1,069 matches
-
mai Îndepărtate. Trebuiau să aducă iarbă pentru cai de sub zăpezile căzute În josul văii pe unde veniseră. O scoteau, cu mâinile Înmănușate, de sub covorul alb, o Îndesau În desagi și o uscau În jurul focului. În alte zile, plecau la vânătoare. Se tăvăleau În zăpadă până ajungeau la fel de albi, apoi așteptau sosirea animalelor la un firicel de apă care se revărsa, jucăuș, pe sub crusta de gheață. Se obișnuiseră ca Amir să aștepte prima săgeată a lui Nimeni, și, numai dacă ea nu atingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
am înpărți viața statelor, atunci oare când sosește primăvara? Răspunsul este: Niciodată! Comedia humană, ori o scrie un Tacitus cu mânie... ori o scrie un Rabelais... râzând, rămâne tot aceea și se petrece cu aceeaș monotonie sublimu-anuiantă cu care se tăvălește sistemul nostru solar în spaciul fără sfârșit. {EminescuOpXI 96} A pronunța toate acestea în fața pudicei "foițe" nu este defel cavalerește, după noi! În fine s-a trecut în glumă! Înțelegem ca acest "enfant terrible" să fie botezat spre a putea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și dă din picere, însă aceasta trebuia s-o facă acasă, la Bacău, iar nu să ia lumea-n cap, lovind fără milă în partide, turburând pacea Europei și a foiței, ba chiar făcîndu-ne să credem că sistemul solar se tăvălește nu știu unde! Apoi mai dă și lecțiuni strigând că: "on revient a ses moutons"! Aceasta este mai insultant decât chiar vestita "ubicuitate"! Dar destule exemple. Într-o polemică cu ziarul "Unirea" din Iași am spus că stilul roșu se distinge printr-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fără să vrea a devenit actor principal. Răspunsul vine greu, bolborosit: "Am SIDA, nene, și nu vreau să te îmbolnăvesc și pe matale." Toată lumea își pleacă greu capetele. Nimeni nu mai râde. O fac doar micii piloți vagabonzi, care se tăvălesc cu satisfacție, mici brute sângeroase, arătând cu degetul spre spectatori. O florăreasă își face cruce, taximetriștii se prefac că vorbesc în stațiile lor de emisie-recepție cu luminițe strident colorate. Se aud vocile sparte, distruse de cafea-filtru, ale celor de la dispecerat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
atunci În vagoane de cărbuni, Închise ermetic... În capăt era Închis special, unde aveau polițiștii care ne păzea... Iar când ne-am dat jos acolo, după ce am mers două nopți și o zi, că oprea prin gări, și ne-am tăvălit pe colo, prin vagoanele ălea de cărbuni... nu ne mai puteam cunoaște unul pe altul. Eram măști toți! „Cum te cheamă? Mă, tu ești?” Da’ n-am stat mult acolo, că ne-a dus la Gherla... Când ne-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
precizie pe hartă locul unde se-ntîmplase treaba, așa că putea fi oriunde. Pînă la urmă, l-a tras pe Cornel în barcă și au pornit-o spre mal. Sperau că joacă într-o glumă și Radu o să-i întîmpine pe mal, tăvălindu-se pe jos de rîs. Sau se uită la ei din stufăriș. 14 Ce caut eu aici? se întreba Alin, întins pe iarbă. S-a întrebat de mai multe ori în gînd, apoi cu voce tare, poate-i răspunde cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Vei fi cunoscând d-ta multă lume - dar unde - ai învățat carte? - Eu l-am învățat carte pe redactorul Curierului intereselor generale. - Tocmai de aceea te și 'ntreb unde ai învățat d-ta? - Apoi cam tot prin Hîrlău m-am tăvălit eu. {EminescuOpIX 161} Mutatis mutandis, o convorbire cu acești ilustrați ar suma cam astfel: - Mă rog, unde - ai învățat d-ta carte? - Mă cunoaște d-nu Stremayer. - Nu-i vorba de cine te cunoaște. Unde ai învățat? - Am șters ciubotele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Nu-i vorba de cine te cunoaște. Unde ai învățat? - Am șters ciubotele d-lui Brzrcek, referende la ministeriul instrucției. - Nu te 'ntreb unde - ai șters ciubotele. Unde ai învățat? - Apoi cam tot prin Kecikemet și prin Brody m-am tăvălit eu. De aceea credem a-i face un serviciu d-lui Stremeyer recomandându - i o prețioasă personalitate pentru ocuparea catedrei de filologie comparativă a "limbelor semitice". Este d-nul Herșcu Șloim Zeilig, actual docent privat de limba ebraică la o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
