30,883 matches
-
ora 3 după-amiaza, deja, erai obligat fie să bei bere (călduță) fie să mori de sete. Un al doilea bufet și mai mic, tot la parter și un restaurant pe “Bulevardul lectura”, la oamenii de presă, cu chelneri care îți tăiau apetitul erau singurele locuri unde te puteai așeza să-ți tragi sufletul. Dar nu vii la Tîrg ca să mănînci, să bei și să stai pe scaun, ci ca să-ți vezi de carte. Epilog, unde prilej de mirare este Din toate
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
autoarea noastră atotștiutoare notând un mic detaliu dintre altele, care pigmentează narațiunea, și anume că în 1933 la 20109 răspundea Camil Baltazar din redacția „României literare.” În scurtă vreme (1929-1934), un primar de ispravă Dem. Dobrescu a realizat urbanizarea capitalei, tăind străzi drepte, lărgind bulevardele, care „s-au umplut de clădiri construite după ultimul val al modei arhitectonice.” A amenajat lacurile Snagov și Băneasa, a înfrumusețat Cișmigiul și, foarte important, a sprijinit cultura. Aruncând o privire globală, înainte de a intra în
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
mîncat singură bucata de pîine. Unghiile mele cresc încă, probabil și unghiile de la picioare. Știu pentru că una din femei mi-a spus: Ai unghii așa de lungi că-mi faci silă. Da, de acord. Dar nici una din femei nu-mi taie unghiile de la mîini. Unele femei ar trebui totuși să-și amintească în părțile lor moi de degetele mele. Dar oricum mi-e egal; nu-mi mai folosesc degetele, nici picioarele. Odată am avut chef să fumez o țigară. Cu asta
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
cac. Fiindcă citesc timpul de pe tavan. Fiindcă nu primesc flori. Fiindcă vreau să fiu sărutat. Fiindcă put pur și simplu. Fiindcă vreau să mestec ceva. Fiindcă unghiile mele mai cresc și probabil și cele de la picioare. Fiindcă nimeni nu-mi taie unghiile de la mînă. Fiindcă vreau să fumez. Fiindcă tușesc. Fiindcă vomit. Fiindcă spinarea mea zemuiește. Oare cearceaful și salteaua sînt destul de compacte și impermeabile? Și dacă nu? Un pic de pișat și de cufureală tot curge pe de lături cînd
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
pe marii actori și regizori care au format generații de personalități ale scenei, care au lucrat aici cu dăruire, cu nebunie, de ce nu. Fascinînd pe scenă, în roluri mari, creînd spectacole memorabile, fascinau și la cursuri, cînd numai prezența lor tăia respirația. Deși Cortina de Fier era complet trasă, oamenii de teatru știau ce curente sînt, ce școli, ce spectacole întorc lumea pe dos, ce experimente fac Grotowski, Kantor, teoriile lui Brook circulau în exemplare xerox sau scrise de mînă. Exista
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
personaje e condusă de clovni, Fellini folosind adeseori combinația dintre elemente fantastice, spectaculare, și cotidianul sec ca o metaforă pentru comunicarea interumană. E regizorul la care, dacă vezi un puhoi de personaje, poți fi sigur că legăturile dintre ele sunt tăiate sau că va exista o falie în "osmoza" dintre ele (vezi scena cu Guido și femeile din viața lui adunate laolaltă). Ceea ce-mi place la acest film e fluiditatea ritmului narativ care permează fiecare ingredient al filmului: mișcările personajelor
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
pustiu Recolta lor agonisita-o viața, Ideile pe care numai ei le știu. Apoi tot bat din aripi, zbuciumând văzduh, Înfrunta ploi și ger cutezători, Dar legi nescrise ne arata Încă: Mai sunt și fluturi care mor În zori. SETE Taie luna mantia noptii-n două, Cu lumina ei patrunde-n casă, Si pe ochii tăi migdale coapte Un sărut de-ndragostita lasă. Trec prin poartă ta, căci numai dorul Mi-a făcut prin poartă ta cărare. E deschisă ușa și
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
cruzimea acesteia." Pentru că întreaga lume proustiană să se nască - "dintr-o ceașcă de ceai", scrie Beckett cu flerul formulei memorabile - e nevoie, deci, de moartea Obișnuinței și de "scurtă suspendare a vigilentei sale": un scurt-circuit, o incizie instantanee care să taie în "a doua natură" pînă în miezul celei dinții. Or, "Proust avea o memorie proastă", iar acestui lucru - aparent paradoxal - îi datorăm monumentul care este În căutarea timpului pierdut! Căci "Omul cu memorie bună nu-și amintește nimic fiindcă nu
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
