944 matches
-
al caghebiștilor, că trebuie făcută o nouă Revoluție...și-n fața Teatrului Național corturi întinse cu bărboși și slăbănogi care fac greva foamei pentru punctul opt de la Timișoara, cu curve și țigani care strigă: ciunga, ia ciunga, ia ciunga, domnule, tăticule, mămicuțo...Românul s-a născut politician, a tăcut cincizeci de ani dar acum s-a dezlănțuit al dracului, și-a dat drumul la clanță că așa și pe dincolo, c-a avut dreptate Brucan că ne trebuie două zeci de
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
ceva din cereale. Când m-am uitat în căruță erau mai mult de jumătate dintre saci vânduți. Cum am fost martor la discuția dintre părinți cu o noapte în urmă, am îngăimat și eu o întrebare nevinovată: - Ai vândut bine tăticule? - Cât să-i plătim lui Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc și pentru alte cheltuieli. Poate vând și restul. - Tată, te rog, mă lași și pe mine să mă dau în tiribombă? Nu m-am mai dat de când se
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
mai știi să vii înapoi. Și așa cred că o găsesc pe mă-ta moartă de inimă când o vedea că nici tu și nici cățeaua nu sunteți acasă. Sper să bănuiască că ai plecat după mine. - Nu mă rătăcesc tăticule că se vede " Zidul morții" și știu unde este căruța noastră. - Bine, ia un leu și ai grijă ce faci, poate cazi din el. - Nu cad că m-am mai dat și eram mai mic. - Ai grijă că de nu
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
uitat să spun că Lică-Ursulică este mare, ca Simina abia îl ține în brațe și de aceea, când îl plimba în parc, îl plimba într-un cărucior care este căruciorul lui Lică. Căruciorul lui Lică a început să scârțâie și tăticul Siminicăi i-a uns rotile cu o unsoare specială și de atunci nu mai scârțâie. Simina îl iubește foarte mult pe Lică, poate chiar mai mult decât pe păpușă ei cu ochi albaștri care zice Ma-Ma când o miști
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
uitat să spun că Lică-Ursulică este mare, ca Simina abia îl ține în brațe și de aceea, când îl plimba în parc, îl plimba într-un cărucior care este căruciorul lui Lică. Căruciorul lui Lică a început să scârțâie și tăticul Siminicăi i-a uns rotile cu o unsoare specială și de atunci nu mai scârțâie. Simina îl iubește foarte mult pe Lică, poate chiar mai mult decât pe păpușă ei cu ochi albaștri care zice Ma-Ma când o miști
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
lor este depășită cu ușurință), ce mașini au, ce gagici și-au mai tras din fascinanta lume a revistelor pentru adulți, ce mai spun mamele lor încărcate de lanțuri la gât și lacrimi în ochii rimelați din belșug, ce cred tăticii lor înecați de emoții, cu dampf de boască și multe altele, mai puțin părerea profesorilor din școlile prin care au trecut eroii de sâmbătă. Sau poate că n-or fi existând, cine știe... Apar pe micile ecrane și moacele semidivinilor
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
Foarte atașată de familie, a primit lovitură dupa lovitură, pierzându-și mai întâi, tânără, sora (am cunoscut-o, era o eminentă absolventă a Institutului de Arte Plastice, ambele dovedind așadar înzestrări artistice remarcabile), apoi pe cel pe care-l diviniza, «tăticul», cum îi spunea ea cu afecțiune... Retragerea la casa părintească, din păcate, nu i-a adus liniștea meritată, circumstanțele dramei ei fiind amplu mediatizate de presă. O presă adesea nemiloasă, aceeași presă care, practic, i-a marginalizat și i-a
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
că nu era ce, iar conceptul de viol era o noțiune fără sens într-un climat de maximă toleranță așa cum era cel din acest orășel pașnic. Grija față de copii se manifesta o dată pe lună, când veneau alocațiile, zi în care tăticii erau foarte nervoși. Acestea fiind spuse, într-o noapte caldă de mai, mult după ora douăsprezece, Trică se întorcea acasă măsurând nu numai lungimea, ci și lățimea străzii. Ajuns în dreptul parcului central se opri și se așeză pe o bancă
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
Prind, ca din palme, să se resfire/ Cioburi păstrate în amintire ... / Ca o minciună consolatoare,/ Vremea mă ninge, clipa mă doare ... Al. Florin Țene‚ drăgășenean talentat, literar vorbind, maramureșean de studii și călugărie profesorală, apoi clujean ambițios, familist - aici și tătic de ligă scriitoricească - își serbează uneori ziua (13 iunie, să se știe de prieteni!) pe patru roți, cearcă să-nțeleagă esența iubirii în poeme, în vreme ce Poezia/ încălțată cu sandale/ din pielea cerului/ și talpă din scoarță de tei/ agale/ venind
