807 matches
-
oară drumul ne desparte Desculți să rătăcim printre cuvinte, Să ne scăldăm în lacrimile sfinte Ce-au ferecat trecutul într-o carte? Nădejdea să ne-ndrume înainte- Îți cer să lași regretele deoparte Și nopțile care-au plecat deșarte Se tânguie-n aceeași rugăminte. De ce să renunțăm la tot și toate Când încă multe-au mai rămas de spus? În ochii mei ard stelele curate, În ochii tăi o stea a mai apus. Doar dragostea ne e eternitate Iar focul ei
A CÂTA OARĂ...(SONET) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378617_a_379946]
-
bună, toată lumea mulțumită până la Dumnezeu; dar ce credeți că s-a terminat așa? Nici pomeneală. După ce s-au retras mirii și nuntașii își udau gâtlejurile cu țuică fiartă, că așa se obișnuiește dimineața.. la ciorba de potroace, iar lăutarii se tânguiau că-ți venea să plângi de ce melodiii cu perdea, fără perdea scoteu din gură..., apare lelea Măria ca să joace țuica miresii, și tărășenia naibii de aici începe: sticla era legată de gât cu o mușcată albă. Ce mai dramă, neică
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cununi de sânziene se-aruncă pe case, Străbunii privesc... Coronițele cad... A vieții cunună aș vrea să revină, Dar țigla e udă, sub lacrimi de jad. Se tânguie clopote-n vechea biserică, Surâd sânziene pictate pe cer, A mamei cunună n-a vrut să rămână... Demult, adumbrită-i sub lacrimi de ger. În sat pregătite-s în corlițe seceri, Recoltele-așteaptă, țăranu-i avid... Eu, secera morții, nicicând n-oi
DE SÂNZIENE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378901_a_380230]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ROMANȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379161_a_380490]
-
דיוקן עצמי(VERSIUNE BILINGVA ROMÂNĂ-EBRAICĂ), de Adina Rosenkranz Herscovici , publicat în Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016. AUTOPORTRET Buzele astea, " roșe prune" sunt fruct al Creațiunii. Natură, nu culoare. Se mișcă când rostesc un monolog, o poezie. Surâd, se tânguie. Trăiesc. Mărgelele astea,- " ochi căprui,- fură inima oricui". (vorba vechii zicale) Și e adevărat, în parte: Prietenii mi-am câștigat, dar nu și Dragostea. Citește mai mult AUTOPORTRETBuzele astea," roșe prune"sunt fructal Creațiunii.Natură,nu culoare.Se mișcăcând rostescun
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
fură inima oricui". (vorba vechii zicale) Și e adevărat, în parte: Prietenii mi-am câștigat, dar nu și Dragostea. Citește mai mult AUTOPORTRETBuzele astea," roșe prune"sunt fructal Creațiunii.Natură,nu culoare.Se mișcăcând rostescun monolog,o poezie.Surâd,se tânguie.Trăiesc.Mărgelele astea,-" ochi căprui,-fură inima oricui".(vorba vechii zicale) Și e adevărat,în parte:Prieteniimi-am câștigat,dar nu șiDragostea.... XXV. LIBELLULE/ שפירית-VERSION BILINGUE( FRANÇAIS-HÉBREU), de Adina Rosenkranz Herscovici , publicat în Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016. LIBELLULE
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
zbuciumul lăuntric al primului născut. Se depărta încet, încet, de părinți și bunici, cu durere și disperare în suflet. Îi venea să plângă, adeseori, din nimic, numai la gândul că este mai puțin iubit decât fratele său. Nu s-a tânguit la nimeni. Era mândru și orgolios. Suferea și se retrăgea în sine tot mai mult. Devenea tot mai posac și mai puțin interesat de ce se petrece în familie. Căuta tovărășia animalelor din curte. Stătea de vorbă cu ele în timp ce le
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
un talent înnăscut, spuse trist băiatul înalt, brunet, cu trăsături frumoase. Că scrie metaforic... dar poate nu-i adevărat, poate fata scrie cu figuri de stil. Parcă aș fi într-un fim science-fiction! Ba, chiar mai mult de atât! se tângui tânărul. - Vere, eu cred că totul aici este foarte clar! Nu este vorba de nicio iubire! Iubirea este în capul tău! Este ceea ce tu îți dorești! Se pare că foarte, foarte mult! Este ceva de care tu ai nevoie și
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