de noapte cu un sclav negru. Albul se unește cu negrul. Susul îmbrățișează josul. În lumina zilei stau echilibrul și fastul curții regale, ierarhia de nimic tulburată. În profunzimea nopții stă dezordinea sau altă ordine, intolerabilă, pe care șahul o taie cu sabia. Memoria răului văzut este atât de vie încât șahul își schimbă înfățișarea. Galben la chip, slab, întunecat de tristețe, Șahzaman refuză să se elibereze prin cuvânt, ascunde cauza răului. Semnele suferinței sunt vizibile. Ochiul află în parte. Cunoașterea
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
delicată în România, după dispariția lui Iosif Sava. Acesta devenise un etalon în materie, reușind să topească într-o formulă numai de el știută, erudiție, spirit ludic, promptitudine în reacții, știință a dozării (intuia perfect momentul în care trebuia să taie dizertațiile prea savante ale invitaților sau să lase suspansul asupra unor răspunsuri prin introducerea faimoaselor sale reprize de muzică) și cabotinism. Iosif Sava nu ezita să se pună pe sine în ipostaze intelectuale inadmisibile (nici pînă astăzi nu știu dacă
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
Evenimentul zilei = EZ 3823, 2004, 3); "au pus ăștia poza ta de cinșpe mii de ori " (itiplac.ro). Contrastul dintre aparenta precizie a cifrei și faptele sau obiectele numărate e adesea comic: "mă doare capul de-mi vine să-l tai! Asta după două Nurofen forte, cinșpe mii de comprese reci și două cafele!" (desprecopii.com); Degeaba îi spui unui străin că Ștefan i-a bătut pe turci de cinșpe mii de ori, dacă în clipa urmatoare el cade într-un
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
a fost dublat de un al doilea dig, supraînălțat - retezînd o parte din orizontul pe care s-a plimbat ochiul acestuia. Am încercat a ne obișnui, deși nu ne-a fost foarte ușor, cu o asemenea reducție. Acum s-a tăiat un număr de arbori (cineva i-a numărat: douăzeci și unu!) ce alcătuiau un fundal pentru Masa Tăcerii, unii din ei contemporani cu Brâncuși, care neîndoios îi acceptase. în jurul Mesei s-a produs prin suprimarea vegetației un spațiu circular enorm, un gol
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
departe de ei însiși, o exercită asupra celorlalți, ca și cum, neapărat, ar trebui să fie să ofensezi, fie să fii ofensat" Niccolo Machiavelli (11 apr. 1981). Candoare feroce... (subsemnatul, 20 nov. 2004)... Cumintele, ipocritul la maximum, ajuns sus la putere, unde taie și spânzură. Invers, umilința excesiv profesată, pusă la încercare, înfruntând prefăcută un mare succes...Sau pudoarea în fața unei șanse prea mari ce i se ivește pe neașteptate cuiva mimând modestia, faptul că așa ceva, el personal, nu ar merita... Lucidul fără
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
pește dacă ar fi pus mâna pe ea. Dintr-o lovitură de baston am dat naibii cât acolo mormanul de umerașe și am scos tabloul din dulap. Este foarte mare. Recunosc în nodurile sforii precizia maniacală a tatălui meu. Am tăiat sfoara cu cuțitul și pânza a căzut la pământ. Înfiptă în ramă e o mică agățătoare de metal, exact ce trebuie ca s-o prind în cuiul meu. Kusok a venit. I-am arătat scaunul, tabloul, peretele. A dat din
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
relațiile din acest film eșuează din cauza amintirilor lui Chow, dar marea lui iubire din filmul anterior, Zhen, apare doar episodic și neconvingător. Să se datoreze prezența ei în acest lungmetraj doar obiceiului lui Wong Kar Wai de a "recicla" scene tăiate din alte filme realizate de el? O particularitate a acestui film este că regizorul integrează aspecte ale unor alte genuri, nu doar cel SF: povestea narată de erou, interioarele de hoteluri sau baruri decrepite și cele câteva femmes fatales care
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
spus și fiecare nouă apariție editorială care îi poartă semnătura devine instantaneu o contribuție care nu poate fi ignorată în domeniul respectiv. Polemist nemilos în arena ideilor (care suferă însă, fără ipocrizie, pentru fiecare cap pe care trebuie să-l taie), blînd și înțelept ca un avva din pustiu în viața de zi cu zi, erudit și artist, om care se simte la fel de bine între slovele mustind de înțelepciune ale anticilor sau în fața monitorului computerului, în singurătatea bibliotecii ori în compania
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
Doamne, caligrafiez printre celibatari, printre ibiși împăiați, pentru că sînt în exil. Scriu despre aromele sfinților. întinzîndu-mă după o cheie, răstorn călimara. Doamne, scriu cu litere de aur. înmoi pana în aur. Scrisul meu trebuie să fie strălucitor. Vorbind, eu îmi tai gîtul împrejur pentru Tine. îmi iau de pe limbă coroana de spini și }i-o așez pe creștet, Doamne. Și iată, în jurul proscomidiei, mulți arhierei, preoți și diaconi cîntă liturghia, îngînă rugăciuni înfricoșate, se rotesc în jurul Mesei, implorînd har, îmbrăcați în
