18,686 matches
-
public: " - Ați iubit? Ați fost iubit de - iată, am rețineri, sfiiciune, mi se pare că e impudic să pun o astfel de întrebare - o femeie?" Merită să reproduc în întregime răspunsul, care nici nu e prea lung: " - Cer voie să tac. O mărturisire, totuși, să fac: am cunoscut, aveam vreo douăzeci de ani, iubirea, am știut și eu ce înseamnă a ți se părea că lumea e a ta, că tu începi lumea, a pluti în euforie și în fericire absolută
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
toată ziua sub măr și aștepți să-ți cadă mere din bugetul Raiului... Că mai vedeam și eu vreo zbuciumată la Etno Tv, o frunză nouă la Andreea Bănică, un răget la Ciao Darwin... - Gata!, a strigat Omul disperat. Mai taci!... - Ceee?! Să tac? Eu? Da' ce, eu sunt făcută din lut, ca tine? Vreau încă un talk-show la Realitatea TV, vreau... - Gaaaataaaa!, a răcnit Omul disperat. Dă-mi ceva de mâncare... - Poftim!, i-a întins vietatea un măr ionathan. Atunci
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
măr și aștepți să-ți cadă mere din bugetul Raiului... Că mai vedeam și eu vreo zbuciumată la Etno Tv, o frunză nouă la Andreea Bănică, un răget la Ciao Darwin... - Gata!, a strigat Omul disperat. Mai taci!... - Ceee?! Să tac? Eu? Da' ce, eu sunt făcută din lut, ca tine? Vreau încă un talk-show la Realitatea TV, vreau... - Gaaaataaaa!, a răcnit Omul disperat. Dă-mi ceva de mâncare... - Poftim!, i-a întins vietatea un măr ionathan. Atunci s-a auzit
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
Dumitru Hurubă Privesc împreună cu Haralampy la televizor și, pentru prima dată, nu comentează nimic, de fapt, tăcem amândoi, o tăcere din acelea când fiecare vrea să creadă celălalt că el e mai puternic... Știu că mințim, știm fiecare că o facem pentru a ne ascunde suferința... Cu ani în urmă am fost împreună la Foeni, la Otelec
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
ficțiunea cade, ca o pelerină, pe umerii tari ai protagonistului, care alege să o îmbrace sau să o lase deoparte, cu dezinvoltura demonilor lui Lermontov, Gogol ori Dostoievski, înfricoșându-i pe colegii de la Dealu-Ocna prin secreta sa putere. Cine știe tace; și Antipa, știind câte ceva despre data morții unuia și a altuia, are intervenții foarte expresive prin lapidaritate. Tovarășii de pahar reuniți în cârciuma lui Moiselini, ca într-un ritual cotidian al vieții gâlgâitoare, se agită, vorbesc spumegător, se ceartă și
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
dos când văzu vechea sobă din bucătărie făcută țăndări. Abia atunci înțelese că zvonurile care-i ajunseseră la urechi erau adevărate. Fuseseră uciși toți. Un corb croncăni undeva în apropiere, de parcă priveliștea l-ar fi zguduit și pe el, apoi tăcu. Cu inima zdrobită, Melmont îngrămădi niște surcele sub masa din bucătărie și le dădu foc. Apoi ieși în curte și așteptă până când fumul începu să iasă pe găvanele ferestrelor. Voise ca prin foc să-și purifice suferința, dar nu reuși
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
spunea undeva Thomas Carlyle, o Rună magică mai ciudată decît cartea. O Rună ce poate lua chipul unei oglinzi: dacă în ea privește o maimuță, nu are cum să apară un înger. Cartea este un prieten cu bun-simț: știe să tacă atunci cînd ne obosește. îndeobște deschid o carte ca pe un pepene copt. Feșteala, aroma îmi ațîță apetitul. înfulec pofticios, căutînd să nu-i risipesc sucul. Dar nici să-i înghit coaja ori fărîmele. Vreau să-l dau gata dintr-
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
e-n stare să reziste nici o clipă), își pierde cumpătul și se plânge că pân-acum troienii ar fi trebuit să fi luat calul. Nu să rămână ei atâtea ore, acolo-năuntru. Spune toate astea strigând; ca să-l facă să tacă, Ulise îl strânge de gât. La ivirea zorilor renasc speranțele. Astăzi troienii vor veni sigur, vor lua în sfârșit calul și-l vor duce-năuntru. E logic, ieri n-au făcut-o că nu aveau încă încredere. Azi o să le
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
Se ivesc zorile. Ziua trece, nu vine după ei nimeni. Ulise își ascunde nervozitatea. Ceilalți războinici, nu. Le e foame și, de câte ori se plânge vreunul că treaba nu merge cum trebuie, Ulise amenință că strânge de gât pe cine nu tace. Două zile mai târziu, doi dintre ei propun să iasă, ce-o fi o fi, chiar dacă-n felu-ăsta le dezvăluie troienilor capcana. E limpede, spun, că șiretlicul nu ține și trebuie să fii cretin s-o ții înainte c-un
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