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
ceva din cereale. Când m-am uitat în căruță erau mai mult de jumătate dintre saci vânduți. Cum am fost martor la discuția dintre părinți cu o noapte în urmă, am îngăimat și eu o întrebare nevinovată: - Ai vândut bine tăticule? - Cât să-i plătim lui Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc și pentru alte cheltuieli. Poate vând și restul. - Tată, te rog, mă lași și pe mine să mă dau în tiribombă? Nu m-am mai dat de când se
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
mai știi să vii înapoi. Și așa cred că o găsesc pe mă-ta moartă de inimă când o vedea că nici tu și nici cățeaua nu sunteți acasă. Sper să bănuiască că ai plecat după mine. - Nu mă rătăcesc tăticule că se vede " Zidul morții" și știu unde este căruța noastră. - Bine, ia un leu și ai grijă ce faci, poate cazi din el. - Nu cad că m-am mai dat și eram mai mic. - Ai grijă că de nu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
mii. La urmă, dar nu cel din urmă, a sosit și Vladimir Tismăneanu, să ne învețe politologie americană și a fost plantat în conducerea formalelor instituții și colocvii de demascare a comunismului, regim impus în România în 1944 și de tăticul lui, un comunist evreu de nădejde al NKVD-ului. După acest început promițător în nouă republică la care, au contribuit tot alogeni ca în 1944, s-a continuat sistematic la defăimarea a tot ce este românesc, la îndatorarea și ruinarea
A TREIA REPUBLICĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346676_a_348005]
-
aceea nu se oprește aici; un alt localnic demn de toată cinstea este George, verișorul Michellei, care împreună cu ea și Nasos se ocupă îndeaproape de bunul mers al afacerii de la „Malibu”. În perioada în care l-am cunoscut George devenise tătic pentru a doua oară. Soția sa, Samantha, o englezoaică veritabilă, amabilă, drăguță, respectuoasă și cu o distincție demnă de invidiat îi dăruise al doilea copil, pe Cristopher, iar Jamie, frățiorul cu vreo doi-trei ani mai mare, avea de-acum partener
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
Dumnezeu. De asemenea, Andrei află că orice vis se poate împlini dacă-l rostești în rugăciune cu ardoare. Visul lui Andrei este ca tatăl său să se întoarcă de sărbători din străinătate. Și într-adevăr, dimineața, se trezește în brațele tăticului său, venit în acea noapte acasă. Ultima povestire, „Mâinile” este construită pe ideea darului lui Dumnezeu pentru om: mâinile. Mâinile care-l ajută să muncească, să mângâie, să scrie, să facă bine, să ajute un bolnav. Estera își admiră mama
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
cină, tatăl a observat că băiețelul meșterește ceva pe covor. S-a apropiat și a văzut că încearcă să cioplească o bucată de lemn. - Ce faci tu acolo, l-a întrebat tatăl duios. Băiețelul și-a ridicat ochii mari spre tăticul lui și i-a răspuns la fel de duios: - O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu și mami când cresc eu mare... A zâmbit și s-a întors la, treaba lui. De data aceasta
BLIDUL DE LEMN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346088_a_347417]
-
de Război în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul nostru, care a făcut Unirea dintre Țara Românească și Moldova. Să știți, copiii mei, că noi suntem descendenți din familia Biberstein-Rogala, care a domnit în Lituania. Nu ești atent, Alexandre? - Sunt, tăticule! - Atunci de ce citești pe hârțoaga aia? - Nu e hârțoagă, tăticule! E o revistă veche „Curierul românescˮ. 31 - Bine! Bine! Să continuăm... Mama voastră, înainte de a se căsători cu mine, se numea Maria Fisența. Ea provine dintr-o familie de boieri
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
care a făcut Unirea dintre Țara Românească și Moldova. Să știți, copiii mei, că noi suntem descendenți din familia Biberstein-Rogala, care a domnit în Lituania. Nu ești atent, Alexandre? - Sunt, tăticule! - Atunci de ce citești pe hârțoaga aia? - Nu e hârțoagă, tăticule! E o revistă veche „Curierul românescˮ. 31 - Bine! Bine! Să continuăm... Mama voastră, înainte de a se căsători cu mine, se numea Maria Fisența. Ea provine dintr-o familie de boieri din locul acesta, este fiica lui Emanuel Fisența, posesorul unei