uita mirată la el, privindu-l îndelung...Ești un drăguț, foarte tandru în dragoste. -Câți ani ai? îl întrebă ea. -Am douăzeci și doi de ani. Dar tu? -Douăzeci și trei. Și sunt deja o târâtură proastă... -Exagerezi! -Deloc. Mă tăvălesc cu cine pot, chiar dacă nu am poftă. Se uită abătută pe geam. Nici nu știi ce înseamnă să te trezești lângă un bărbat pe care aseară pe vremea asta nici măcar nu-l cunoșteai. Nu pierzi nimic, dar nici nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-mi sufletul în el se zvârcolesc dureri nespuse nu vor fi așternute pe hârtie trebuie să rămână acolo ferecate în mine pentru totdeauna la diferite intervale de timp în contrapartidă răsar puseuri de fericire dintre dureri seamănă cu florile ne tăvălim prin lumea fără margini le culegem și cântăm pe două voci despre dragoste zvâcnetul tâmplelor imploră apropierea buzelor tale iar sărutul se imprimă pe suflet sigiliu 29 aprilie 2011 Despre un alt fel de vânătoare am să vă spun câteva
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
sub frunte întrebările evului mediu nu încerc să caut răspunsuri ele se află aici lângă mine îți ating părul știu că sunt eu în sfârșit 11 august 2011 Dragoste un câine mușca din lună pe dealul țintirimului iar vara se tăvălea prin iarbă ibovnică depravată dornică de dragoste mirosea ațâțător a fân și a dezmăț nocturn cu sfârcuri strânse între dinți vămuite supte de vlagă sub coroana stejarului din fundul curții dinspre munte se prăvăleau nori mari încălecați de fantomele haiducilor
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
nu mai fug. 5 septembrie 2011 La un moment dat m-am numit maturitate într-o zi m-am luat la trântă cu norii era luni săptămâna începea nărăvașă semăna cu o femeie care s-a descoperit înșelată ne-am tăvălit prin cer timp de milenii apoi am obosit la o margine stăteau patru cavaleri au spus că așteaptă să terminăm joaca infantilă își ascuțeau săbiile iar soarele se reflecta în scuturi picta pe fruntea mea semne zodiacale nu-mi luați
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
muncea în centru. Einhorn suferea din cauza faptului că nu mai era în casă, deși oricum nu ar fi avut cum să se întâlnească cu ea cât timp era taică-său bolnav și el era mult prea ocupat ca să o mai tăvălească așa cum făcuse în timpul verii aceleia tihnite. Acum erau tot timpul oameni în birou și în apartament. Dar acum și-o dorea cu și mai multă fervoare și continua să-i trimită bilete și mesaje și să se tânguie. Și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care nu trebuia luată în serios pentru că altminteri ce spunea ar fi sunat mult prea groaznic - ca atunci de pildă când am rămas noi trei în sufragerie, ca să ne cunoaștem mai bine, și a spus: „Nu cred că s-a tăvălit cineva la un preț mai bun.“ Era o propoziție ambiguă și întoarsă pe dos, căci nu era clar cine a plătit prețul, așa că nu puteai decât s-o iei în glumă, iar ea s-a grăbit să iasă din starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sunt aruncate în mormane când se sfârșește perioada de închiriere; și iată sicriile ce par a fi un fel de glumă grosolană pe corpul feminin, vândute pe tarabe, negre, albe, cenușii, în toate formele, cu franjurii lor grei de moarte tăvăliți în argint de Sapolio pe un fundal negru. Cerșetorii cu vocile lor schelălăinde de pe treptele bisericii interpretează pentru noi ultimele clipe de neputință , într-o spaniolă străveche, bisericească, și își arată prin zdrențele fâlfâinde cioturile și bubele. Cărăușii cu lungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Și asta nu face decât să accentueze cât de deschis se primește moartea pretutindeni, în frumusețea acestui loc, și cum e acceptat faptul că fiecare poate avea parte de brutalitate - chiar și cei mai mândri - pot fi ciupiți, pălmuiți, doborâți, tăvăliți în noroi; pentru că moartea azvârle ce e mai rău în fața oamenilor și face cu atât mai îngrozitor și mai absurd faptul că cineva ce n-a fost nicicând atins de nimic rău poate fi aruncat cât colo în groapă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
