556 matches
-
în 1286 Leszek al II-lea cel Negru, Mare Duce al Poloniei, a refondat efectiv orașul acordându-i privilegii extinse, asemănătoare celor de care se bucură orașul german Magdeburg. Arhivele orașului păstrează documentul. (O notă importantă: În 1260, în timpul invaziei tătare, o comunitate de călugări dominicani din Sandomierza la rugăciunile de Utrenie un novice, citind Martirologul pentru a doua zi a greșit, spunând: "cei 49 de martiri ai Sandomierzului". Călugării și-au dat seama că au fost avertizați de moartea lor
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
se află în tranziție spre democrație va continua să publice în ziare cea mai mare parte a vieții ulterior a folosit numele tatălui ca al doilea nume pentru a nu se crea confuzie între cei doi este distrus în timpul invaziei tătare dar a fost reconstruit foarte repede a abordat mai multe genuri literare teatru proză scurtă roman poezie istorie literară memorialistică candidații pentru stimularea talamică sunt pacienții cu tremor rezistent la medicație și cu rigiditate și bradikinezie minime acesta propunea crearea
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
populație cu românii. În secolul XIV, Ungaria și-a extins influența în această zonă și meșterii săi sași au creat niște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi) și în zona Neamțului (Baia sau Mulda) din cauza deselor invazii tătare. În 1347, regele Ungariei, Ludovic I, trece îi invinge pe tătari la răsărit de Carpați (dupa Pavel Parasca si alti istorici bătălia cu tătarii a avut loc în 1285 în timpul lui Vladislav al IV-lea zis Cumanul, care a domnit
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Țepeș, anume : Ștefan cel Mare. Moldova a ajuns atunci la întinderea și puterea ei maximă. Ștefan cel Mare, împreună cu armata sa de boieri și răzeși a luptat cu succes atât împotriva invaziilor turcești, maghiare și poloneze, cât și împotriva celor tătare. Ștefan, cel mai vestit domnitor moldovean, a luptat în 36 de bătălii majore, biruind de 34 de ori și terminând doar două nedecis. Ștefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit țara cu pierderi foarte mari. De altfel, în
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
început, sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol, patriarhul constantinopolitan numind mitropolitul din fruntea Bisericii Rusiei Kievene. Mitropolia s-a mutat din Kiev la Suzdal și mai apoi la Vladimir, apoi, în 1326, la Moscova, după devastarea Kievului în timpul năvălirilor tătare. În 1439, la Conciliul de la Florența, la o întâlnire a conducătorilor bisericilor ortodoxă și catolică, s-a căzut de acord asupra condițiilor reunificării celor două ramuri ale creștinismului. Ortodocșii ruși, însă, nu au fost de acord cu concesiile făcute catolicilor
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
km sud-vest de comuna Rimetea (în , în ), județul Alba, a fost construită în jurul anilor 1296 de vice-voievodul Thorotzkay din Trascău, ca cetate locuibilă și de refugiu. A fost ridicată cu premeditare pe vârful abrupt al unei klippe calcaroase, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localităților Trascău și Sângiorgiu. Pe turnul nordic, înalt de aproximativ 20 m, se păstrează o inscripție care menționează ca familia Thorotzkay a construit castelul în secolul al XIII-lea. Inscripția
Cetatea Trascăului () [Corola-website/Science/307256_a_308585]
-
ianuarie 1998, formația reîncepe repetițiile, iar în februarie este invitată să cânte la sărbătorirea clubului Music Pub din Cluj. În perioada aceea a fost ales și numele trupei, nume bazat pe un joc de cuvinte tătară-română („kumm” înseamnă „nisip” în tătară). Primele concerte importante sunt susținute în Cluj și Timișoara (StudentFest). În septembrie apare o casetă demo, conținând șapte piese Kumm, intitulată "Listen to My Songs (Don't Listen to My Words)". Ca urmare a acestui fapt, popularitatea trupei crește, și
Kumm () [Corola-website/Science/308744_a_310073]
-
ce seamănă norii?" (proza, 2003), "Căruțul cu îngeri" (poeme, 2004), " Punguța cu patru bani" (proza, 2006). Versurile și prozele sale au apărut în limbile albaneză, armeana, engleză, belorusă, bulgară, franceza, georgiana, germană, letona, lituaniana, macedoneană, rusă, sârbă, slovaca, spaniolă, suedeză, tătara, turcă, ucraineană, ungară. CĂRȚI ÎN ALTE LIMBI -"Песчинка - Жемчужина - Пустыня "("Fir de nisip - Perla - Pustiu", poeme, l. rusă; Ed.„Vest-Konsalting”,Moscova, 2010); "Noyau" ("MIez", poeme, în limba franceză; Paris, ed. Poètes à vos plumes), 2013; "Строго необходимое / Ин зарури шигърият
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
