949 matches
-
el mustrătoare. Nu era nevoie de cuvinte. Răducu o privi vinovat. Încercă apoi să o distragă povestindu-i mai multe întâmplări din ziua care trecuse. Nu uită însă să-i amintească: Astăzi a venit la grădiniță tăticul Doiniței. Are un tătic înalt și frumos...! E fotbalist! Simona rămase ofuscată. Copilul o privi întrebător. Și al tău e frumos și înalt, chiar dacă nu-i fotbalist. Va veni și ziua aceea când o să-l vezi, o să se joace cu tine. Acum însă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bucure de ocrotirea acestuia. Bărbații constituiau pentru Răducu adevăratele modele. Cunoscuse un poștaș, un fotbalist, un vânzător de înghețată, un nene care vindea ziare la chioșcul din centrul orașului... s-ar fi bucurat mult ca unul dintre ei să fie tăticul lui. * Simona își amintea cum într-o zi, când îl aducea pe Răducu de la grădiniță, îl lăsase pe o bancă în fața unei farmacii, doar pentru câteva clipe, timp în care ea voia să-și cumpere un medicament pentru durerile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îi plăcu modul în care acest copil plin de istețime întreținuse un dialog destul de elevat pentru vârsta lui. Din vorbă în vorbă, văzând că domnul din preajma sa îl acceptase ca partener de discuții, Răducu îi spuse: Nu vreți să fiți tăticul meu?" Domnul rămăsese stupefiat. Când apăru Simona, și-i ceru lui Răducu să o însoțească, băiețelul salută pe amabilul domn și-i întinse mâna pentru a-și lua la revedere, ca între bărbați. Domnul necunoscut răspunse gestului lui Răducu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înțelesuri, că ea nu-l putu onora decât cu un zâmbet de complezență. Continuându-și drumul către casă, îl întrebă: Ce ai vorbit cu domnul acela din fața farmaciei? L-am întrebat, răspunse Răducu dezinvolt, dacă nu ar vrea să fie tăticul meu. Și el, ce ți-a răspuns? Nimic, doar s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. Dacă nu ai fi venit tu, poate ar fi vrut... Bine, scumpule, dar tu ai tătic, nu ai nevoie de altul. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dacă nu ar vrea să fie tăticul meu. Și el, ce ți-a răspuns? Nimic, doar s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. Dacă nu ai fi venit tu, poate ar fi vrut... Bine, scumpule, dar tu ai tătic, nu ai nevoie de altul. Nici un copil nu are doi tătici, așa să știi! Dar în inima Simonei se reaprinse, cu și mai multă intensitate focul acela care mocnea de mai multă vreme. Nu era pentru prima dată când Răducu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ți-a răspuns? Nimic, doar s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. Dacă nu ai fi venit tu, poate ar fi vrut... Bine, scumpule, dar tu ai tătic, nu ai nevoie de altul. Nici un copil nu are doi tătici, așa să știi! Dar în inima Simonei se reaprinse, cu și mai multă intensitate focul acela care mocnea de mai multă vreme. Nu era pentru prima dată când Răducu, întâlnind anumiți bărbați, le făcea această propunere. Într-una din zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care mocnea de mai multă vreme. Nu era pentru prima dată când Răducu, întâlnind anumiți bărbați, le făcea această propunere. Într-una din zile, nu scăpă prilejul să-i atragă atenția mamei sale: Uite, mămico, nenea acela e fotbalist, e tăticul lui Vladimir din grupa noastră. El l-a învățat pe băiatul lui cum să fenteze, cum să tragă la poartă... Simona trecu abil peste spusele copilului și, ca să-l distragă de la subiect, încercă pentru a nu știu câta oară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la poartă... Simona trecu abil peste spusele copilului și, ca să-l distragă de la subiect, încercă pentru a nu știu câta oară să-i orienteze opiniile: Tu nu trebuie să ajungi fotbalist ca tatăl lui Vladimir, ci doctor mare, mare ca tăticul tău! Când va veni vei fi așa de mândru...! Dar nu vezi că nu mai vine! Ți-am mai spus-o, o să vină chiar mai repede decât te aștepți tu! Ai încredere în ceea ce-ți spune mămica ta! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vine! Ți-am mai spus-o, o să vină chiar mai repede decât te aștepți tu! Ai încredere în ceea ce-ți spune mămica ta! Se citea pe fața lui că spusele mamei îl încălzeau și parcă îl și vedea pe tăticul lui cum îl însoțește pretutindeni, cum îl învață o sumedenie de lucruri, cum îi face jucării... * Simona se gândi că ajunsese în punctul cel mai înalt al suportabilității situației. Va trebui să aibă o discuție care să le încheie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca profesoară de engleză este imposibil să șomăm. Copilul meu, copilul tău, de fapt copilul nostru are dreptul firesc, legal și moral să aibă tată. L-am tot mințit că ești departe, că vei veni, că va avea și el tătic... nu mai merge. Băiatul a crescut, e deștept, e frumos ca tine și nu mai poate fi dus cu vorbe fără nici un fel de acoperire. Tu-ți dai seama ce-mi ceri? Ceea ce ar cere orice femeie al cărei copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
n-o părăsea nici o clipă senzația că în fiecare zi, se adăuga câte o picătură amară de mâhnire în paharul suferințelor sale. Evita însă, pe cât îi stătea în putință, să-i dea copilului explicații ample despre obsedanta lui întrebare: Dar tăticul meu când mai vine, mi-ai spus că e plecat departe. Cât de departe?" * Nici ultima discuție cu Teo nu adusese elemente noi. Ea era însă hotărâtă să nu se lase înfrântă. O voce conspirativă, din forul ei intim, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Cine ar fi crezut? Domnișoară, duduie, nu mai găsea Teo modul de adresare, chiar n-ai înțeles nimic, de la ultima noastră discuție? Ea continua să folosească aceeași placă, neținând cont de argumentele și surescitarea lui Teo: Băiatul întreabă mereu de tăticul lui, ce să-i spun? Spune-i că m-a călcat trenul, spune-i că am murit, spune-i orice, dar termină cu telefoanele... și mai ales, lasă-mi fetița, familia în pace. Și Teo, trecând peste politețea care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Soarele nu răsare niciodată. În camera prăfuită erau doi tipi cu barbă așezați la o masă rabatabilă. Merrill mi i-a prezentat ca fiind producătorul și directorul de casting. —OK, a zis. Rezumat rapid al acțiunii. Două surori la ananghie, tăticul lor tocmai a dat ortul popii, lăsându-le îngropate în datorii până în gât. Au nevoie să găsească un bărbat care să se însoare cu una din ele și să le scoată din foamete. Dar domnișoara Martine, frumusețea familiei, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
doar să fie, știi, în relații amicale. Eu: Deci Detta și Racey sunt prieteni vechi! De ce urmăresc doi prieteni vechi? Îmi zic, e sărit. Sărit și nebun. Și nu e zdravăn, pe deasupra. El: Nu, nu sunt prieteni vechi. Mămica și tăticul erau. Eu: Dar ăsta e totuși un motiv perfect nevinovat ca ei să se întâlnească. El (clătinând din cap): Nu. Pentru că apoi s-a stârnit oareșce vrajbă în jurul unui transport de arme din Orientul Mijlociu și lui Skinner Chinner i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Apoi Jack și-a ridicat privirea, m-a văzut și, deși n-avea cum să știe cine sunt, a zâmbit și el, arătându-și dințișorii albi ca laptele. L-am recunoscut imediat. Cum să nu-l recunosc? Arăta întocmai ca tăticul lui. Epilogtc "Epilog" Mackenzie s-a căsătorit cu trândavul moștenitor al unei averi de o sută de milioane de dolari în conserve. Deține șaptezeci și cinci de mașini de epocă, are o pasiune pentru a conduce sub influența alcoolului și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dinadins privirea. Apoi toată lumea a tăcut. —Altceva? a intervenit Lotti. După care a zâmbit. Atunci ce ziceți dacă v-aș pune eu niște întrebări? Hugo și-a îndreptat privirea spre propriii pantofi. —Cum te simți la gândul că vei deveni tătic? a întrebat ea pe cineva. Tocmai pe el. Oripilat, Hugo și-a dat seama că îl întrebase pe el. Întrebarea de șaizeci și patru de mii de dolari se îndreptase direct înspre el. Inima a început să-i bată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dolari se îndreptase direct înspre el. Inima a început să-i bată cu putere. Mâinile i se contorsionaseră, împletindu-se. A deschis gura și apoi a închis-o la loc. După care a deschis-o din nou. —Ăăăă... voi deveni tătic... a spus el nesigur. Apoi a făcut o pauză care a părut că durează o veșnicie. — Sincer să fiu, nu sunt sigur cum mă simt, a scăpat-o Hugo. —Nu ești sigur? Hugo a prins privirea disprețuitoare a lui Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
