642 matches
-
apăru cu umflăturile și apăsările ei, cu căscatul ce înflorea ca un tampon între el și paginile prăfuite, își concentră atenția asupra corespondenței din ziua respectivă. Domnul D.P.S. dispăruse pentru un comision la bijutieri. Domnișoara Jyotsna și domnul Gupta se tachinau iar. Sampath examină cărțile poștale și scrisorile care tocmai fuseseră aduse cu autobuzul de la Delhi, ca să le poată sorta în funcție de locul în care urmau să fie trimise. Le întorcea, le mirosea, se uita la timbre, studia numele, cuvintele cu rezonanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la muncă, Kwality Boy era păzit îndeaproape de femeile familiei. Erau toate așezate la intrarea în casă, uscându-și părul la soare după șamponarea săptămânală cu săpun de nuci. Părea o scenă destinsă de familie, plină de bună dispoziție. Se tachinau unele pe altele și-și făceau unghiile reciproc, trecând de la una la alta o farfurie de guave cu chilli și sare, dar Pinky își dădea seama că, în cazul în care ar fi observată și identificată, femeile astea s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întâlnit, din întâmplare, într-un restaurant zgomotos și neaerisit al presei, doar la cinci străzi de agitatul Harlem. Scenariul lui Doris fusese aranjat de dactilografi. I-am sărutat mâna. Am comandat șampanie. Am vrut să văd ciorna. Mi-au răspuns, tachinându-mă, că mai trebuie să aștept cu văzutul. M-am așteptat să fiu tachinat în continuare. Eram prea amețit de băutură și de oboseala călătoriei ca să mai fiu sigur. Lorne turnase în mine o grămadă de whisky nonagenar. Spun asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
străzi de agitatul Harlem. Scenariul lui Doris fusese aranjat de dactilografi. I-am sărutat mâna. Am comandat șampanie. Am vrut să văd ciorna. Mi-au răspuns, tachinându-mă, că mai trebuie să aștept cu văzutul. M-am așteptat să fiu tachinat în continuare. Eram prea amețit de băutură și de oboseala călătoriei ca să mai fiu sigur. Lorne turnase în mine o grămadă de whisky nonagenar. Spun asta pentru Lorne. La care se mai adaugă șampania băută în cinstea scenariului lui Dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a oprit, distrăgându-i atenția. Ce rost mai are să ne oprim acum? a strigat el. Ai fost și așa suficient de necredincioasă... De ce să nu ne bucurăm în sfârșit? — După cum spui, am fost și așa suficient de necredincioasă. Nu îl tachina. Era la fel de frustrată ca și el. Dar nu făcea pasul ultim, nu ajungea până la trădarea finală. Ceva mai puternic decât Elfrida o împiedica. Vultur-în-Zbor refuza să creadă că era vorba de moralitate. — îl iubesc pe el, îl iubesc pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
astea mari. Mă gândeam dacă să investesc o parte din banii de la Mowbray Steiner într-un Transit sau ceva asemănător, dar sunt așa de greu de condus prin oraș, nu crezi? Îmi aruncă o privire, dându-și seama că îl tachinam. Unde anume în Farringdon te duc? întrebă blând. —Clădirea Herald, puțin mai sus de strada Clerkenwell. Mă întâlnesc cu un prieten care lucrează acolo. — La ziar? — Chiar acolo. Dar mă-ndoiesc că se citește așa ceva în cercul tău de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pentru un moment, dar apoi m-a îndepărtat. — Ce este? am întrebat. A mormăit ceva ce n-am înțeles. Nu aveam de gând să-l las să scape atât de ușor. L-am sărutat din nou, mușcându-l de buze, tachinându-l cu atingeri scurte și cu mușcături, până când, cu un oftat, m-a lăsat în gura lui. M-am aruncat peste el pe canapea, capul scufundându-i-se între perne, cu ochii închiși, genele lungi atingându-i delicat obrajii, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
venit căldura, a trecut durerea... Par egzamplu (pune mână pe falcă) lucrează magnetismul... arde...”. Din „magnetism” rezultă o plăcere inocentă a acestui personaj „tachinatul”: „Așa sunt eu; când mă magnetizez, mi-e cald... Pfu!... și când mi-e cald, pfu! tachinez...”. Necazurilor vieții Catindatul le răspunde cu bună dispoziție. Deși personajul secundar, Cetățeanul turmentat este singurul „personaj motor”<footnote Mircea Tomuș, op. cit., p. 232. footnote> al acțiunii, în funcție de care sunt siliți să-și definească atitudinile și mentalitatea principalele personaje ale piesei
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