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
curent modern. Deja faimosul Manifesto tecnico al lui Marinetti din 1912 proclama inutilitatea logicii, gramaticii și punctuației în literatură. De la "cuvintele în libertate" ale aceluiași la recomandarea lui Tzara: "luați un ziar, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați pe urmă fiecare cuvînt, puneți totul într-un sac, agitați-l!", și de aici la "starea permanent revoluționară" a poeziei din manifestul lui Gherasim Luca, avangardismul a dat tot timpul impresia că schimbă din rădăcini literatura. Antitradițional, s-a revendicat
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
mai bine " și la timpul potrivit." Eternul masochism al lucidității, care va spori miza unei remarcabile autoscopii. La finalul cărții, certificând un matur talent și o eternă juvență, câteva sfaturi, precum: a învăța din viață că oricât de subțire am tăia felia, ea va avea întotdeauna două fețe " că iertarea presupune o practică îndelungată, că omul rămâne mai departe răspunzător de faptele sale, oricât regret i-ar pricinui ele, că doi oameni pot privi unul și același lucru și să vadă
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
deschisă a Catedralei, lumina soarelui bate înăuntru pieziș.... Genunchiul enorm al Legiuitorului,... degetele bine reliefate în sandaua de piatră... primesc lacome razele soarelui. Cât stau și privesc, lumina se mută încet-încet spre mijlocul ascuns în mantia drapată, - șoldul ce a tăiat în două apa Mării Roșii. Cu mâna dreaptă, Moise își ține degetele înfipte în barba bogată curgându-i peste piept ca un râu. Cu mâna stân gă, apucă firele de jos ale bărbii răsucindu-le gânditor. Capul masiv are în
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
proprii, obținuți din ouăle de la Cornu, n-ar fi fost nici o problemă. Ca simplu particular, are dreptul să finanțeze orice - chiar și posterele eterne și fascinante ale lui Iliescu. Dar nu e normal ca el, primul ministru al țării, să taie o halcă din buget și s-o lipească pe fruntea unor bieți scriitori pe care și politica sa dezastruoasă i-a adus în situația umilitoare de-a umbla cu mâna întinsă după finanțări. Ca prim-ministru, Adrian Năstase ar fi
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
Ștefan. Eu, unul, în nici un caz. Nu cred c-aș fi avut mai mult respect față de domnitorul cel "iute vărsătoriu de sânge nevinovat" decât am pentru Iliescu și hoardele lui de mineri. Și nici mare simpatie n-am pentru că-i tăia pe boierii ce se opuneau vocii sale dictatoriale, exact pentru motivul pentru care n-am pentru Iliescu, astăzi, că nu-i "taie" pe baroni. Ce să fac, autoritarismul de orice tip îmi repugnă, oricât ar fi el de poleit cu
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
nevinovat" decât am pentru Iliescu și hoardele lui de mineri. Și nici mare simpatie n-am pentru că-i tăia pe boierii ce se opuneau vocii sale dictatoriale, exact pentru motivul pentru care n-am pentru Iliescu, astăzi, că nu-i "taie" pe baroni. Ce să fac, autoritarismul de orice tip îmi repugnă, oricât ar fi el de poleit cu litera de aur a "slovelor străbune". Îmi plac reformatorii, înnoitorii, contestatarii, și nu inșii care-ți dau cu sabia în cap pentru că
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
mari se știe că de la anticii elini colonizați pe țărmul Euxin ne-a revenit cuvântul chiverniseală, cu actuala prezență în cibernetică, de la invadatorii goți verbul a cutropi și poate substantivul hoț, de la slavi verbul a iubi " iubește-mă că te tai! " de la inițial oneștii otomani ciubucul, bacșișul, șpaga. Cea mică, deoarece aceea mare, enormă se numește inginerie financiară, faliment întru reorganizare, privatizare cu probleme. Corupător fără demonie este intimidatul pacient care depune bancnota de o sută de mii lângă paharul dentistului
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
Dan Ciachir își amintește de discuții în care prozatorul a făcut elogiul intelectual al cuplului Monica Lovinescu-Virgil Ierunca. Mai mult, cuiva din anturaj care îl înjura pe Nicolae Manolescu, crezînd că aceasta îl face fericit, Eugen Barbu i-ar fi tăiat-o scurt: "Ăsta e cu adevărat un critic. Eu îl salut primul pe stradă obligîndu-l în felul acesta să-mi răspundă" (vezi pp. 101-102). Cartea lui Dan Ciachir, Cînd moare o epocă, este un excelent remember al unei lumi prin
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]