479 matches
-
de zei spre a-l călăuzi la Kolonos, Oedip deplânge mai cu seamă nefericirea Antigonei pe care a atras-o pe un drum fatal, împiedicând-o să-și împlinească nuntirea hărăzită oricărei tinere : Te-am târât în nebunia mea, cum târâie oceanul învolburat pluta desprinsă de țărm. Te-am scos din rosturile firești ale fecioriei tale (I 3). Ca și la Sofocle, la Radu Stanca stau alături Oedip, păcătosul fără vină, și Antigona, copila care a ales fuga în locul nunții dorite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pauze ale lucidității, recreații ale cunoașterii, crize ale ochiului necruțător, care îl pun în situația stranie a iubirii. Atunci ar dori să se întindă în mijlocul străzii, să sărute tălpile muritorilor, să dezlege curelele încălțămintei negustorilor ca și cerșetorilor, să se târâie prin toate rănile și însîngerările, să atârne de privirea criminalului aripi de porumb - să fie ultimul om din dragoste! Cunoașterea de oameni și dezgustul fac din psiholog, de bine, de rău, o victimă a propriilor lui cadavre. Căci pentru el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceea a lumii vegetale. Sânt gelos pe un crin numai când nu-s timid. Dacă suferința n-ar fi un instrument de cunoaștere, sinuciderea ar fi obligatorie. Și viața însăși - cu inutilitățile ei sfâșietoare, cu bestialitatea ei obscură, care ne târâie în erori pentru a ne spânzura din când în când de câte un adevăr, cine ar putea-o suporta, de n-ar fi un spectacol de cunoaștere unic? Trăind primejdiile spiritului, ne mângâiem prin intensități de lipsa unui adevăr final
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atât mai mult moartea, sânt stări de inspirație. Leșinul tuturor lucrurilor, în urechi și inimi agonizând de poezie... Melancolia? A fi îngropat de viu în agonia unui trandafir. Când, atins de o noblețe tristă, dezlegat de oameni și de lume, târâi o murire înflorită, nimic nu te mai împiedică să crezi că te-ai născut prin generație spontană dintr-o toamnă veșnică. Prin mine rătăcește un Septembrie visător și fără de-nceput. Un om plictisitor este un om incapabil de plictiseală. Viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încordare ce alcătuiește și dezalcătuiește atât de straniu o ființă. - Și nu-i ușor să porți iadurile dulci și îmbătătoare ale decadenței pe cerul monoton și proaspăt al barbariei, să te descurci în tinerețe cu povara unor bătrâneți vaste, să târâi sfârșituri de ev în fiorul vertical al zorilor! Ce menire ciudată au acei ce înmuguresc toamna, care au pierdut anotimpurile vieții într-o anapoda eternă a clipelor! De ce-ți mai întorci ochii spre soare, când rădăcinile tale hrănesc pulsul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dar e greșeală de poet, nicidecum de filozof care a apucat-o pe calea magiei! Fulcinius închide ochii, așteptând potopul de insulte. Princi pele însă nu mai continuă. Se îndepărtează din nou de el. Suspină abătut în timp ce-și târâie picioarele obosite. Bănuiește ce urmărește de fapt Flaccus Vascularius. Sau mai degrabă Livia, căci ea e creierul întregii acțiuni. A început să se teamă. De asta l-a trimis pe gunoiul ăsta. Să-l provoace și să-i spioneze reacțiile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și du-l pe plajă. Dan Îl ridică pe Tom și-l așază pe umeri. — Haidem, domnule T. Ce-ai zice să mergem amîndoi pe plajă și să construim un castel de nisip? — Daaa! strigă Tom. Grozavă idee, tati! Își tîrÎie bagajul În dormitorul lui ca să-și scoată costumul de baie și să se schimbe. Băieții se duc la nisip, iar eu o așez pe Millie cea somnoroasă În pătuțul pe care l-am adus cu noi. Nu a dormit după-masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Statului, Trezorierul Casei și Comisarul pentru Lucrările publice. Sir Wyndham întinde mâna și le întoarce salutul, un adaab, făcând mâinile căuș și ridicându-le la frunte. Lângă el, nababul îmbrățișează, dă din cap, strânge. Lângă el, tineri necunoscuți lui, își târâie picioarele. Vi-l prezentăm pe Reprezentantul Corpului Medical, Inspectorul Șef al Poliției, Superintendentul Închisorii, Șeful Departamentului pentru Păduri și Lacuri. Domni indieni cu pantofi de piele. Când trece și ultimul, Ministrul Comerțului, atașat temporar la Departamentul Accize, Vesey îi întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decât