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
odată. Nici copiii nu mai aveau acea nepăsare și ușurință copilărească, de a trece cu vederea anumite reguli impuse de părinți... Nimeni nu mai râdea... Copiii șoșoteau în camera lor și nu înțelegeau prea bine ce s-a întâmplat cu Tăticul lor. De ce o vedeau pe mama lor cum își ștergea lacrimile, mereu, pe ascuns...? Intrebări peste întrebări năvăleau în căpșoarele micuților. Se spune adesea în toate contextele posibile, că omul este o "creatură care se obișnuiește mereu cu împrejurările date
ALZHEIMER... UITAREA VEŞNICĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370998_a_372327]
-
suporte un alt șoc ce-l putea retrimite acolo de unde abia revenise. - Care-i treaba, frate, de vorbești cu doamna atât de ceremonios? îl întrebă Emilian, imediat ce-l prinse puțin mai deconectat de obligațiile profesionale. Parcă erați la Consiliul Europei, tăticule! - Păi..., cum să-ți spun? Am nevoie de ea, dar știe că ce doresc este în afara atribuțiilor mele... Nici nu pot să o contrazic. Este vorba de Iustin... Doresc să-l ajut să-și recapete vederea, ori el nu a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
Ce pasiență nu vrea să iasă? - Mă consult cu calculatorul părinte și aceste nu vrea să mă ajute. - Dar ce ți sa năzărit - Păi problema învățământului. Problema “Ady de profesie fiul lui tata” - Și ce te deranjează ca are un tătic bun? - Tocmai că nu-l are. Părinții mei s-au purtat altfel cu mine. - Vrei să insinuezi că tu nu aveai bani de buzunar, pentru un coniac, o discotecă sau pentru o blondă mai durdulie ? - Mă plictisești. Încă nu ai
MILENIUL 4 SĂNĂTATE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370236_a_371565]
-
displăcea nici unuia. Eram însă cuminți deși dese ori dansam seara după un păhărel cu alți colaboratori. Viață de șantier cu micile ei avantaje și dezavantaje. Într-o bună zi Veronica mă roagă să-i repar televizorul. Fiul ei primise de la tătic un calculator Spectrum care necesita un televizor. Fostul soț încercase să repare unul din televizoarele din pod dar nu a reușit. Poate, din două, reușesc eu să fac unul bun. Am acceptat stabilind vizita pentru sâmbătă când aveam program scurtat
TELEVIZORUL REPARAT. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370393_a_371722]
-
reușesc eu să fac unul bun. Am acceptat stabilind vizita pentru sâmbătă când aveam program scurtat. Sâmbăta pe la unu am plecat împreună de la serviciu. Acasă o aștepta mămica ei care ne-a servit masa. Flăcăul căpătase permisiunea să viziteze pe tătic spre a mai discuta despre noul calculator atotpotent. După masă m-a condus în cămăruța de mansardă care servea drept cameră de oaspeți. Pe o masă erau cele două televizoare. În cameră era sufocant de cald așa că a trebuit să
TELEVIZORUL REPARAT. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370393_a_371722]
-
fiind deschis, toată lumea a uitat de pui, de găleata cu resturi, de interdicții. Fapt este că, după acele activități importante desfășurate, nouă pui “zburăței” umpluseră găleata, “închinând steagul”. Nu vă mai spun ce a urmat când au venit mămica și tăticul acasă! Mezina supercosmetizată, puii morți, jale mare și botez... Eiii, idee, da’ ce-mi faci tu? Unde mă mai duci? Ce să spun, Dumnezeule? Nebunii și talente ascunse. Eram, în aceeași vară, pe prispa casei: mămica, sora, fratele și eu
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
Atât îmi trebuia. Nu mă mai oprea nimic, decât când punea mămica mâna pe mătură, iar cei mari mă luau, unul de o mână și celălalt de cealaltă și, pe fugă, aterizam de îndată la nucul uriaș din grădină, unde tăticul făcuse un scrânciob din lanț cu scăunel din scândură. La viteză mare se ducea pe cel puțin zece metri. Ordinul de la tăticul era să nu-mi facă vânt puternic, scrânciobul fiind deasupra viei cu araci. Dar el a spus, însă
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
o mână și celălalt de cealaltă și, pe fugă, aterizam de îndată la nucul uriaș din grădină, unde tăticul făcuse un scrânciob din lanț cu scăunel din scândură. La viteză mare se ducea pe cel puțin zece metri. Ordinul de la tăticul era să nu-mi facă vânt puternic, scrânciobul fiind deasupra viei cu araci. Dar el a spus, însă nimeni nu a auzit... Uite-așa, ajunsă în scrânciob, în timpul amiezii, în mijlocul verii, sora în spatele meu, fratele în față, îmi făceau vânt
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]