în fața ușilor încuiate ale Edenului) și să-și plângă păcatele până la sfârșitul Postului Mare, când erau reintroduși în ea împreună cu cei care încă nu făceau parte din comunitatea bisericească. De aceea, imnografia acestei Duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam tânguindu-se înaintea porților raiului. Această rânduială explică prezența picturilor reprezentând izgonirea și plângerea lui Adam în proximitatea locului unde penitenții își imitau protopărintele în străpungere și lacrimi, adică în afara bisericii, pe suprafața exterioară a zidurilor ei, sau, uneori, în pronaosul
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Nu știu unde-s, cum sau când. * Plouă rece. Cine m-a Țintuit în vis de foc? Stele când te-or lumina Să-mi pui, în păr, busuioc. * Plouă-ncet, cu amintiri, Ochii plânși se pleacă uzi, Curg din pleoapa ta iubiri, Tânguiesc, dar nu le-auzi. * Plouă crâncen, sec, mărunt, Sufletele-s în război . Luptă pân' la moarte, crunt, Tăvălindu-se-n noroi. * Plouă... Plouă... Oh! a stat. Raze aurii se-ncurcă, Fuse trist cât a plouat, Trist mai pare totul, încă
PLOUĂ TRIST de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379356_a_380685]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SUB CRUCEA VEACURILOR SECI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului SUB CRUCEA VEACURILOR SECI Sub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznă și tânguie pământul în dor de aur cald aceeași rugăciune a șteampurilor mute, cu umbre neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
a lui Nicolaie Dincă, înainte de-a mai cita câteva perle din coroana așezată pe fruntea femeii iubite: Aș vrea să plec și aș mai vrea să stau... Mintea mă ceartă și să plec îmi zice, Dar inima-mi se tânguie: Mai vreau! Și n-am puterea de-a o contrazice. . . . . . . . . . . . . . . . Când îmi săruți privirea cu străluciri de foc Și mintea mea scornește idile tropicale, Atunci parfum și flăcări și gheață la un loc Se mistuie în mine și-mi fumegă
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
-s matur, Văd cum se scurge vremea și cum îmi cresc puieții, Dar când, în iarna vieții, de dor am să am să mă satur, Am să mă-ntorc la tine prin roua dimineții. (Nostalgie autumnală) Poetul se roagă, se tânguie: Du-te, toamnă - pasăre sărmană! Fugi în cer și lasă-ne pe noi! Pe turnanta ta bacoviană Poate vine-o iarnă mai de soi... (Se petrece iar...) Nici iarna nu este, însă, mai generoasă cu iubirea poetului: Iarna asta mașteră
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
1985 din 07 iunie 2016. Floare de tei Abia s- au scuturat salcâmii, vara, Acum deschise-s florile de tei, Parfumul lor m- atinge,( a câtă oară?) Pe suflet, chiar în crucea dragostei. Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara, Într- un poem, pe scenă, că-i artist. Și iese- încercănat după cortina, iară. Dar teiul nalt și rămuros veghează, Trimite fluturi albi la geamul meu Și ei mă amețesc,( roiesc, se aliază), Dansând sub ciucurii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
tei,( nostalgic gând). Citește mai mult Floare de teiAbia s- au scuturat salcâmii, vara,Acum deschise-s florile de tei,Parfumul lor m- atinge,( a câtă oară?)Pe suflet, chiar în crucea dragostei.Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara,Într- un poem, pe scenă, că-i artist.Și iese- încercănat după cortina, iară.Dar teiul nalt și rămuros veghează,Trimite fluturi albi la geamul meuși ei mă amețesc,( roiesc, se aliază),Dansând sub ciucurii iubiți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
București! - Dar ce anume vrea ? - Nu știu ! ... Cică ceva „cims” sau „spițe” și „banoni”, le pronunța bunica stâlcit. - „Sprite Energy” de un sfert, corectă Ionuț pe bunica sa. Și semințe de migdale necojite... - Nu știu ce să fac, mă doare capul! se tângui bunica. Vezi bărbate, când te duci mâine în sat, la prăvălie, să întrebi dacă nu au „banoli” acela, sau cum îi zice. Și mai zicea ceva de „spițe”... - Sprite Energy și Danone cu căpșunică ! corectă Ionuț! - Doamne, ce necaz! Când
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SUBSTITUIRE Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului SUBSTITUIRE O ploaie-n noapte, nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și vâlvătaia-n piept sălășluită... Îi
