702 matches
-
din inima mea se desprind emoții de toamnă. Tabloul toamnei înfățișează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în "Valsul de Adio"a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate... par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]
-
te tradează, precum cifrele învățate la școala elementară. N-aș vrea să crezi că-ți aduc elogii gratuite și o să te rog să mă citești cu îngăduință, deoarece pe solfegiul genelor, orice notă are un adevăr. Citesc pe chipul tău tăcute umbre, ceva nedefinit care-mi scormonește atenția și sufletul... Să fie oare o tristețe nespusă? Să fie oare o neîmplinire? Mi-e teamă de propriul adevăr, dar doar tu poți confirma sau infirma asta. Întrebarea născută este: o vei face
LUCIAN, O PERSONALITATE PUTERNICĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348308_a_349637]
-
de vină că te-ai rătăcit cu ce-s de vină că totu-i trecător cu ce-s de vină că ești rătăcitor cu ce-s de vină de pasul făcut cu ce-s de vină că azi ești iar tăcut cu ce-s de vină și chiar ce vină am cu ce-s de vină privește acum pe geam iubește bucuria și tot ce e frumos și du-te de te plimbă dar plimbă-te pe jos visează dansează și
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
Moto: „Rugăciunea lui Iisus face din inima fiecăruia o chilie monahală unde se află „singur cu Singurul”, în tăcere. Nevoitorul învață să tacă. Dar tăcerea creștină nu poate fi despărțită de un cuvânt mereu reînnoit. La un moment dat, cel tăcut, isihastul, primește harisma cuvântului de viață, care merge de la inimă la inimă, cuvântul - sămânță”. Olivier Clement. Astăzi, a vorbi despre rugăciune, într-o lume în care avem atât de multe alte preocupări mult mai „palpabile și mai rentabile”, constituie, de
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
o clipă, de ..."vrăjitori perfizi". Pe marginea ferestrei, să se așeze...Luna. Clipă din noi, vräjită, în vers s-o scăldam! Să domolim din visătoare suflete, furtună! Într-un ocean de stele ca-n vis să înotam. Auzi oare Iubite tăcutul...Univers? Simți inima cum bate într-un ritm de dor, Cînd ți-ascult chitară, cu-al tău dulce vers? Pe ale tale brațe aș vrea acum să zbor Să mă înalt la stele și să-ți aduc în dar Albastrul
IŢI DĂRUIESC...ALBASTRUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345483_a_346812]
-
floricele rupte, din mama floare Au căzut și mor... pe-o piatră oarecare. Rece este piatra și viața este-amară. Floarea ofilită, a murit pe seară. Lacrima de rouă a-ncetat să doară Petale veștejite cu sete de... apșoară S-au ofilit tăcute, pe trotuarul rece. La fel ca Floarea Vieții ce uscată, trece... © D. Theiss Referință Bibliografică: Floarea...Vieții / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 821, Anul III, 31 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile
FLOAREA...VIEŢII de DOINA THEISS în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345494_a_346823]
-
și țipa ceva pe limba lui, ceva din care Taty a înțeles că trebuie să se urce urgent în mașină, să nu scoată un sunet și să aștepte ,,civilizat,, la rând. Da ce civilizație au ăștia, mă gândeam eu pe tăcute,că am înțeles că sunete nu aveam voie să scot. Problema gravă nu era pușca, ci Kim. Mamy îi uitase acasă pașaportul de pisică internațională și acum trebuia ascunsă să nu o vadă vameșii să ne o confiște. Că asta
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
femeie, chipurile mirată: -Vrei să te calce călușarii, ghea? Poate ești bolnăvioară și nu știm noi? Se râdea în hohote. Bosumflată, tinerica a mormăit: -Parcă voi n-ați vrea să vă calce. După ce s-au liniștit au început să lucreze tăcute, oftând din când. Stând aproape de ele, le-am aruncat o întrebare candidă în tăcerea lor(aveam vreo cinci anișori): tușă Lino, ce-i „aia” a mutului? Toate au pufnit în râs, uitându-se una la alta. O femeie mai bătrână
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