după o zi sau două, când se confruntă cu Elspeth Macfarlane. Ca de obicei, în ultimul timp, se postează în drumul lui spre salon, cu toate că el încearcă s-o evite. — Vreau să-ți vorbesc, Chandra. Bobby oftează și-și târâie picioarele. — Ambaji, sunt obosit. Vreau să mă odihnesc. — Uită-te la mine. Se uită la ea și nu-i place ce vede. — Mi-a spus un prieten c-ai cam pierdut vremea pe lângă casa lui, vorbind cu servitorii. Nu. — Chandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mătușa Berthilda) a fost un incident nefericit. Jonathan este de acord. După aceea, Doctorul Noble consideră că și-a îndeplinit îndatoririle de dascăl și o trece pe mătușa Berthilda în categoria lucrurilor neimportante, pe care englezii, ca și poștașii, le târâie după ei. După o săptămână, Jonathan primește o scrisoare de la domnul Spavin care-l sfătuiește să nu mai aibă nici un contact cu ea, lucru pentru care el a făcut primul pas, internând-o într-un azil din penisula Gower. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Gertler. Îl urmăresc amândoi pe Waller, care se clatină pe drumul spre școală, ștergându-și cu batista nasul plin de sânge. Apoi se acuză reciproc de cât de rău au ieșit lucrurile. Umăr la umăr, fără a-și vorbi, își târâie picioarele pe terenurile școlii. Desigur, problemele nu încep imediat. La prânz, apare un elev dintre cei mai mici în camera lor, anunțându-le o întâlnire cu Fender Greene. Îi primește într-o stare bună, îmbrăcat cu o vestă nouă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-o vacanță lungă și nu se întoarce la Oxford până în septembrie. Vestea îi provoacă o nouă criză. Rămâne în fața porții, simțindu-se înșelat, îndurerat. Star l-a lăsat să întrevadă speranța, dar i-a luat-o imediat înapoi. Se târâie înapoi la Barabbas și rămâne pierdut în grădină urmărind broasca țestoasă a colegiului cum înaintează greoi, dar constant pe gazon. Noaptea, are coșmaruri legate de jucătorii de crichet. S-au multiplicat în legiuni de oameni îmbrăcați în alb, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căutând să se trezească din amorțirea ce-i oprise în loc gândurile. Vântul sufla mai friguros, desfundând iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. Picurii îi țârâiau în spinare ca niște fire de nisip... Apostol își zicea că la fel îi târâie și gândurile în creieri, subțiri, nesigure, pipăitoare. Încetul cu încetul însă izbuti să le rânduiască... Vasăzică și-a atins ținta și se poate prezenta în fața generalului. Vasăzică nu va mai trebui să meargă cu divizia pe frontul românesc, asta e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nemișcat, și din nou teama îmi ridică un nod în gât, nu pot să mai înghit bucățica de croissant mestecată, densă și compactă ca flegma, el este bolnav, este bolnav, a sosit boala și l-a luat la ea, îl târâie în adâncurile sale insondabile. Înghit repede și restul de cafea și plec de acolo în fugă, ajung într-un suflet înapoi în salon, Udi încă doarme, însă prizonierul se foiește în patul său, hai, fii bună, eliberează-mă, îmi șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te mai teme de schimbări, ele ne șlefuiesc, așa cum valurile șlefuiesc pietrele, încearcă, pentru că nu ai altă cale, și iat-o pe Noga ieșind, pleoapele îi sunt umflate, sunt sigură că a plâns în baie, îi urmăresc încordată mișcările greoaie, târâie ghiozdanul, se acoperă cu tricoul uriaș, iar eu îi spun, ca în fiecare dimineață, Noghi, schimbă-ți tricoul, nu poți merge așa, e ridicol, dar ea protestează, sigur că pot, apoi îi explică doctoriței, mă îmbrac numai cu tricourile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vin în fire, îl ajut să intre în mașină, mă așez cu mare greutate lângă el, nu mai am putere să urc și să anunț pe nimeni, Anat va descoperi și singură că am dispărut, că va trebui să se târâie fără mine împreună cu fetele pe căldura asta, încă o zi de lucru se scurtează, două zile de lucru scurtate, a mea și a lui, deja amândoi ne aflăm în afara lumii oamenilor sănătoși, în afara gardurilor. Închiși în mașina care gonește, respirațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și Ilana, iar în clipa în care îmi amintesc de ele, deasupra mea se prăbușește umbra acelei nopți în care puloverul trandafiriu și viața mea au fost destrămate, abia mă țin pe picioare, mă țin cu mâinile de balustradă, mă târâi cu mare efort spre etajul al doilea, vreau doar să mă ascund în birou, să nu văd nici un suflet de om, dar hohotele de plâns mă năpădesc, îmi duc mâna la gură, ca și când aș vrea să mă asigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
