556 matches
-
în fiecare cameră fără să-ți fie teamă c-o să fii întrerupt? A fost minunat. A fost aproape ca și când am fi fost căsătoriți, însă fără să fiu sufocată. în fiecare seară dădeam fuga acasă, la celălalt, pregăteam cina, ne îmbăiam tacticoși împreună și făceam sex pe podeaua din bucătărie, pe podeaua din baie, pe podeaua din sufragerie, pe podeaua din hol și pe podeaua din dormitor. Dimineața plecam împreună și luam același metrou spre serviciu. Luke avea întotdeauna pregătit discursul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și de lume, se afla oricând și o batistă. De preferință, roșie. Alb, negru... și câte o batistă albă, o batistă neagră. Dar și, cum cere natura: cinci la sută roșu. Natura și estetica: cinci la sută roșu. Își șterge tacticos chelia. Întârziase și de data asta, iarăși va fi primit cu bombăneli. Încă o confirmare că nu s-a schimbat, e același, toate la locul lor. Toate la locul lor, dulcissime, putem porni. Reîncepem, amantissime, reîncepem. Sunetul repetat al soneriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
credeau. Venera sorbi și ea din cafea. Tolea o privea cu o cordială curiozitate, greu se abținea să n-o întrebe dacă nu e soră, cumva, cu Veturia Gafton, șchioapa. — Îl cunoașteți probabil pe domnul Gafton. Venera nu răspunse, sorbea tacticos. — Familia Gafton. Locuiesc în gazdă la ei. Un fel de. Adică nu-i apartamentul lor, dar m-au primit. Aveau o cameră liberă și m-au acceptat, când a trebuit să mă mut la București. Nu v-am spus, coniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Plăcinta! gândi isterizat agresorul recepționer, agasat de vocea plăcută, de violoncel, care nu era decât ritmica expirație a plăcintei din fața sa. „Da, da, înțeleg“ rostise iarăși Venera. Beau ceaiul, se serveau tartine modeste, un păhărel de țuică, rareori, se sorbea tacticos cafeaua-surogat, din orz sau din tărâțe, Deschideau televizorul, să-l privească pe Bâlbâit urlând despre fericirea poporului-model și amenințând dușmanii poporului-model. Apoi, Tolea relua monologul, pățanii, parabole, proverbe, ar fi explodat până și un hipopotam. Simțea că va ceda, curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fel, extrem de preocupat de această delicată operație. O fi coborât odată cu mine, o fi mers mai departe, cine știe. N-am putere să întorc capul, să-l descopăr din nou în spatele meu. Un ogar elansat, lucios, rasă specială, scobindu-se tacticos în nas, dar urmărindu-mă. În fața magazinului SCAMPOLO, cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prietenilor noștri, ale prietenilor noștri. Vom putea astfel vorbi, abia acum cu sinceritate, despre fantoma absentă care ne-a marcat pe amândoi. Astea erau neliniștile cu care urcam, scumpă prietenă, treaptă cu treaptă, spre acest privilegiat refugiu... Dom’ Dominic numără tacticos treptele. Ajunsese la etajul doi, la comutator. Filamentul pâlpâi, imediat se stinse, dar soneria se declanșă. Doamna Venera se mișca greu, de data asta, ocupată cu bucătăria sau cu lecturile sau cu igiena santinelei Tavi. Adolescentul Dominic își permise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totul, că nervul meu optic avea nevoie de odihnă, mă lăsam pe scândurile patului cu fața-n sus și pe fruntea mea, pe nasul grecesc, în nări, pe linia buzelor subțiri, moștenire de familie, începeau imediat să se preumble muștele tacticoase ca pe un... Când dădeam cu mâna moale, roiul se înălța ca-n filmele lui Hitchcock - odihna asta, pe care o lăsam nervului cât număram rar pân’ la o sută, trebuia să vină cam după zece minute de scris în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nicolache, eu nu te știu zgârcit. Atunci de ce mă lași singur la spectacol? De ce nu vrei să împarți bucuria asta cu mine? Nicolae nu se grăbi să răspundă. Luă ișlicul din mâinile Romicăi și-l puse pe cap, potrivindu-i tacticos colțul în mijlocul frunții, chiar între sprâncene, după care se privi atent în oglinda pe care i-o ținea țiganca. Își răsuci tacticos vârfurile mustăților și răspunsul veni leneș, oarecum alintat. ― Tu