exprime temerile, înțelegi? E bine s-o facă în situația asta, când suntem cu toții în același vapor. —Barcă, a zâmbit Hugo. —A, da, a spus Lotti. Ai dreptate. Barcă. Deci, Yogi. Cum te simți la gândul c-ai să devii tătic? Hugo a fost cuprins de un sentiment de déjà vu. Inima îi bătea cu putere. Îi venea să vomite și-și frământa mâinile. A deschis gura, apoi a închis-o la loc. După care a deschis-o din nou. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a aflat la Câmpulung, în viața lui Bițu s-au mai întâmplat două evenimente esențiale. Corina a adus pe lume un bebeluș: Florin. Avea năsucul și gura mamei. Dar culoarea feței și părul negru; ochii și sprâncenele erau ale tăticului. Coana Zitta era fericită și ea. Devenea bunică. Avea mai mult de lucru. Mergea mai rar în oraș. Stătea mai rar la taclale cu vecinele. Îl trimitea, în schimb, mai des la cumpărături pe Costel. Dar era mândru c-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
într-un film de groază. Aura se strînge mai bine în haină, înțelegînd că în curînd va începe să tremure, dacă nu de frig, sigur de teamă. Ce bine c-ai venit! se bucură Doina, conducîndu-l pe Mihai în salon. Tăticul tocmai a întrebat de tine. Și el a venit mai înainte. Să știi c-am luat deja invitațiile. Mihai vrea să răspundă ceva, dar se mulțumește să-i surîdă, urmînd-o. Prin una din ușile laterale, deschisă, vocea lui Săteanu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e să nu iasă cu scandal. Odată scăpat cu bine din asta, voi ține minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de apa de la zăpada topită pe ghete. Am venit să mănînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e o pacoste. Da-da, pacoste. De aceea l-ați oprit asistent, iar acum e lector? Iertați-mi indecența; plus pantalonii. Sec. Ați cam pierdut, domnule profesor zice Lazăr încet, cu calm, aruncînd pe masă un ful turbat. Știi mata, tăticule, cine-i turnătorul? face el un gest larg, teatral. Cornel Vrabie. Cel ce vă lustruiește pantofii... neam de traistă! Consătean, prieten din copilărie. Vorba vine, că nu prea eram prieteni; era răutăcios, din nimic sărea la bătaie. Am învățat împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pereți, se Întindea, Într-o manifestare de veselie curând Înăbușită de fumul de țigară și de nervii iritați, o friză compusă din desene În creioane colorate, ale căror subiecte păreau a fi mai cu seamă Casa mea, Mămica mea și Tăticul meu (cu varii permutări ale acestei formule - să nu uităm că suntem În Camden) și deja demodatele Țestoasa mea Ninja/Diavolul meu tasmanian/ Poneiul meu. Ca să recunosc cinstit, Linda nu era deloc lașă. Nu a Încercat s-o ia pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Adam, ce faci acolo, ești un copac? Adam, care-și ținea brațele larg desfăcute în lături, răspunse: — Nu, îmi usuc aripile. Brian și Adam se retraseră cu băuturile lor. Adam, care niciodată nu i se adresa lui Brian spunându-i „tăticule“, îl întrebă: — De ce apare luna uneori noaptea și alteori ziua? — Pentru că ea se învârtește în jurul pămâmtului, în timp ce noi ne învârtim în jurul soarelui. — Dar cum, exact? — Oh, Dumnezeule... e... o să mă documentez și o să-ți spun. Brian se așeză și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau să fi fost gravidă golanca, înseamnă că sigur trebuie să-l bem pe autor. Pe Vierme! Bestia de bebeluș, ori e-al lui (și parcă-parcă aduce cu el, din profil!), ori e din grădina lui..., tot un drac! Felicitări, tăticule! Pater familias! Ce-ai găsit, al tău să fie! Voi n-ați terminat cu logoreea? se rățoiește Bursucul la ei, autoritar. Vorbiți mult prea mult și prea fără de noimă. Ați fi fost niște hangii a-ntâia! Aveți limbariță, nu glumă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]