411 matches
-
toată lumea. Scuzați-mă, Lizaveta Prokofievna, vor intra, vi-i arăt, apoi îi conduc în altă cameră. Poftiți, domnilor! Era mai degrabă neliniștit de alt gând care îl chinuia. Se întreba: oare n-o fi pus cineva dinadins la cale această tărășenie, potrivind-o anume la această oră, în această seară, ca să fie de față chiar acești martori și n-o fi aranjat-o oare întru rușinea și nu întru triumful lui? Dar se simțea prea întristat din pricina „monstruoasei și răutăcioasei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o trimite onestului tânăr sub formă de pomană nerușinată. Nu credeți, domnilor? Firește, banii i-au fost restituiți imediat, cum s-ar zice - i-au fost aruncați în obraz. Deci ce mai rămâne de făcut pentru a pune capăt acestei tărășenii? Chestiunea nu e juridică, nu mai rămâne decât să dăm totul pe față! Relatăm publicului anecdota, garantându-i autenticitatea. Se zice că unul dintre celebrii noștri umoriști 47, aflând de această istorie, a trântit o epigramă extraordinară, demnă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
citit cu voce tare toate acestea. Dar și ceilalți, se pare, aveau un sentiment asemănător. Domnișoarele erau foarte jenate și se simțeau penibil. Lizaveta Prokofievna de-abia își stăpânea furia și, poate, regreta amarnic că s-a amestecat în această tărășenie; acum tăcea. Prințului i se întâmpla ceea ce adeseori li se întâmplă oamenilor prea timizi: atât de mult se rușina de această faptă care nu-i aparținea, atât de mult se jena pentru musafirii săi, încât în primele clipe nu îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
L-ați descris în termeni foarte măgulitori în articol, domnule Keller, i se adresă prințul boxerului și izbucni în râs, dar mie nu mi-a plăcut deloc. Din prima clipă mi-am dat seama că acest Cebarov a inițiat toată tărășenia, că el v-a sfătuit, domnule Burdovski, profitând de naivitatea dumneavoastră, să începeți toată această tevatură, dacă e să fim sinceri. Nu aveți dreptul... eu... nu-s naiv... asta... îngăimă încurcat Burdovski. — Nu aveți nici un drept să emiteți asemenea ipoteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu știu nimic, puteți fi convins că n-am fost deloc implicat în această istorie. — Ah, prințe, cum v-ați schimbat! Pur și simplu, nu vă mai recunosc astăzi! Cum puteam să bănuiesc că ați putea fi implicat în această tărășenie?... Da, astăzi sunteți indispus. Îl îmbrățișă și îl sărută. — Cum adică să fiu implicat în „această“ tărășenie? Nu văd nici o „această“ tărășenie. — Nu încape îndoială că persoana a dorit să-l pună cumva și prin ceva în încurcătură pe Evgheni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum v-ați schimbat! Pur și simplu, nu vă mai recunosc astăzi! Cum puteam să bănuiesc că ați putea fi implicat în această tărășenie?... Da, astăzi sunteți indispus. Îl îmbrățișă și îl sărută. — Cum adică să fiu implicat în „această“ tărășenie? Nu văd nici o „această“ tărășenie. — Nu încape îndoială că persoana a dorit să-l pună cumva și prin ceva în încurcătură pe Evgheni Pavlovici, punându-i în cârcă, de față cu martori, cusururi pe care nu le are și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și simplu, nu vă mai recunosc astăzi! Cum puteam să bănuiesc că ați putea fi implicat în această tărășenie?... Da, astăzi sunteți indispus. Îl îmbrățișă și îl sărută. — Cum adică să fiu implicat în „această“ tărășenie? Nu văd nici o „această“ tărășenie. — Nu încape îndoială că persoana a dorit să-l pună cumva și prin ceva în încurcătură pe Evgheni Pavlovici, punându-i în cârcă, de față cu martori, cusururi pe care nu le are și nu le poate avea, răspunse prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lizaveta Prokofievna. Îl crezi mai prost decât dumneata, pentru că judecă altfel? Nu, nu la asta mă gândeam, spuse Evgheni Pavlovici. Atunci, prințe (scuzați-mi întrebarea), dacă așa vedeți și observați lucrurile, cum de (scuzați-mă din nou), în această ciudată tărășenie... cea care s-a întâmplat acum câteva zile... Burdovski parcă îi zice... Cum de n-ați remarcat aceeași denaturare a ideilor și a convingerilor morale? Doar e exact aceeași situație! Mi s-a părut atunci că n-ați remarcat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Eu, din păcate, nu o cunosc... pe deasupra, și Nikolai Ardalionovici, care vă divinizează, ca să zic așa, din toate