6,564 matches
-
te fluieră vreun jandarm, nu pe-colo, te-ai rătăcit, omule...? Și dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
străbătute de săgeți, guri căscate, penisuri neolitice, semne de circulație, lozinci de soiul „aici zonă interzisă porcilor”, „ipocriții să crape-n hainele lor” și multe altele. - Ce zici de asta? se bălăngănește Tavi spre mine. „Ca niște iepuri cu urechile tăiate, pe sub geamuri, femeile noastre-și poartă ovarele la vedere, scâncesc fetușii plutind în lichide, pe străzi paltoane uzate conduc camioane... trec și mă-ntorc cu borcane, bine legate...” - E tare, mă! E tare de tot! Beton! Scrie-o, să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai multe încercări, renunțând să se mai întrebe de sănătate. Dacă nu mișcă, nu și pace bună. *** Aveam parcă o dilemă. Nu reușeam să mă hotărăsc. Făcusem rost de o pușcă de vânătoare cu patul de lemn încrustat, cu țevile tăiate. Nici gloanțele nu erau chiar de acelea din cutii obișnuite, aveau ghinturile răsucite cumva și fiecare avea înscris pe el o literă. Puteai să-l împuști pe unul de trei ori - B-O-U - sau să scrii altceva. Am potrivit cartușele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
roșii și albi, cu crengi de salcie peste pulpe, am fost la panoul de onoare, chiar în primul rând, Gică a scris muie pe moaca mea, am dat interviuri la radio, am jucat tenis de masă cu unul cu piciorul tăiat, care stătea în cârje, în curte la Spitalul Militar. M-a luat doctorul să-mi arate tablouri și să-mi dea haine rămase de la fiu-său. Dacă nu vrei să vorbești, mi-a zis, vorbește numai cu minte, nu-nțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
moțiune de cenzură, un senator a călcat cu mașina, chiar pe trecerea de pietoni, undeva între Ploiești și București, o profesoară de muzică. *** - Nenea, vrei să-mi dai mingea? zâmbește-un Chirică angelic. Dă așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am întârziat puțin, Leonard m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost cândva gri metalizat, lângă poșta de la rond. - Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În chip de salut, ca să stea liniștit, porunci el, Întorcîndu-se spre secund. Poate că e englez... Ecoul exploziei Îl trezi pe Oberlus. Vela mare fusese strînsă; prora nu mai spinteca apa, ci numai se Înfigea blînd În ea, cu elanul tăiat, iar oamenii se grăbeau să arunce ancora și să coboare bărcile la apă, cînd, deodată, un gabier ridică brațul, alarmat: — Acolo! Acolo! Bărbatul de pe stîncă striga acum, părea să ceară ajutor, cu toate că nu se putea Înțelege ce spunea, agitîndu-și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de culoarea untului sunt de mătase, nu din bumbac satinat. Mahonul nu e pin băițuit să semene cu mahonul. Nici urmă de candelabre din sticlă presată în chip de cristal tăiat. Pielea nu e vinilin. De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile alea de scaune-divane-scaune Ludovic al XIV-lea. În fața noastră e un alt agent imobiliar inocent, o femeie, și Brandy întinde mâna: încheietura numai oase și vene, lanțul muntos al articulațiilor degetelor, degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
jos. Culoarea pielii. Șnurulețul ăla, ăla dintre picioare, toți îl numesc ață intercurală. Purtam tanga pentru momentele când rochia din crep de bumbac devine aproape transparentă. N-ai cum să prevezi c-o să ajungi la camera de urgență cu rochia tăiată și detectivi care te pozează, proptită pe-o targă cu rotile și c-o perfuzie cu morfină într-un braț și-o călugăriță franciscană care-ți strigă într-o ureche: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă mai pierde sânge! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și-o să trebuiască să începem să le plătim. Acum știu de ce se pune un fel de far pe anumite aspiratoare. Mai întâi, strâng cioburile într-o beznă ca-n codru. Apoi îi cer lui tata bandaje. Stau nemișcată, ținând mâna tăiată ridicată deasupra capului, și aștept. Tata iese din întuneric cu spirt și bandaje. — Ăsta-i un război în care luptăm noi, zice, toți membrii din pepe-leg. P.P.L.G. Părinții și Prietenii Lesbienelor și Gay-lor. Știu. Știu. Știu. Mersi, Shane. Zic: — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Folosea trucul cu burlanul de sobă și cartofii, asta făcea tatăl ei. Ții deschis sacul de iută și vâri în el burlanul. De jur-împrejurul lui pui cartofi mari din recolta curentă. În burlan pui cartofii de anul trecut, moi, moi, zdrobiți, tăiați, putrezi, așa că oamenii nu-i pot vedea prin burlan. Scoți burlanul și coși sacul strâns, să nu se miște nimic înăuntru. Îi vinzi pe marginea drumului cu ajutorul copiilor tăi și, chiar la un preț scăzut, scoți bani frumoși. Aveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ăla cu fustița dreaptă și marele dracu’ știe și subțirea și îngusta nici că-mi poate păsa mai puțin. Are-n picioare niște pantofi făcuți din pielea cine știe cărui animal. Accesorizată, inclusiv cu bijuterii, știți, pietre scoase din pământ, lustruite și tăiate să reflecte lumina, montate-n aliaje de aur și cupru, greutate atomică, topite și bătute cu ciocanele, totul cerând o muncă așa intensă. Totul, adică Brandy Alexander. Ellis poartă un costum la două rânduri sau ce naiba o mai fi, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cine știe... A scuturat nervos din cap, și-a frecat tîmplele cu degetele, chiar așa, se simțea mai bine după un păhărel, nu era un obicei prea sănătos, pînă în urmă cu un an n-ar fi făcut așa ceva nici tăiat, slujba era slujbă și acolo trebuie să ai mintea mai clară decît un cristal, n-ar fi făcut, dar a făcut-o, pentru că nu mai avea încotro. Prea multe semne, și dinlăuntrul organismului său și din afara sa, îi spuneau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de articole exotice. Părul lung, tăiat drept, i se leagănă în dreptul tivului de la sari. Tovarășa Lătrău dă ochii peste cap până i se vede doar albul, și-și face vânt cu bereta ei neagră de fetru moale, spunând: — Paciuli... Colonia asta a scriitorilor, insula noastră pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noastră de muls. În clipa aceea domnul Whittier a gemut și și-a vârât degetele unei mâini în turul pantalonilor. A spus: — Dnă Clark? Apăsând cu degetele un punct de sub curea, a spus: — Au, ce doare... Privindu-l, rotind cablu tăiat, Bucătarul Asasin a spus: — Sper să fie cancer. Cu degetele încă în pantaloni, cufundat în pernele arabe, domnul Whittier se chircește cu capul între genunchi. Doamna Clark face un pas înainte, și zice: — Brandon? Și domnul Whittier alunecă pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ar însemna că drepturile de autor se împart doar la cincisprezece. Paisprezece dacă domnișoara Hapciu s-ar grăbi odată să se sufoce cu mucegaiul. Treisprezece, dacă Miss America ar avea bunul-simț să moară la naștere. Cum toți ne dăm bucățele tăiate motanului, Cora Reynolds s-a făcut uriaș. — Dacă-ți tai scula, spune Directoarea Tăgadă, să nu cumva să i-o dai pisicii. Zice: N-am chef să mă gândesc la așa ceva de câte ori mă linge Cora pe față... Scormonind după bandaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
folosi. Sau un cuțit X-Acto. Sau un briceag automat. Și când l-a întrebat: „De ce? La ce-i trebuia?”, el zice: „La nimic. Lasă. Găsesc eu ceva în camera cu probe”. Și în ziua următoare băiatul și fetița erau amândoi tăiați, încă moi, dar acoperiți de cicatrice. Crestați. Scobiți. Mirosind încă a lipici, însă tot mai puternic a lichidul dinăuntrul Suflătoarei Betty care-i pătase covorul de acasă. Motanul Corei mirosea petele astea ore întregi. Nu le lingea, dar le amușina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
grad, de pildă, m-am spălat pe mâini bine, nici nu concepeam s-o ating dacă nu aveam porii curați, m-am dus la bucătărie, cu fața spre fereastră, știi, la bucătărie, ferestrele dau spre răsărit, am luat cuțitul de tăiat pâine și am strecurat lama metalică între paginile cărții. În timp ce povestea, Nina avea figura toată transfigurată, pleoapele roșiatice plecate, buzele foarte voluntare, glasul voalat, gesticula cu mâinile ei cu degete subțiri, cu unghiile tăiate din carne, mișcându-se foarte sugestiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe urmă, tu, Carmina nu m-ai văzut de atâta vreme, cine să-și poată imagina că vei veni aici, sau că te voi mai întâlni vreodată? Lângă ei apăru ca din pământ o fetiță, cu părul blond, cu breton tăiat rotund pe frunte, Fana îi așeză palma pe creștet și ceva din exuberanța ei se topi. Micuța îi privi pe rând, de la înălțimea ei, curioasă. Să v-o prezint pe Ela, fetița mea, zise și cu degetele îi răvăși părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