amintirile tremurânde, aceasta este fericirea, să îți vezi dușmanul înlănțuit, să nu aibă voie să te întrebe unde ai fost și ce ai făcut, să nu aibă voie să caute dovezi ale vinovăției tale, doar pașii săi amari coborând scările târâie în urma lor o întrebare al cărei răspuns se va zbate înăuntrul ei pentru totdeauna de acum înainte. Capitolul nouăsprezecetc "Capitolul nouăsprezece" În timpul nopții stă lângă patul meu silueta unei fetițe tăcute, eu deschid ochii, după care îi închid din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu amândouă mâinile legătura cu demâncare pentru noi. Stau În calidor și nu mai văd: s-a-nnoptat. Așa că văd bine de tot: Mama cară bagajele la deal: din curte, unde le-a descărcat descărcătorul care fusese Încărcător cinstit, mai ieri, le târâie pe scări, pe calidor, În casă. Mătușa Domnica tropotește pe lângă ea, În jurul ei, Înaintea ei, cu legătura cu demâncare Întoarsă, strânsă la piept. Moșul dă fugile lui de Întâmpinare, cu pălăria stăpânită pe creștet, când mama a și urcat balotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă omoare de viu! Ies În curtea lor; ies În drum - tot al lor, dar nu zăbovesc, o iau la stânga pe-o hudiță care se preface-n cărare - pe-acolo am venit când ne-am refugiat aici, din refugiu. Îmi târâi tălpile prin colbul gros de-o palmă și plâng de mila mea - ce băiat eram și uite ce-am ajuns... Plâng, dar nu prea tare, nu mult: să nu mă vadă careva; să creadă că-s copil. O apuc peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
unde vrea s-ajungă Moș Iacob, dar dacă așa spune... Și nici n-am altceva de făcut. Așa că În fiecare dimineață, zic: - Dacă nu azi, atunci mâine! Și aștept. Împreună cu Osman: câinele, de cum au plecat soldații, cum s-a arătat. Târâind lanțul zmuls. Când l-au văzut liber, oamenii au rupt-o la fugă, s-au ascuns care pe unde a putut. Îl știau. Și-l știau rău al dracului, mai rău ca lupul. Dar Osman a intrat la noi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe jos, avem bagaje multe și noi suntem mititei. Cărăm lucrurile În gară. Mai degrabă le târâm, pe pietriș, câte unu, câte unu. Oameni ciudați se uită ciudat la noi: cum cărăm bagajele. Facem zgomot, facem praf, e urât să târâi așa, ca furnica, de-a-ndăratelea, un geamantan - dar dacă-s mititel și nu-l pot ridica... Când am să mă fac mare, am să-l ridic și-am să-l pun pe umăr! Zece geamantane, nu unu! Oamenii se uită, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noapte și ei dorm acasă la ei, În paturile lor, de la casele lor, de oameni. Acum facem drumul cu bagajele spre o altă ușă. Da, ne aflăm În Ardial (nu-n Băsărabghia): și Domnul Director se uită la noi, cum târâim, furnicește, geamantanele, ca și cei din gara-haltă. Dar nici el nu ne face observație pentru că facem zgomot și zgâriem podelele școlii cu geamantanele noastre. N-o fi văzând, de asta. Am intrat Într-o clasă În care nu mai miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cred că toate hainele pe care le am în casă. Nu știi niciodată ce găsești acolo și îmi iau mereu, dacă știu că stau trei zile, eu îmi iau haine pentru minim cinci. Și îmi iau și pulovere, și geci, târâi după mine niște bagaje absurd de grele. La Michael Jackson am pățit asta, pentru că ne-am dus pentru câteva zile și am rămas unsprezece. Și acolo a trebuit să cumpăr. Dar eu îmi iau în general absolut tot ce aș
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
de lemne tăiate fin cu briciul, lăzi putrede, doldora de vechi cărți școlare), da... magaziile atârnând în aerul după-amiezii, dovezile de izbândă-n celebrele lupte navale, rumegușuri și lămpi cu fitil, parfumul doagelor scorojite, fără cercuri, șerpii lehămetisiți să-și târâie veșnic pungile cu venin liric, urșii purtători de ciliciu printre știubeiele doldora de faguri, ideile fixe, răstignite pe moțul curcilor în derivă, toate, absolut toate, auster și integru, le împodobeam în litere, spre o înregistrare definitivă, zăcută blând în dosare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]