423 matches
-
Garduri de lemn cu porți de intrare în curte; vopsite, dichisite, aranjate după priceperea și gustul proprietarului. Femeile cu broboade negre legate după ceafă și bărbații cu căciuli cu garnitură, fără cupolă, plate, de parc-ar fi fost niște modele tătărești. Aici, în Niculești-Jianu, căile de circulație erau accesibile. Se umbla încoace și-colo: copii înfofoliți, femei, bărbați, sănii ori căruțe brăilene care în timpul mersului, vara mai ales, scoteau niște sunete așa de plăcute încât îmi făcea impresia că aud un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
regimul juridic al acestor refugiați, altfel nu poate trece la îndeplinirea mandatului primit. Prin Ucazul Imperial din 19 decembrie 1819, refugiații din Balcani - bulgari, găgăuzi, sârbi, greci, albanezi, s.a. - au primit statutul de coloniști. Pentru organizarea așezărilor lor în raiaua tătăreasca a Benderului (Tighinei), tătării au fost strămutați în peninsula Crimeea și Kuban. Bulgaria, Serbia și Grecia se aflau, în acea perioadă, sub jugul turcesc, care nu admitea ca aceste popoare să aibe biserici și instituții de învățământ în limba maternă
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Mangalia a fost declarat municipiu în anul 1995. PAGINI DIN ISTORIA ORAȘULUI Localitatea este menționată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia). Callatis a fost o colonie a cetății grecești Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
și cu ascultarea spovezilor la biserica catedrală din Oradea. Era arhiepiscop Mons. Traian Frențiu. Până în 21 iunie 1937, mi-am desfășurat o parte din activitatea mea și prin satele din dieceză ca: Drăgești, Gruilung, Calea Mare, Mierlău, Horovățul de Crasna, Tătărești, Stâna de Vale... În 21 iunie 1937 am fost numit paroh în parohia Ioșia - Oradea, nou înființată. Am început îndată pregătiri pentru zidirea unei biserici parohiale. Încă din toamnă am început să lucrez la fundația acestei biserici. În răstimp, din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
împotrivă... spune el cu durere și își șterge cu palmele obrajii șiroind cât de sudoare, cât de lacrimi. Ștefan, împietrit, cu umerii căzuți, privește pământul, bolborosește: Am și eu niște vecini să-mi trăiască! Și Cazimir aista măcar din părțile tătărești să mă fi apărat; a jurat doar... Și năvrapii? Câți?! Câți?! Să tot fie la douăzeci de mii... Unii îndeamnă spre Cetatea de Scaun, alții, coboară pe Nistru, spre Chilia și Cetatea Albă, să se unească cu turcii. Mâna lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din părinți în fii tradițiile și obiceiurile. Precuvântarea istoriei moderne a țărilor române este neapărat schimbul portului; țivilizația de astăzi este fapta logică a părăsirei hainilor vechi; ideea nouă a năvălit în țară odată cu pantalonii, și mai strașnici decât năvălirile tătărești: în cât ai scăpăra, au pârjolit șacșâri, șlicuri, mestii, giubele și toată garderoba strămoșască.“ (Studie modovană) Teoria este vizibil tributară punctului de vedere „fiziologist“, cu numeroase adeziuni în epocă, potrivit căruia aparențele induc esența printr-un sistem inflexibil de concordanțe
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a unei familii boierești care deținea, la vremea aceea, sute de hectare de pământ și un conac relativ modest, fără electricitate sau instalații sanitare, dar de un bun-gust tradițional. Mama ei, Paulina Bălăcioiu, născută Pleșoianu, înrudită cu Brătienii și cu Tătăreștii, era numită „Muma“, datorită caracterului ei ferm și temperamentului aprig - pe care le-a demonstrat o dată în plus, în ciuda bătrâneții, în zilele grele ale exproprierii „rămășițelor moșierești“ din 1949 -, trăsături care au fost moștenite de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. Tatăl, Gheorghe Bălăcioiu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și 7, tot la Amidée - Moșu era bolnav în camera lui Menaru; alte tătăroaice au venit să se minuneze de frumusețea hainelor lui Șucuran și de plecarea ta. Menaru a ghicit , în timp ce Amidée făcea chifle pentru prăvălia lui Muedin. Pălăvrăgeală tătărească; una dintre ele avea o proteză galben-maronie: dinți de iapă, slabă ca un schelet îmbrăcat în propria lui piele, dar plină de bunăvoință și de drăgălășenie. Mi-a spus că ai ajuns cu bine la liman, că erau trei persoane