și capricios. De plouă-n Mai, mai mult, anu-i mănos, Pe florile de măr, în susur de la nai. Tu, anotimp străvechi, ce glăsuiești duios; Mai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în Mai. Referință Bibliografică: Mai ninge-m tăcut / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313, Anul VII, 01 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MAI NINGE-M TĂCUT de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375840_a_377169]
-
izbandă pentru sufletul târziu... XXV. CASA CU AMINTIRI, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015. la casa cu-amintiri păianjeni în pridvor perdelele sunt rupte în strigătul de dor icoane pe perete spun ruga pe tăcute cu chipuri prea cernite nu vor să mai asculte în patu-n care clipa părea fără sfârșit s-a cuibărit destinul cu trup neregăsit fantome pe la praguri șoptesc povești din vieți la mine-n bătătură cresc astăzi doar scaieți nici soba
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
întoarse spatele. Nu o salută! Nu se apropie! Pur și simplu făcu cale întoarsă și ieși de pe alee. Diana își dusese mâna la obraz, ca și când ar fi primit o palmă. Își privi apoi degetele umezite de lacrimile uriașe care alunecau tăcute, de parcă n-ar fi fost nici degetele ei și nici lacrimile ei. Dacă se gândise vreodată că Theo se va înduioșa la vederea micuței, acela fusese un gând de o prostie uluitoare, care zburase cât de departe putuse în momentul
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
și mâncă așe cum mâncă oamenii! Ț-am pus furcuță, cuțît, blid, față de masă, ț-am pus mâncare în farfurie, cum știu că mâncă oamenii. Io, dacă-s vacă, m-oi duce ș-oi mânca cu vacile!” Flore iară o tăcut un timp și apoi mi-o zis tot așe apăsat: „Tu, Ană, hai și mâncă și tu alăture de mine, că altu nu ț-oi mai zîce!” Și așe o fo`, că Flore altu nu mi-o mai zîs până
GÂNDURI ÎNCHINATE FEMEII ��' SOŢIE ŞI MAMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376795_a_378124]
-
Cântecul păsărilor sparge balonul nopții, Crăpăturile deschid cutia zilei Este cântecul vieții Necontrolată nevoie de a cânta Să sărbătorești că trăiești Să eliberezi bucuria pentru toate Īn cântec tumultuos Ascultă-mă Ascultă-mă Trebuie să cântăm Cum poți să rămâi tăcut! BIRDSONG ÎN THE MORNING Birdsong bursts the bubble of night Cracks open the can of day It is a song of life The uncontrolled need to sing To celebrate being alive To release the joy of it all În riotous
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de IAN MCQUILLAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375101_a_376430]
-
Moto: „Rugăciunea lui Iisus face din inima fiecăruia o chilie monahală unde se află „singur cu Singurul”, în tăcere. Nevoitorul învață să tacă. Dar tăcerea creștină nu poate fi despărțită de un cuvânt mereu reînnoit. La un moment dat, cel tăcut, isihastul, primește harisma cuvântului de viață, care merge de la inimă la inimă, cuvântul - sămânță”. Olivier Clement. Astăzi, a vorbi despre rugăciune, într-o lume în care avem atât de multe alte preocupări mult mai „palpabile și mai rentabile”, constituie, de
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
Moto: „Rugăciunea lui Iisus face din inima fiecăruia o chilie monahală unde se află „singur cu Singurul”, în tăcere. Nevoitorul învață să tacă. Dar tăcerea creștină nu poate fi despărțită de un cuvânt mereu reînnoit. La un moment dat, cel tăcut, isihastul, primește harisma cuvântului de viață, care merge de la inimă la inimă, cuvântul - sămânță”. Olivier Clement. Astăzi, a vorbi despre rugăciune, într-o lume în care avem atât de multe alte preocupări mult mai „palpabile și mai rentabile”, constituie, de
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
conglomerat edilitar cu aliură de izolare perfectă și cazonă stătea să se mute unitatea de Securitate de la Pitești a Ministerului de interne ce avea de furcă în regiune cu mișcarea de rezistență din munți. Despre acestea însă se vorbea pe tăcute, mai mult prin semne, de cei avizați și numai la lumina...întunericului! Ca un semn de liniștire a spiritelor a fost faptul că biserica a scăpat neatinsă, iluzia optică era motivul incendiului perceput de noi ca fiind „forma concretă a