aveai nevoie de oglindă ca să-ți descoperi adevăratul tău chip și adevărata ta vârstă. Adevărul omului se afla de obicei În pom. Oliver tăcea, adâncit În gândurile lui. Asta se Întâmpla la Corso. Acasă, Mathilda, stând Întinsă În pat, Îl tachina la rîndul ei pe Noimann În felul ei: „Stimate domn, dacă o să vă uitați prea des În oglindă, o să vă treziți că vi se tocește fața...”. „Poftim? Ce ați spus?” rămânea surprins medicul... „Pe lângă faptul că sunteți orb, mai sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de Louboutins cu barete. —Păi, așa se face la investiții bancare, să știi. Asta am auzit și eu. Doar că nu-mi imaginam că vei sfârși printre bancheri. Iar Începea. —Oamenilor tăi le place capitalismul, nu-i așa? l-am tachinat eu. Mă refer la republicani, mai puțin la homosexuali. Își ridică sprâncenele sale cenușii, stufoase și mă fixă de pe canapea. —Drăguț. Foarte drăguț. Nu am nimic Împotriva bancherilor, draga mea, cred că știi asta. E o carieră bună, respectabilă - prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
te sustragi situației reale de a vorbi cu persoana aia. Oftă. Am râs. —Scuze, scuze, eram la duș, am mințit eu. Desigur, draga mea. La duș la ora unsprezece noaptea și tocmai te pregăteai să ieși În oraș, nu? mă tachină el. —E chiar așa de greu de crezut? Am mai ieșit și altă dată În oraș, să știi. Petrecerea lui Penelope? Bungalow 8? Singura persoană din Emisfera vestică ce nu știa unde e? Chestiile astea Îți spun ceva? Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
el acasă și recunosc, eram Îmbrăcată cu hainele lui, dar nu s-a Întâmplat absolut nimic. Părea zăpăcită și dezamăgită. Cum e posibil așa ceva? E mult prea superb ca să-i reziști. Tu te-ai culcat cu el, Elisa? am Întrebat, tachinând-o. Arăta de parcă ar fi primit o palmă. Nu! — Îmi pare rău, n-am vrut să insinuez... Glumeam doar, nu cred că ai... — Mi-ai Învârtit cuțitul În rană, atâta tot. Sunt moartă după el dintotdeauna, dar el de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vezi foame după ce îi începe instrucția, frate! Acuma, de bine de rău, mai găsești ceva pe fundul traistei, da’ atunci... Atunci ai să te întrebi dacă bolovanul de care tocmai te-ai împiedecat nu-i bun de mâncare - l-a tachinat țârcovnicul, râzând cu poftă. ― Mai bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ceva, spus rămâne! ― De ce nu ne-ai zis și nouă, ca să râdem puțin? - a întrebat Todiriță. ― Da’ ce, voiai să fac și eu cunoștință cu arestul garnizoanei? ― Nu-ți strica. Te mai odihneai și tu câteva zile bune - l-a tachinat din nou Todiriță. ― Frumos mi-ar fi stat mie! Am venit, ca și voi, să fac concentrarea și când colo mi-o petrec prin arest... ― Știți la ce mă gândesc eu? - a întrebat caporalul. ― Până nu ne-i spune, de unde
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aureola. Un preot budist care îi devenise îndrumător spiritual i-a spus atunci că tot succesul e relativ, deoarece omul nu este decât o furnică în fața infinitului, și această învățătură l-a făcut pe Sergiu mai puțin vanitos. Eu îl tachinam spunându-i că elanurile lui de bunătate excesivă veneau din frica reîncarnării într-o lighioană urâtă. Când aveam și eu ten dința s-o iau razna, Sergiu îmi surâdea ironic și-mi amin tea de furnică. Aici Ioana se ridică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
muselina imprimată, pe care Lina o cumpărase deunăzi între două vizite medicale, grăbită foarte de registratorul taxiului, care la ușa clientelei renta dar la Djaburov scădea bilanțul unei munci fără răgaz pe aceeași brazdă: a vieței... și morței. . . cum o tachina prietena Nory despre riscurile specialităței ei de ginecolog. Ușa se deschise. Era chiar Lina. - Bravo! zise Mini. Ești acasă! Mă temeam să nu fie prea devreme! - E frig tare? întrebă Lina, sărutînd-o umed și incorigibil pe amândoi obrajii reci. Tot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
S-au vindecat?. Au murit unii de turbarea foamei?. . . - Cei care au scăpat de hingherii de la Obreja sau de la Morgă trebuie să fie prefecți în Ardeal! Nory se ocupa de politică militantă ca membră a "Partidului Nemulțumirei Universale", cum o tachina Mini. Nu e chiar absurd, Nory, ce spui! Victoriile războinice creează o serie de oameni capabili de a ieși din fruntariile vechi ale rațiunii și moralei pentru a fi coloni dacă nu chiar colonizatori. Religia, patria, amorul îi găsesc sceptici