străfundurile sufletului lui tânăr, ar putea fi, cred eu, de ajutor... N-nu... Să n-o amestecăm pe Nina Alexandrovna în această tărășenie... Doamne ferește! Nici pe Kolea... De altfel, poate că încă nu te înțeleg, Lebedev. Păi nici nu-i nimic de înțeles! strigă Lebedev și chiar se bâțâi pe scaun. Numai, numai sensibilitate și gingășie - acestea-s medicamentele pentru bolnavul nostru. Prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe canapea, fără să-și scoată pălăria. Înțelegând foarte bine că, dacă tace un minut și nu-și întreabă fratele de ce aleargă așa, acesta se va supăra negreșit, Varvara se grăbi, în sfârșit, să rostească sub formă de întrebare: — Vechea tărășenie? — Care tărășenie veche? strigă Ganea. Vechea! Nu, naiba știe ce se mai întâmplă, dar nu de vechea tărășenie e vorba! Bătrânul a început să turbeze... mama urlă. Zău, Varia, faci cum vrei, dar eu îl alung din casă sau... sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fără să-și scoată pălăria. Înțelegând foarte bine că, dacă tace un minut și nu-și întreabă fratele de ce aleargă așa, acesta se va supăra negreșit, Varvara se grăbi, în sfârșit, să rostească sub formă de întrebare: — Vechea tărășenie? — Care tărășenie veche? strigă Ganea. Vechea! Nu, naiba știe ce se mai întâmplă, dar nu de vechea tărășenie e vorba! Bătrânul a început să turbeze... mama urlă. Zău, Varia, faci cum vrei, dar eu îl alung din casă sau... sau plec chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întreabă fratele de ce aleargă așa, acesta se va supăra negreșit, Varvara se grăbi, în sfârșit, să rostească sub formă de întrebare: — Vechea tărășenie? — Care tărășenie veche? strigă Ganea. Vechea! Nu, naiba știe ce se mai întâmplă, dar nu de vechea tărășenie e vorba! Bătrânul a început să turbeze... mama urlă. Zău, Varia, faci cum vrei, dar eu îl alung din casă sau... sau plec chiar eu, adăugă el, amintindu-și probabil că nu poți alunga pe cineva din casa altuia. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici mie n-a vrut să-mi spună totul, când m-am luat de el... — Înseamnă că și fără prinț se știe totul. Dar acum ce mai vrei? Ce mai speri? Dacă ți-ar mai fi rămas o speranță, atunci tărășenia nu te-ar fi arătat decât ca un martir în ochii ei. — De scandal i s-ar fi făcut și ei frică, în pofida romantismului. Totul până la o anumită limită, n-o veți depăși niciodată pentru că toate sunteți la fel. — Aglaiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
destul zilele astea, încât știi cu siguranță), asta nu înseamnă că trebuia să-l iriți pe... nenorocit și s-o chinuiești pe mama, exagerând lucrurile, pentru că toată povestea e un fleac, o istorie întâmplată la beție și atâta tot, o tărășenie încă nedovedită, pe care nu pun decât atâta preț... Dar dumneata simți nevoia să rănești și să spionezi, pentru că ești... ești.. — O elice, râse Ippolit. — Pentru că ești un ticălos. O jumătate de oră ai chinuit niște oameni, vrând să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și posomorâtă. Începu prin a-l ruga, direct și insistent, pe prinț să-i explice tot ce i se ascunsese, adăugând că aflase ieri aproape totul. Era profund zguduit. Cu toată delicatețea de care era capabil, prințul îi povesti toată tărășenia, relatându-i faptele cu maximă precizie, făcându-l astfel pe bietul băiat să se simtă ca lovit de un trăsnet. Nu putea scoate o vorbă și începu să plângă în tăcere. Prințul simți că aceasta era una dintre acele impresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
serie de poezii pe care i le-am trimis lui. Povestea este însă lungă... În '79 i-am dat și lui Florin Mugur vreo trei manuscrise, pentru a-mi face o selecție de debut la Cartea Românească. După toată 101 tărășenia, în aprilie '82 m-am dus și i-am luat manuscrisele, din care lipseau multe poeme și nu e exclus să-1 fi ajutat pe Gane la alcătuirea „Metior”-ului, care-i din vreo patru părți, din care cea mai mare
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
serie de poezii pe care i le-am trimis lui. Povestea este însă lungă... În '79 i-am dat și lui Florin Mugur vreo trei manuscrise, pentru a-mi face o selecție de debut la Cartea Românească. După toată 101 tărășenia, în aprilie '82 m-am dus și i-am luat manuscrisele, din care lipseau multe poeme și nu e exclus să-1 fi ajutat pe Gane la alcătuirea „Metior”-ului, care-i din vreo patru părți, din care cea mai mare