venit, altfel aș fi mâncat la fermă. Dar nu-i păcat dacă mai deschidem o sticlă. Chiar așa, se însufleți ea și plecă să aducă paharele. În timp ce se ciocneau paharele, Fana îi inspectă curioasă pe Carmina, pe Dimitrie, cu respirația tăiată, fără să-și mai poată controla vorbele, urările de fericire adresate logodnicilor. Carmina înțelese că prietena ei era geloasă. Nu înțelegea ce anume o îndreptățea să procedeze astfel, să stea contractată, gata de atac, ca și cum era vorba de-o înfruntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atent, se cabră în fotoliu, aveai impresia că va face explozie și va fi propulsat cu putere în tavan. La ce oficiu?, o întrebă și vocea deja îi era plină de ironie. La cel de lângă piață. O urmărea cu respirația tăiată, tremurând de nervi. Ți-ai făcut anume drum pe acolo. Sperai să-l întâlnești pe Adrian. Ea îl fixă indignată, zâmbind. Mojiciile tale nu mă mai supără. Intenționam de mult să trec prin piață ca să-mi cumpăr fructe. El își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fructe. El își continuă interogatoriul strâns. Ai fost pe la el? Doar stă pe acolo. Nu. Nu l-ai văzut? Nu l-am văzut. Nici măcar întâmplător? Nici măcar întâmplător. Carmina îl privi răutăcioasă, zâmbind, biet sărman, de fapt îi urmărea cu respirația tăiată reacțiile. La un moment dat avu impresia că prinde un semn de slăbiciune. Atacă: Nu înțeleg, Ovidiu, cu ce drept toate întrebările astea? Nu-ți mai sunt soție. Nu ți-a intrat încă bine în cap asta? Am și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pielea îi era aurie, lucioasă. Lăsă în hol, lângă frigider, micul geamantan de voiaj, și, în timp ce se apleca să-și deznoade șnururile de la pantofi, lăsă să-i scape un oftat slobozit cu zgârcenie. Împietrită lângă ușă, Carmina ședea cu respirația tăiată, avea o ușoară senzație de ireal. Rosti mecanic cinci vorbe, uimite, de a căror stupiditate se miră singură, și mult timp după aceea aveau s-o roadă, s-o obsedeze, să vrea să-și închipuie că nu le-a rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lăsat și robinetul deschis când era apa oprită, chiar în ziua când Pinochio se întorcea din Ungaria, nouă ne fusese dor, eu veneam de la țară cu o pungă foarte grea, nu mai aveam bani deloc și luasem de toate: pui tăiați, ouă, piersici atât de proaspete, roșii, morcovi, dovlecei, ceapă, cartofi, usturoi, borcane cu gem de zmeură și căpșuni, suc de căpșuni, zmeură pur și simplu, o caserolă cu mazăre și carne, lui Miau i-a plăcut, Mihai a mâncat zmeura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sunt veseli, n-au găsit garsonieră, dar vor găsi și nu mai sunt depresivi cu Mami, Prințesa Miau n-a mai luat distonocalm, decât unul de dimineață, și bunica o să vină peste câteva zile în fața blocului și Miau o să coboare tăiată la picior, de la Turiști, în papucii mei, că altfel nu poate, bunica i-a adus chiftele și brânză și pâine și pijama și Xanax, „liniște la cutie”, la un moment dat o să dau din chifteaua făcută de bunica Prințesei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
iernii: prăfuită, murdară. Deodată, compartimentul fu inundat de un spot de lumină cu miros de rășină. La câțiva pași de calea ferată, ardea un pin singuratic. Preț de câteva minute, călătorii au privit vâlvătaia cu sufletul la gură, cu respirația tăiată. Câțiva bărbați curajoși au coborât din tren și s-au apropiat de foc, urmați apoi de alții și de alții, la fel de curajoși, dar mai circumspecți din fire. Chiar șeful trenului venise să se Încălzească cu micul lui alai de conductori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]