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dacă aspectul scumpei Cetăți era primitiv și pitoresc cum i-1 descria uneori bătrânul ei moș . Dacă cumva Lică, actualul, apucase pe baba Smoala în Dealul Spirei, pe când era plutonier activ. Subțirel, sprinten, Mini parcă îl vedea cu o nuielușă tachinând peste garduri domnișoarele cartierului. Lică Trubadurul șoptea din când în când ceva Elizei, ținând ceașca de ceai pe genunchi, și vorbele îi șuierau îndemînatice și dosnice pe buze. Era felul lui de a vorbi. Eliza râdea delicat, ducând la gură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pare un mai degrabă un vehicol mare, cărunt, care transportă un ochi. O singură linie de forță, trasă prin lentila aparatului, ca o sârmă. Întotdeauna, chipul îi este încordat când îl ridică. Odată, o fată s-a apucat să-l tachineze. A început să se atingă intenționat, să pozeze. El s-a depărtat de obiectiv și s-a holbat la ea. Era consternat, incapabil să gândească. În cele din urmă, Bobby a scos-o din încăpere, de teamă că Macfarlane ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aureola. Un preot budist care îi devenise îndrumător spiritual i-a spus atunci că tot succesul e relativ, deoarece omul nu este decât o furnică în fața infinitului, și această învățătură l-a făcut pe Sergiu mai puțin vanitos. Eu îl tachinam spunându-i că elanurile lui de bunătate excesivă veneau din frica reîncarnării într-o lighioană urâtă. Când aveam și eu ten dința s-o iau razna, Sergiu îmi surâdea ironic și-mi amin tea de furnică. Aici Ioana se ridică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
punea la culcare vorbind în versuri. Am urmat școala și Liceul “Octavian Goga” la Sibiu, secția specială matematică, vreme în care Cenaclul Literar al liceului era condus de Emil Hurezeanu, elev în anul IV. Pe atunci, profesoara de română mă tachina mereu pentru că visam la orele ei. Chimia m-a fascinat de când am început să o descifrez. Așa că drumul meu s-a pornit prin această știință. Am urmat cursurile Facultății de Tehnologie Chimică Organică - Cluj Napoca, promoția 1982. Sunt inginer chimist, căsătorită
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și noapte peste 37 de grade. Alți guvernatori angajau culi pentru a le face vânt copiilor lor, dar părinții mei nu-și puteau permite nici măcar unul. În fiecare dimineață, cearșafurile mele erau îmbibate de transpirație. — Ai făcut în pat! mă tachina fratele meu. Cu toate astea, am iubit Wuhu cât am fost copil. Lacul de acolo e o parte din marele fluviu Yangtze, care trece prin China săpând defileuri, formând piscuri sălbatice și văi acoperite de ferigi și ierburi dese. Coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
frig din cap până-n picioare. Lumânările roșii emană un parfum dulce de iasomie. Epuizarea mă apasă, precum o pleoapă grea. De ce să mai adaug o greutate în plus la cea deja existentă? Tinerețea din sufletul meu se deșteaptă și mă tachinează, numindu-mă „baston făcut din gheață“. Mă dojenesc pentru a-mi fi creat propria vreme rea. Simte lumina soarelui! strigă înțelepciunea-mi tinerească. De ce să-ți trădezi curajul, Orhideea? De când a murit tatăl tău, nu ai găsit nici o potecă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
câteva zile. Nu arată bine: roba pe care o poartă îl face să arate mai slab și mai plăpând decât înainte. E preocupat de greutatea fiului său. De ce e atât de mic și de ce doarme tot timpul? Cine știe? îl tachinez eu. Cum poate să fie atât de neștiutor Fiul Cerului? — Am fost în parc ieri. Majestatea Sa îi dă copilul unei slujnice și se așază lângă mine. Privirea îi rătăcește de la ochii mei la gură. Am văzut un copac uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Trăsăturile i s-au lăsat, ochii și gura sunt trase spre urechi. Moartea lui nu mi se pare reală. Parcă abia ieri a fost noaptea în care a trimis pentru prima oară după mine. Îmi amintesc vremea când m-a tachinat cu curaj în fața Marii Împărătese, și îmi vine în minte ziua lui obraznică, dar fermecătoare. Îmi amintesc sunetul făcut de plăcuțele de bambus când cădeau în tavă și degetele lui atingându-le pe ale mele când mi-a dat ruyi-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]