îngropați de vii. Alții, legați cu sârmă și stropiți cu benzină, au fost arși. - Auzi Neagoe, se adresă lui Flondor, Rioșanu care încă nu-și lepădase cămașa verde - iar dacă mai așteptam nițel continuarea, aveam să vedem și altele!... Neagoe tăcea. Ce putea face?... Acum singura resursă era soția lui. Frumoasa Leny. Era iubita lui Rioșanu. Astfel, Neagoe avea cameră la Athenee Palace (din cele rezervate Ministerului de Interne) și cont deschis la Capșa. Cât timp, îl întrebasem pe Neagoe. „Până ce
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
mult încercații procurori și judecători locali cu niște biete și nesigure autosuspendări, ca să-i ia la întrebări pe acești suspectabili? Centrul, să nu uităm, nu-i lasă din brațe cîtă vreme nu le retrage, oficial, sprijinul politic. Iar dacă Centrul tace, iar ei doar se autosuspendă, cum să te legi azi de ei, fără să te cuprindă anxietatea că mîine vor renunța la autosupendare? Asta se poate însă întîmpla numai dacă reprezentanții Justiției locale au un cît de mic imbold de
Semnalele viitorului anterior by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12993_a_14318]
-
trei pasageri, toți bătrâni, aplecați și culegând anevoie bob cu bob înțepenite printre interstițiile dușumelii tramvaiului, care circula vesel cu viteză, binedispus de captura făcută... * Ștefan Bănulescu, redactor șef la Luceafărul, pe când stam și fumam împreună în birou, mai mult tăcând, avea o vorbă a lui, de fapt două, fără vreo legătură cu ce vorbeam în acel moment, doar una subterană probabil. Prima, oftând ușor: Noi venim de departe... A doua: Am intrat în zodia debarasoarelor... Niciodată nu am știut la
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
Malvolio, “mumificarea” lui Antonio, insațietatea Oliviei, toate acestea și încă multe altele stîrnesc o voluptate extraordinară în actori și, deopotrivă, în spectatori. Despre această voluptate și despre multe altele, în numărul viitor. Zorii s-au ivit și, ca Șeherezada, supusă, tac. Pînă săptămîna viitoare. Pînă atunci, nu uitați: iubirea purifică și explică toate, cum bine spune Elisa F. Bibian.
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
Yale, dl Bloom ar fi hărțuit-o sexual. Reacțiile în presa americană au fost pe măsură: feministele cu Naomi Wolf, ceilalți (celelalte) cu Bloom. N-avem cum ști ce e adevărat și ce nu. Ne întrebăm însă de ce o fi tăcut Naomi (aoleo, de n-ar interpreta faptul că-i zic pe numele mic drept hărțuire textuală!) atîta amar de vreme. Ca mai toate acuzațiile de acest fel din epoca politicii corecte și aceasta seamănă cu o ejaculație întîrziată. * Tot un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
actele obișnuite ale existenței ?... Ianuarie 2004. Abia acum, parcurgând notele acestui caiet jerpelit, îmi dau seama de travaliul interior neîntrerupt nici măcar de întâmplările teribile ale epocii ce aveau să schimbe gîndirea a generații întregi. Unii au retractat. Alții, puțini, au tăcut. Kant spune că a retracta este o trădare, pe cînd a tăcea în fața autorității, poate fi o salvare... Așadar, măcar unii tăcură... Cartea, de fapt lectura, instrucția, însușirea valorilor universale, îi ajutară pe mulți să-și păstreze în sinea lor
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
jerpelit, îmi dau seama de travaliul interior neîntrerupt nici măcar de întâmplările teribile ale epocii ce aveau să schimbe gîndirea a generații întregi. Unii au retractat. Alții, puțini, au tăcut. Kant spune că a retracta este o trădare, pe cînd a tăcea în fața autorității, poate fi o salvare... Așadar, măcar unii tăcură... Cartea, de fapt lectura, instrucția, însușirea valorilor universale, îi ajutară pe mulți să-și păstreze în sinea lor nealterată gândirea. De sărăcie, greșeala de a intra în partid în 1945
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
întâmplările teribile ale epocii ce aveau să schimbe gîndirea a generații întregi. Unii au retractat. Alții, puțini, au tăcut. Kant spune că a retracta este o trădare, pe cînd a tăcea în fața autorității, poate fi o salvare... Așadar, măcar unii tăcură... Cartea, de fapt lectura, instrucția, însușirea valorilor universale, îi ajutară pe mulți să-și păstreze în sinea lor nealterată gândirea. De sărăcie, greșeala de a intra în partid în 1945, ca să pot să fiu primit ca student la căminul Pache
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
ca sigur că din primăvară până în toamnă nu se va mai pomeni de corupție, corupție, corupție... Iar dacă o voce feminină, aspră în vocalize, nefast revenitoare i se va suprapune, înaltul bărbat va replica, precum în magnificile noastre basme populare: “, taci baroană, nu mai spune.”