decât mine și este foarte frumoasă, a fost aleasă miss la școala ei. Miki: Da, da, e bună ca tine. Dar, acum doi ani, când a fost ultima dată aici, m-a tras zdravăn de coadă, iar Grivei, eroul, se tăvălea de râs. (pentru ea) Raluca e o nesuferită. Precis o să se ducă cu flori la mormântul lui Grivei. Ce calvar! Raluca îl învață pe Grivei să cânte. Iar el, jigodia, lătra la stele de te asurzea. Iar pe mine mă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
nu-i a ei, ci a mea? Poate că, dacă eu mor aici, îi va spune lui Theo că Doina e a mea. Ar putea Theo să se gîndească...?... L-am iubit, noaptea aceea am fost ca beată; ne-am tăvălit două ore pe covorul din salon; cînd a plecat, eram mai mult moartă, abia mă mișcam, mă dureau toate încheieturile; nici n-am putut să mai ies după el, să încui poarta... Vestea că soțul meu a fost arestat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu uimire la ideea că o atinsesem; ținând cont de ceea ce se întâmplase, termenul „atinsesem” era mult prea blând. Poate de aceea, privind în urmă, faptul în sine mi se părea neverosimil, și, deși îi revedeam părul negru și lucios tăvălindu-se în praf, deși îi auzeam icnetul de durere când i-am răsucit brațul, nu-mi aminteam deloc senzația născută din contactul dintre carnea ei și a mea. Totul era ca și cum intangibilitatea ei, pe care o sesizasem anterior cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
jefuite fără să fie Îngropați. Dr. Alter XE "Alter, Adolf" , căruia nu i s-a permis să se apropie de tren, a văzut de la distanță deschiderea vagoanelor: „Au ieșit oameni aproape goi, Înebuniți de sete și de căldură. S-au tăvălit prin bălțile cu noroi ca porcii, ca să-și potolească senzația de arsură a pielii. Mirosul de cadavre răspândit din aceste vagoane s-a resimțit până În centrul Romanului XE "Roman" , care era la un kilometru de gară”75. Medicii evrei originari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cei care stau pe jos. Unii bătuți și sângerând nu se mai scoală. Căldura era Înăbușitoare, cu cămașa ne ștergeam broboanele de sudoare și stoarcem. Cu repeziciune scobor. Îl ajut și pe tatăl meu șsă coboareț. În jurul meu lumea se tăvălea În bălți și sorbea apa murdară. Alții se bălăceau goi fără haine. Nimeni nu mai are voe să se apropie de tren, rămâne o gardă care trebue să jefuiască. Jandarmii fac un cerc În jurul nostru cu armele Îndreptate. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
știu că, de fapt, e primăvară. O pitulice poate scoate o sută șase note în opt secunde. Serios? Da. Știați? Nu, dar cred. Am fost cu Zet pe islaz. Am văzut un cal alb, singur-singurel. Poate că aparținea țiganilor. Se tăvălea pe spate. Pe urmă, când l-a văzut pe Zet, a sărit în picioare. S-a speriat văzând un câine atât de aproape de el. Și după aceea a plecat. Un cal mare să se sperie de un cățel atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trei degete încârligate la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându-se încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm pe dușumea, ca pe-o cârpă, zice milostiv Apostatul. Ajutați-mă și voi să-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aveau de unde să știe adresele partidelor istorice, au fost coordonați, asta e limpede ca lumina zilei. SÎnt oameni care spun că aveau la ei hărți ale Bucureștiului desenate de mînă. Au atacat casa lui Rațiu, se pare că l-au tăvălit un pic. Minerii l- au bătut pe Rațiu? Așa se pare, tu n-ai citit În presă? Și sora lui Ștefan? Ea ce-a pățit? Nu se știe clar, au fost prinși mai mulți Într-o sală În Arhitectură, Ștefan
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe care l-am cunoscut Îl cheamă tot Sham. Doamne, cunosc doi ginecolumniști, ambii americani și ambii Sam. Cât de ciudat! El n-a zis nimic. — Deci, a spus ea, care e numele tău de familie? —Epstein. Acum Ruby se tăvălea de râs. — Da, sigur. Foarte amuzant. —Ruby, te rog pentru ultima oară, deschide ochii. Sunt eu, Sam Epstein. Nu fi ridicol, zise ea ridicându-și mâna de pe cap. Cum ai putea fi...? Încet, Încet ochii ei au Început să focalizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]