SUBSTITUIRE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374617_a_375946]
-
caldă, se furișă năvalnic dorul și trupul începu să ardă. cu dulce vis încă pătrunsă am răsturnat în el trezirea și retrăind din vis iubirea, de-odată m-am simțit învinsă. și am surâs și am oftat:greșesc? m-am tânguit, m-am lamentat, și m-am târât, m-am ridicat, și am strigat: IUBESC!!! Referință Bibliografică: C-an vis... / Dorisdoria Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2314, Anul VII, 02 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dorisdoria Stănescu
C-AN VIS... de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374613_a_375942]
-
-i ieșea din voie și era bucuros să se însoare cu ea!... Auzind aceste vești grele Mona se tulbură pe loc și se îngrozi. O apucă tremurul mâinilor, izbucni într-un plâns nepotolit. Se prăbuși pe un scaun și se tângui jalnic, cu multă amărăciune. Negustorul, văzându-și răzbunarea cât de bine funcționează, își salută gazdele și părăsi conacul. Mona rămăsese sfâșiată de durere. Striga, blestema, arunca lucrurile prin casă, în timp ce unchiul ei nu știa cum s-o mai potolească. Apoi
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > POVEȘTI NESPUSE Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Povești nespuse Se tânguie în trupuri furtunile trecute, Broboane reci și calde încununează fruntea. Prin gânduri zboară fluturi cu aripile franțe Și pește adânci suspine, se prăbușește puntea. Curg clipe peste ceasuri, se-aduna în poeme Și printre rânduri simple, se rătăcesc iluzii. Răsună
POVESTI NESPUSE de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373301_a_374630]
-
cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii de ace. Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin praf de gheață, Tânguiesc risipa serii... Calul trage stors de viață, Badea poartă dorul verii... După cruntă chinuială, Omul nostru din căruță, Se lipește cu sfială, Lângă draga lui mândruță... Focul chinuie himere, Viforul la geamuri bate... Prin dulci clipe efemere, În căruță, el
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]
-
de amurg, Când așteptarea a-nceput să doară... În foșnet surd de clipe ce se scurg, Pe-obrazul palid, lacrimile curg, Căci sunt o strună ruptă, de vioară. Aș vrea să cânt, dar nu sunt armonii Și sunete se-nalță tânguind, Acorduri vagi, sunt smulse de stihii, Și tac...Și strig: O,Doamne, nu mai vii? Și-aud doar clipa, sumbru, ticăind. Asculți Tu oare cântecul sfârșit, Ce inima îl poartă tot mai greu? În ultim zbor, ecou în infinit, Zvâcnește
AUD DOAR CLIPA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371406_a_372735]
-
cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii de ace. Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin praf de gheață, Tânguiesc risipa serii... Calul trage stors de viață, Badea poartă dorul verii... După cruntă chinuială, Omul nostru din căruță, Se lipește cu sfială, Lângă draga lui mândruță... Citește mai mult Himerele din pustiul ierniiEmilian Oniciuc- 02.12.2016Din pustiu iar bate
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
sub roate,Căruțașul cruce își face...Aplecat de vânt din spateșchifuit prin mii de ace.Nu mai are mult săraculPână râul îl va treceDar se teme că la dracul,Se va duce- n apa rece.Roatele prin praf de gheață,Tânguiesc risipa serii...Calul trage stors de viață,Badea poartă dorul verii...După cruntă chinuială,Omul nostru din căruță,Se lipește cu sfială,Lângă draga lui mândruță...... XXI. STRĂBUNII N-AU DORMIT...!, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2156 din
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
dădu seama că omul îi spunea totuși ceva important deci îi făcu semn cu mâna să se alăture lui. -E la tine acasă?! -Da, și nu cred că știe nimeni de asta. E însă într-o stare foarte proastă. Se tânguie, vorbește cuvinte de neînțeles și izbucnește în lacrimi, apoi după un timp se pitește într-un colț al odăii și nu mai spune nimic. Și după un timp iarăși începe și pare să nu priceapă nimic dacă îi vorbești. Te
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]