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
să se întoarcă în garsoniera neîncăpătoare și pustie. Se opri lângă mesele de fier, așezate pe lângă stradă, în fața cărora oamenii stăteau supuși la coadă. Le privea fețele, o căuta printre ei pe Gosha, poate era pe aici pe undeva. Oamenii tăceau. Erau serioși, tensionați, parcă nedormiți. Tropăiau pe loc. Cel mai posomorât popor din lume. Și cu toate acestea se opri lângă ei. Nu pentru că ar fi avut nevoie de ei, ci pentru că transmiteau o obișnuită căldură omenească. Aerul geros se
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
și motive. JUMĂTATEA DE MĂSURĂ • Multe idei sunt foarte bune dacă nu-s aplicate. Dacă spui că nu ți-e frig nu Înseamnă neapărat că ție cald. • Nimicul vorbește pe mai multe voci. • Buget, deci exist ! • Rămâne cum am mai tăcut (Zoltan Terner). • Un prost aruncă o piatră În fântână și zece deștepți nu reușesc s-o scoată...Dar, oricum, deștepții nu-s de găsit. • Am mari probleme cu mine Însumi (citat). • Și călăul are cap. • Femeile sunt mai bune conducătoare
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
întâlneau foarte rar totuși ea era proprietatea lui nerevendicată el era bineînțeles arsura ei nevindecată ei erau extragalactici extragalactici ei se întâlneau extrem de rar și atunci nici măcar nu se priveau nu se atingeau ocupați cu toate câte le aveau de tăcut împreună berea ei era fără alcool cafeaua fără cofeină țigările fără nicotină diminețile fără el ea își amintea totul numai chipul lui chipul lui nu așa cum simți apa sarea scoicile dar nicidecum capătul mării mușchiul copacilor frunzișul dar nicidecum pădurea
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă și cimbrișor. În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor, prin somn, crudele taine Ce nu se spun decît între bărbați. Ci tu, isteață foc, o să-nțelegi Din creștet pînă-n cracii tăi pribegi
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9250_a_10575]
-
Mihai Antonescu, Daniel Vorona, Gabriel Stănescu, Darie Ducan și alții. O, iată-te În prag! Femeie-iarnă cu degete amorțite de Cântec! Asmute spre mine arc săgetat În centaurul Chiron, Învățătorul de zei, prieten cu Herakles! Solstițiu divin, tropic al Capricornului, taci! Austrul privește zănatica mână cum scrie, cum scrie pe foi de opal și nimeni, dar nimeni nu Îndrăznește neiosul să-l facă să tacă-n undrea. Crăiasă a Zăpezilor, vino mai aproape! Furtuni. Copaci smeriți. Doar făclieri de-o noapte
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
arc săgetat În centaurul Chiron, Învățătorul de zei, prieten cu Herakles! Solstițiu divin, tropic al Capricornului, taci! Austrul privește zănatica mână cum scrie, cum scrie pe foi de opal și nimeni, dar nimeni nu Îndrăznește neiosul să-l facă să tacă-n undrea. Crăiasă a Zăpezilor, vino mai aproape! Furtuni. Copaci smeriți. Doar făclieri de-o noapte. Întrupare a batrâneții nemeritate, Înțelepciune rememorată pe zidul din mine, avarul! Copilărie, paradis al credinței pierdute, unde mi-ai ascuns tinerețea de ieri? În afara
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Întreaga rostire, lupii În haită m-or devora. Trupurile noastre - bezmetice umbre În somn, rătăcind prin paturi furate din cancerul vremii, ne vor striga pe nume! În bezna acestui urcuș către moarte, sus și jos, Attiel privește asfințitul. Îngerul facerii tace, Îngerul vindecător al prostiei surâde, Îngerul ierburilor parfumate doarme. Tu, Ariel, pe aer mă rescrii. Atafiel, cel care susții raiul cu trei degete mă Îngâni, Îngerul focului plânge, Îngerul morții suspină. Numai voi, Altrib, Attaris, Amabael și Attarib - Îngeri ai
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]