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui Ion, dascalul din Suceava. Nume proprii: Lazăr Piscu Mănăilă Marușca Mihăilă și Pițurcă nepoții lui Poiană Dan. Mireca Cozma Bușteanul Marcu Anușca Neacșa Costea Sărăcină Gavril Hubiș Nastasia Marina Vasco Iurie Serban 6986: Egumenul Putnei: Kir Iosif. 200 zloți tătărești, o moșie. Pecete: Exerga: Eu Ștefan Vodă Domnul pământului Moldovei. Cap de bou, cu stea între coarne, cu soarele în stânga și cu luna în dreapta. Nume proprii: Toader Hărniș Bilțu Nicoară Seremet Mărica, fata lui Giargiu Giumătate Mărica, fata Mândrei Căliman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zâmbitoare; chiar dacă ar fi trebuit să se supere, nu l-am auzit niciodată repezind pe cineva. Fusese student în anul II la Medicina din București. De fel era din Mahmudia, Tulcea, și spunea glumind că mama sa avea ceva sânge tătăresc în vine, cum sunt amestecate neamurile pe la ei. Gheorghe Calciu s-a născut pe 23 noiembrie 1925 în Mahmudia, județul Tulcea. Arestat ca student la Medicină, a fost condamnat în lotul Frățiilor de Cruce București, în toamna lui 1949, și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pastă foarte subțire, cretoasă, un Balcic patriarhal, cu migdali, smochini, duzi, piersici, sarcofage preistorice, fântâni, turci cu măgari, cadâne șezând pe pietre ori ducându-se să ia apă în vase de aramă. O remarcabilă pânză e cea înfățișată în Cimitir tătăresc, cu râpe văroase și cu pietre sure, printre care umblă asini cu urechile pleoștite, unde „Țigăncușe cu basma și în șalvari / Vișinii, portocalii, de-un roșu mat, / Joacă-n pântec pe un viers tărăgănat / Și aleargă și se bat pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
constituie diferite triburi care au mers de atunci pe căi și prin forțe proprii. Unii dintre slavi, cei sudici, au părăsit vechea patrie transcarpatică și, trecând Dunărea, au ajuns în Balcani și până la Alpi: bulgarii, numiți așa ulterior după hoardele tătărești care i-au stăpânit; sârbo-croații; slovenii alpini. În est au rămas slavii care au primit mai târziu numele străin de ruși, dat de data aceasta de cuceritorii nemți; în vest s-au răspândit până la Elba și dincolo de Munții Cehești strămoșii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
autentic”. A se vedea și engl. all (tot, complet, orice), germ. all „ib.”. Pe aceeași linie a devenirii expresiei pentru unitate din cea de întreg se înscrie și turcicul ulus „popor”, atestat în rusa veche cu sensul de „așezare, localitate tătărească”, apoi „loc de staționare a nomazilor”, „câmpii care se țin una de alta”. Vechii greci denumeau prin Alai, cu spiritul aspru în deschidere, care se poate interpreta prin galai, două demuri din Atica. Pentru greci, forma sufixată cu n, Alanoi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sensibile ale materiei: totalitatea, deci, a lumii sensibile”. Colindele surprind etapa postliminară a inițierii, când calul și-a confirmat natura sacră în incursiunea mitică, și triumful său este marcat la nivel estetic: „Înfrânat/ Și înșeuat/ Cu șeaua moldovenească,/ Cu pătura tătărească/ Și scările/ Cu turnuri,/ Și frânele/ Cu fluturi,/ Și cioltarul/ Podobit/ Numa-n aur/ Și-n argint”. Acesta este calul eroului întemeietor, primit ca recompensă pentru aducerea capului de leu în suliță: „Frumos dar că îi găteară:/ De-un cal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tătari, statorniciți printre români, au sfârșit prin a fi asimilați, confundându-se în masa românilor. Despre prezența lor pe meleagurile românești mai amintesc numai unele toponime ca Tătăreni, Tătărăști, Tătăruș, etc. ... indicând nu numai un moment de trecere al oștilor tătărești, ca în cazul piscurilor de munți și cheilor, ci o mai lungă sălășluire. Tătaru și Tătărăscu se regăsesc și ca nume de familie, putând la rândul lor indica o veche ascendență tătărească. De altfel, în unele regiuni ale țării se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nu numai un moment de trecere al oștilor tătărești, ca în cazul piscurilor de munți și cheilor, ci o mai lungă sălășluire. Tătaru și Tătărăscu se regăsesc și ca nume de familie, putând la rândul lor indica o veche ascendență tătărească. De altfel, în unele regiuni ale țării se află un tip fizic de țărani, ceva mai aparte - mici de stat, cu ochi negri, vioi, inteligenți, amintind de caracterele fizice și virtuțile războinice ale tătarilor. Urmele, lăsate de tătari în toponimie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Căci la ordinul Înaltei Porți, tătarii - colaboratori fideli ai turcilor - ne-au izbit în momentele de cumpănă în