publicații cât și prin tradiția orală creată în sat. Istoricul medievist Radu Popa a pus sub semnul întrebării datarea lui Țiț Bud afirmând că aceasta, ca și altele asemănătoare, „se întemeiază pe creații livrești”, sugerând în schimb datarea după invazia tătara din 1717. Tendința această, de a dată majoritatea bisericilor de lemn din Maramureș după invazia tătara din 1717, se reflectă în fișa monumentului, întocmită pentru înscrierea în patrimoniul mondial UNESCO. Istoricul de artă Marius Porumb, măi echidistant față de amândouă pozițiile
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
semnul întrebării datarea lui Țiț Bud afirmând că aceasta, ca și altele asemănătoare, „se întemeiază pe creații livrești”, sugerând în schimb datarea după invazia tătara din 1717. Tendința această, de a dată majoritatea bisericilor de lemn din Maramureș după invazia tătara din 1717, se reflectă în fișa monumentului, întocmită pentru înscrierea în patrimoniul mondial UNESCO. Istoricul de artă Marius Porumb, măi echidistant față de amândouă pozițiile, a susținut că biserică de lemn din Ieud Deal „este probabil din secolul al XVII-lea
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
rurală aflată în apropierea unei cetăți fără o importanță militară. Mari grupuri de coloniști sași încep să se așeze în cetatea Clujului începând cu domnia regelui Ștefan al V-lea al Ungariei (1272), după decimarea populației orașului din timpul atacurilor tătare. Astfel așezarea sporește ca număr de locuitori. Până în secolul XV Cetatea Regală "Castrum Clus" va dobândi o organizare urbană. Din statutul de cetate regală, Clujul va deveni cetate liberă. Cetatea era un centru militar-administrativ, fiind condusă de către comitele regal. În
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
izvorul în apropiere de Pacific, cu lungimea de 588 km) lângă Habarovsk (capitala provinciei cu același nume din Rusia orientala cu 579.000 locuitori), după care primește apele afluentului Amgun. Fluviul se varsă la est de localitatea Nikolaievsk în strâmtoarea Tătara situată între Marea Ohoțk și Marea Japoniei, în Oceanul Pacific de nord, vărsarea fluviului fiind aproape vizavi de partea nordică a insulei Sahalin. Cursul inferior al Amurului este navigabil, atât timp cât fluviul nu este înghețat. Debitul de apă este de 2930 m³
Amur (fluviu) () [Corola-website/Science/306757_a_308086]
-
de Mitropolia de Fântâna Albă, după modelul patriarhilor de Alexandria (care, după ocuparea Alexandriei de către otomani s-au refugiat la Constantinopol, menținându-și titulatura de patriarhi de Alexandria) sau după modelul mitropoliților de Kiev (care după distrugerea Kievului de către hoardele tătare s-au refugiat la Moscova sau la Vladimir, numindu-se „kieveni"). Aici a avut loc la 1 aprilie 1941 un masacru, în care aproximativ 2000 de persoane au fost ucise de către grănicerii sovietici. Bucovina de Nord a reintrat în componența
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
Fortificația medievală din Turda-Veche a înconjurat actuala Biserică Reformată din Turda Veche, în evul mediu biserică romano-catolică cu hramul Sf. Maria. Bisericile turdene și-au creat după marea invazie tătară din 1241 fortificații de jur-împrejur. Cea mai importantă fortificație s-a construit în jurul actualei Biserici Reformat-Calvine din Turda-Veche. În secolele XV-XVI actuala Biserică Reformată-Calvină era deja împrejmuită cu un zid gros de apărare, având patru bastioane de colț (vezi planul
Ruinele fortificației medievale din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306928_a_308257]
-
întins de la Carpați până dincolo de Nipru și având capitala la Bârlad. Cu acest stat aveau legături și principatul de Suzdali, și Statul kievean - care a avut de altfel unele conflicte cu berladnicii. În sec. XIII teritoriul va intra sub dominație tătară, iar mai târziu sub cea lituaniană și implicit polonieză. Cu toate acestea își va păstra un caracter distinct, un mare rol avându-l cazacii de pe Nipru, cazacii zaporojeni, numiți de mai multe ori în izvoarele lituaniene și poloneze "dacii de la
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
de la Berestechko. Fiind un comandant promițător, Ioan a fost trimis la regele Ioan Cazimir al II-lea Vasa, la Istanbul în Imperiul Otoman, ca fiind unul dintre trimiși într-o misiune diplomatică de către Mikołaj Bieganowski. Acolo, Ioan a învățat limba tătară și turcă și a studiat tradițiile și tacticile militare turcești. După începerea invaziei suedeze în Polonia, cunoscută sub numele de "Potopul", Ioan a făcut parte din regimentele Poloniei Mari conduse de Krzysztof Opaliński, Palatin de Poznań, care a capitulat la
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
mai exact țarul Nicoale I, care guverna țara ca despot absolut, considera a fi o misiune religioasă legitimă apărarea obiditelor minorități creștin-ortodoxe din Imperiul Otoman, aflat, deja, în perioada de accelerată decădere. Imperiul țarist fusese extins recent atât în teritoriile tătare de la granița sa sudică, cât și în Caucaz, țarul considerând deja un țel fezabil cucerirea Constantinopolului și al Orientului Apropiat otoman (Palestina, în primul rând). Cum s-a amintit, deja, britanicii au devenit din această cauză (extinderea rapidă a Imperiului
