește, cu scrâșnet de frâne, un Bentley. Din el sar doi racheți care-i pun, fiecare, câte un pistol la tâmplă. În fața lui se postează Stiopa - șeful -, care i se adresează lui Lionel într-o franceză acceptabilă: — Faci pe durul cu noi? Crezi că dac-o să mori duminică, poți să-ți permiți orice? — Așa cred. De unde știi c-o să mor duminică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]