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
Degete avide, lin, îl răscolesc. Căutând năluca-ți blândă, diafană, Munții de mâhnire-ncerc să-i ocolesc. Mă împiedic, arsă de un nor de sare, O relicvă pală-a unor amintiri. Lacrimi tremurânde dintr-un colț de zare Se aștern tăcute-n cioburi de-amăgiri. Azi dezbrac o rază-n fire de lumină, Regizez trecutu-n episoade noi. Adormind durerea ce va fi să vină, Vreau să-mpart prezentul iar la amândoi! Referință Bibliografică: UMBRE DE SINGURĂTATE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare
UMBRE DE SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376201_a_377530]
-
de fiecare fericire nouă, de fiecare întâlnire cu alte suflete sau cu noi înșine, dar transformați. Iar acest lucru îl poți face chiar acum, pentru că viața înseamnă să simți, să trăiești sentimente care îți vor îmbogăți și îți vor finisa tăcut, sufletul tău minunat! M ereu am spus că, atunci când nu ne regăsim nici în ieri și nici în mâine, înseamnă că vom fi învățat să trăim în clipa ce ne e dată, căci toate evenimentele din viața noastră sunt sentimente
PRIMĂVARA DIN NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376238_a_377567]
-
Autor: Agafia Dragan Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului Sfioasa înserarea tumultu-și ascute, Se pare că și cerul aromele-și deschide Când noaptea dintre stele fațadele-și desprinde Și luna la pătrar răsare pe tăcute. În suflet se învrăjbesc atâtea trecuturi; E ceasu-n care gândul se înalță-n mistere Și-un dor hoinar în trup de vânt s-aprinde și cere Să-ntoarne izvorul spre alte începuturi. În fapt de înserarea iubirea să-mi aprind, Atât
CARPE DIEM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379176_a_380505]
-
timp! Pășind în vârfuri de atingeri tactile ale luciului podelei, abia sesizabile, netulburând cumva liniști ale tăcerilor sublime ce se revarsă în armonii depline printre particulele de lumină ce străbat ferestrele în mii de reflexii, sub astrele nopții ce privesc tăcute, cu toată forța lor, de pe întinderea necuprinsă a infinitului cerului, contemplăm cu nesaț magia momentului mereu unic în esența lui, visând cu ochii pierduți și întredeschiși la uși ce duc spre noi orizonturi ale redescoperirii ființei proprii în lumi stranii
TRĂIND PRINTRE UMBRE ŞI CULORI ALE SUFLETULUI ŞI MINŢII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379227_a_380556]
-
în după-amiaza aceea! Tocmai când depășise epoca deplinei bucureștenizări, observă că Marieta ațipise. Respira ușor, despovărată, parcă, de niște greutăți. Și, cum privea cu mulțumire spre mătuși-sa, fu surprinsă că nu băgase de seamă când Mira-Mică intrase iar pe tăcute în casă și sta răzemată de tocul ușii. Chiar vorbeam cu Cosmin și ne întrebam ce-i faci tu mamei de o găsesc atât de obosită, încât se culcă odată cu găinile și doarme, doarme de parcă ar fi tras în jug
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
larmei noastre, ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor. Tăcută, forma revoltei noastre se destramă. Rodește neroditul dintr-o sămânță. Pasărea sensurilor zbucnește. Libertatea în a fi cunoaște și forma, și neforma, și tăcutul, și, mai ales, netăcutul nenăscutului, când născutul râde lui Dumnezeu cu ochii cerului, lăsat pământului pradă creșterii. - Încep tot mai mult să simt, Victore, cum mă risipesc prin mine necunoscându-mă, ca un cheag de sânge amețit de curgerea întregului
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
în amurg și din ele cresc visele, și păsările, și zborul neîncetat către sine, către El. Adevărul e că mă doare al vieții de tare prezentul. Nu mai sunt mamă sau mai sunt. Mângâi aer amintiri sticlă rece și îngân tăcutului netăcutul. El îmi spune să uit, ea mă încurajează să trăiesc, amândoi se prind de mâini și trec hotarul luminii. Acolo, nimeni nu mai primește umbre. Le dezbracă pe cele primite aici ca pe zdrențe, râd ca niște clovni buni
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]