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
atitudine declarativă, adică la nimic din ceea ce ar putea conduce la o confruntare cu guvernul sovietic. Dată fiind situația, m-am văzut silit să renunț la excursia proiectată, însă, în forul meu interior, simțeam că nu se cade să înghit tărășenia sovietică fără un răspuns pe măsura impertinenței adversarilor moscoviți. Am hotărât că-mi voi plasa răzbunarea în cadrul ședinței festive de închidere a lucrărilor congresului. Norma obișnuită prevedea că ultima rezoluție adoptată de un congres trebuie să exprime mulțumirile delegaților către
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nedemnă și îmi era cam rușine de cît de mult m-am stricat! Mai ales că îmi era absolut indiferent de la cine va curge borșul. Dacă ar fi fost politicieni poate că ar mai fi fost justificat interesul meu în tărășenia asta. Cei doi satrapi erau de culori diferite, unul alb și unul negru, dar nici acest amănunt nu m-a făcut partizanul cuiva. În reclamă, pe care o înghițeam nemestecată, vedeam albul cum își zdrobea adversarul, cum pe jos, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aparent calm, dar fierbeam și eu și fratele meu Victor de nerăbdare. Citești? mă întreabă arabul. Da, n-am reușit să-l citesc ieri. Profit de ocazie. Arabul clocotește. N-avea nici o stricăciune, dar se gîndea să scoată ceva din tărășenia asta. Se lasă păgubaș și-mi atrage atenția: Altă dată să fiți mai atenți, da? Eu și acum am fost atent, dar... asta este. Bine, la revedere! Pornim spre oaza aceea faimoasă, pustie și liniștită. Fratele meu a ales un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
1713 (7222), când vodă face dreptate mănăstirii din Copou. - Mărite Spirit, te rog să ai răbdare și să mă asculți. Am în față un zapis de judecată între mănăstirea Zlataust și mănăstirea Aron Vodă. Motivul? Seliștea Prisăcilor. E o întreagă tărășenie. De această dată, Sfinția sa mitropolitul Nechifor judecă pricina cu gândul ca aceasta să nu ajungă la Divanul Domnesc și la vodă (Grigorie Ghica voievod). Gâlceava a pornit-o Paisie, egumenul Zlataustului. El spune că Prisăcile sunt danie mai veche de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
realizat o acuarelă poetul și pictorul sucevean Nicolae Moscaliuc. Este redată fidel, după fotografia pe care o consider foarte rară. Peste drum de Pavel Ciubotaru se află locul casei lui Fieraru, la care s-au mutat humuleștenii după ce au făcut tărășenia cu soba... Ceva mai în spate, pe un dâmb, a fost coliba lui Moș Bodrîngă. Pe un perimetru foarte restrâns, în această Uliță a Rădășenilor au trăit: Ion Creangă; Sadoveanu - cercetător al locurilor umblate de marele său înaintaș; G. T.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Beniuc și cu lăsata secului pentru postul de șase săptămâni al Crăciunului. Trebuie că s-a întâmplat ceva, acolo, sus, ceva deosebit, o lovitură cu leuca, un dat pe seamă sau, și mai bine, cei care programaseră din umbră toată tărășenia, au lăsat-o baltă, ca să se concentreze asupra campaniei electorale. Dacă-i așa, ca într-un teatru de păpuși, bulevardier, să mergem pe sfori și să aflăm, nu atât cine le trage, ci de unde sunt legate, de care parte a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
îți pregătești elanul, ca să-i depășești pe cei care se și vedeau pe podium. Ca să se vadă că soarta acționează selectiv și că egalitatea de șanse este o iluzie, un slogan postdecembrist, scump pescuitorilor în ape tulburi, vom exemplifica toată tărășenia cu persoana și personalitatea lui Adrian Năstase care, dovedește cu fiecare gest și cu fiecare cuvânt că nu știe să piardă. Chiar de la naștere soarta i-a fost favorabilă: o familie plasată lângă puterea de atunci (esența puterii e aceeași
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
că românii îl vor aștepta cu brațele deschise și-i vor oferi coroana și tronul, l-a împins pe ginerică în față care, odată ajuns președinte, îi va ceda prerogativele puterii neveste-si. Trepădușii regali sunt, de asemenea, în spatele acestei tărășenii și sunt gata să susțină sub jurământ că Duda este os domnesc și nu va fi deci prinț consort, va fi rege ! Și unii oameni politici, bine înfipți în economia românească, urmărind ceva numai de ei știut, sunt gata să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]