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
(tătară crimeeană - "Qırım Hanlığı"; rusă - "Крымское ханство"; ucraineană - "Кримське ханство"; turcă - "Kırım Hanlığı ") a fost un stat al tătarilor din Crimeea care a existat între 1441 - 1783. A fost hanatul turcic succesor al Imperiului Hoardei de Aur care a rezistat cel
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
pe niște supuși. Deși hanii, mai înainte de urcarea pe tron, trebuiau să primească recunoașterea sultanului, acesta din urmă nu se amesteca niciodată în alegeri. Otomanii recunoșteau stăpânirea legitimă a hanilor asupra stepelor ca descendenți ai lui Genghis Han. Politica externă tătară a continuat să fie independentă față de cea de la Istambul. Între cele două capitale se purta o vie corespondență diplomatică. Hanii au continuat să bată monedă proprie, iar în rugăciunile de vineri era pomenit numele hanului, nu al sultanului, două semne
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
numele hanului, nu al sultanului, două semne importante ale suveranității. Tătarii nu au plătit niciodată tribut otomanilor, în schimb au fost plătiți pentru serviciile care le făceau turcilor în timpul campaniilor militare, armata otomană prețuind în mod deosebit calitățile cavaleriei ușoare tătare. Alianța tătaro-turcă poate fi compartă cu cea polono-lituaniană prin importanță, durabilitate și rezultate. Cavaleria tătară devenise indispensabilă pentru campaniile otomane din Europa și Asia. Tătarii crimeeni au devenit dependenți de prada de război obținută după campaniile militare otomane încununate cu
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
tribut otomanilor, în schimb au fost plătiți pentru serviciile care le făceau turcilor în timpul campaniilor militare, armata otomană prețuind în mod deosebit calitățile cavaleriei ușoare tătare. Alianța tătaro-turcă poate fi compartă cu cea polono-lituaniană prin importanță, durabilitate și rezultate. Cavaleria tătară devenise indispensabilă pentru campaniile otomane din Europa și Asia. Tătarii crimeeni au devenit dependenți de prada de război obținută după campaniile militare otomane încununate cu succes, iar când Imperiul Otoman a intrat în declin, economia tătară a intrat la rândul
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
durabilitate și rezultate. Cavaleria tătară devenise indispensabilă pentru campaniile otomane din Europa și Asia. Tătarii crimeeni au devenit dependenți de prada de război obținută după campaniile militare otomane încununate cu succes, iar când Imperiul Otoman a intrat în declin, economia tătară a intrat la rândul ei în declin. În 1502, Meñli I Ghirai a învins pe ultimul han al Hoardei de Aur, încheind odată pentru totdeauna epoca pretențiilor Hoardei asupra Crimeii. În secolul al XVI-lea, Hanatul Crimeii se considera succesorul
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
han, Șahin Ghirai, structura internă a fost schimbată după modelul otoman: pământul aflat în proprietatea nobililor a fost proclamat domeniul hanului și a fost reorganizat în "qadılıqs" - provincii conduse de reprezentanți ai hanului. Legea în hanat se baza pe tradiția tătară, legea islamică și pe anumite prevederi împrumutate de la otomani. Șeful musulman local era muftiul, care era ales dintre clericii islamici locali. Principala sa sarcină nu era de natură teologică sau judiciară, ci era cea financiară. Administrația muftiului controla pământul clerical
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
studii ca aproximativ trei milioane de oameni, în special ucrainieni, dar și rusi, polonezi, belaruși și circasieni au fost capturați și transformați în sclavi în toată perioada de existență a Hanatului Crimeii. Una dintre cele mai faimoase victime ale raidurilor tătare a fost Roxelana (Khurem Sultan), care avea să devină mai târziu soția sultanului Suleiman Magnificul, la curtea căruia avea să dețină o putere uriașă. Tactica principală a raidurilor tătarilor era urmarea cumpenei apelor dintre cele două mari bazine ale râurilor
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
sud de acesta, despotatul Dobrogei este creat de Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin, care, cu ajutorul Genovezilor și al Tătarilor, o recucerise în 1262 de la Țaratul Vlaho-Bulgar (șubrezit de invaziile tătare). Despotatul Dobrogei se întindea pe teritorii aparținând astăzi Bulgariei (la sud) și României (la nord) cu o populație mixtă cuprinzând nu numai Bulgari, Români și Tătari (aceștia din urmă, sosiți în 1224), ci deasemenea Greci, Armeni și Genovezi în porturi
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]