coastă, spre a ne frâna veleitățile de independență și a ne readuce sub obrocul Padișahului. Dacă este adevărat că șocul marii invazii tătărești a sistat dezvoltarea organizațiilor etatice medievale, ce apăruseră în diferite puncte ale habitatului românesc, nu trebuie uitat, însă, că aceiași tătari, ce ne-au ținut pe loc, ba chiar ne-au dat înapoi, au avut fără să vrea și unele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Țării Românești. Căci, după cât se pare, la Posada, Basarab a avut împotriva lui Carol Robert și sprijinul „păgânilor vecini”, adică al tătarilor. De asemeni, Bogdan al Moldovei s-a putut opune cu succes lui Ludovic cel Mare și fiindcă amenințarea tătărească plana asupra regatului maghiar. Tot datorită invaziei tătarilor și frânării expansiunii maghiare se datorește sistarea procesului de catolicizare a populației românești, atât în Țara Românească cât și în Moldova, unde se ajunsese chiar la întemeierea unei Episcopii catolice a cumanilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
despre tătari dinainte și după intrarea lor sub vasalitatea sultanilor de la Istanbul. Pentru stabilirea filiațiunii, în raport cu Gingis-khan, a tuturor comandanților tătari care au invadat Europa, de o mare valoare este Historie généalogique des Tartars, traducere în limba franceză a manuscrisului tătăresc a lui Abulgasi-Bayadur-Chan, publicat la Leyda, în 1726, de editorul Abram-Kallewier. Deși depășită ca informație, dar bine întocmită, este lucrarea, uitată acum, a lui I. A. Fessler, Die Geschichten der Ungarn und ihrer Landsassen, vol. II, Leipzig, 1815, în care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Înfierbântați de cutezanța mongolă, Daniel Romanovici, în vârstă de numai 22 de ani, și cu Matislav de Halici, dau drumul robilor să se înapoieze nevătămați, dar fiecare pornește lupta pe cont propriu. Ei trec Niprul îndată și împrăștie primele străji tătărești, iar după lovirea altora, la interval de patru zile de urmărire, care le lăsară în mod intenționat și o bogată pradă în vite, ajung cu forțele sleite după opt zile de marș prin stepă, la Calca, un afluent al Mării
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ataca și va interveni pentru ca să se răscumpere, și apoi amăgindu-i, blestematul i-a legat și predat tătarilor cu tot cu întăritură, care au ucis pe toți oamenii, iar pe principi i-a strivit sub niște scânduri peste care au trecut oștile tătărești”. Trecerea brodnicilor de partea tătarilor a desăvârșit dezastrul rușilor și al celorlalți cumani. Probabil că, până la urmă, brodnicii cu care au fost, desigur, și mulți români, vor fi avut aceeași soartă ca și rușii și ceilalți cumani. D. Onciul îi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ipotezele că țara Ilavut este Țara Oltului sau a lui Litovoi și că Barz ar putea fi identificat cu Beseremban, banul de Severin, sau cu întemeietorul dinastiei Basarab, putându-se stabili definitiv că generalul mongol Budjek a intrat cu oștile tătărești în Moldova în Țara Românească, iar în Transilvania comandanții Cadan și Buri. Privite pe hartă, operațiunile militare întreprinse de toate cele cinci corpuri de oaste mongolă, iau forma unui evantai, spre deosebire de atacul efectuat de Gingis-khan împotriva Imperiului Horezmian al lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Regatului Ungar în anul următor, pentru ca, sub adevăratul lor nume de „unități valahe”, să fie înregistrate, împreună cu aceiași tătari și cumani, tocmai la asediul unor mănăstiri și localități din Italia, în oastea lui Vitale di Aversa „români și cumani, triburi tătărești așezate între gurile Dunării și ale Niprului”. Observând această alianță moldo-tătară, înainte de a începe și în timpul iureșului prădalnic din primăvara anului 1241 în Țările Române, N. Iorga scria: „Dacă ziduri s-au sfărâmat înaintea tătarilor și biserici au căzut la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
coloană a luat-o pe Valea Răutului spre Nistru, mergând pe la Sângerei pe drumul Turcului până la Orhei, devenit mai târziu, în secolul al XIV-lea, o trainică așezare tătărască a unui han. De acolo, pe Nistru în jos, pe drumul tătăresc de la Soci, de pe Bâc, spre Tighina și după ce au cercetat ținuturile brodnicilor din Bugeac de la gurile Dunării, s-a îndreptat pe acela denumit al „păgânilor tătari” de la Drăgănești și Sivița și peste Vadul lui Isac de pe Prut. Unele bulucuri din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]