doar mă cunoști bine, dragule! Știi că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nicolae nu se grăbi să răspundă. Luă ișlicul din mâinile Romicăi și-l puse pe cap, potrivindu-i tacticos colțul în mijlocul frunții, chiar între sprâncene, după care se privi atent în oglinda pe care i-o ținea țiganca. Își răsuci tacticos vârfurile mustăților și răspunsul veni leneș, oarecum alintat. ― Tu doar mă cunoști bine, dragule! Știi că nu mă frec prea des cu lumea. Prefer o partidă de pescuit pe malul unui lac, la primele raze, în aroma unui borș sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-mi iau rămas-bun de la Ariana, în Parcul Central. Tata plecase cu mașina, dis-de-dimineață. Își făcuse din asta un obicei în ultima vreme. Căra întruna bagaje noaptea și, de fiecare dată, se strecura afară din apartament fără zgomot, apoi mergea tacticos până la mașină. Eu îl observam de sus, de pe balcon. Se străduia să meargă încet, ca un om care n-avea nimic de ascuns și numai întâmplător se afla pe drum la o oră târzie. „Trebuie să mă străduiesc să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
suflet la vestiar, unde uniforma aștepta pregătită, mă dezbrăcam, mă spălam, mă îmbrăcam, verificam dacă și cravata îmi stătea cum trebuie, făceam câțiva pași de probă prin încăpere și, când mă simțeam sigur pe mine, mă arătam la vedere. Pășeam tacticos și semeț prin tot câmpul de zbor, întorcându-mă la avioane, iar când ajungeam acolo, lucrurile se petreceau de fiecare dată în felul următor. Fetele se așezau pe un trunchi de copac, aruncând înspre noi priviri nerăbdătoare, elevii se strecurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lung și subțire, învelit în țiplă. O foaie de plăcintă! Incredibil! Sabotaj! Morții mă-sii..., de incapabil! Kleine lakai! înjură gros și disperat Dănuț, înregistrând simultan în coada ochiului, la ralanti, o dublă apropiere fatidică. Întâi, a lui nea Petre-zbirul: tacticos, milităros, dinspre tejghea. Apoi, a lui Marco van Vierme (doar așa o să-i zic, de-acu' ncolo, fie capu' lui al dracu', de tălâmb! își promite singur): pe poante, dinspre poartă. Calm, patronul cârciumii ajunge primul la finiș, lângă masă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
exact același rezultat... Că doar n-o fi falitul de Boss, Cel vrednic! Ce fază! Și până la coadă, măcar să fie! menește Fratele. Cu tot pericolul extrem al situației, când îi vine rândul, Vierme procedează într-un stil de mare campion. Tacticos, el depune la picioarele scării răclița, pentru a institui bariera sfântă și invizibilă, ce avea să țină în continuare la respect, demonul înfuriat. După care, apropiindu-se de armura aceea vigilentă, înarmată, se înclină ceremonios în fața ei și spune: Îmi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o doară, Vierme catadicsește să se salte de pe plasticul său, oarecum sastisit și să depună coșul în locul unde poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă. Cu o mână, Micuțul înlătură bucata mânjită de scutec, rulând-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale celor doi polițiști, cutiuța strălucitoare ferecată în aur și argint, cu străvechile ei însemne-indentații templiere. Hoo...! Pe asta, de unde-ați mai șparlit-o, băi, descreieraților?! dă glas agentul aceleiași interogații nerostite, care sfredelise concomitent
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o hârtie din mâna șefului guvernului, scoase ochelarii, îi așeză tacticos pe nas și începu să citească: ― Domnilor senatori! Domnilor deputați! La mai fiecare frază aplauzele reizbucneau, când mai liniștite, când mai impetuoase, și regele trebuia să se oprească și se uita pe deasupra ochelarilor la mozaicul de figuri cu privirile îndreptate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu feciorul grecului! Niculina se revoltă, blestemă pe greci, chemă pe soțul ei: ― N-ai auzit, Filipe, ce poznă i-a făcut lui Chirilă băiatul grecului, studentul?... Filip ascultă liniștit, clătină din cap în semn de indignare și întrebă, greoi, tacticos: ― Ei, ș-acuma ce-ai de gând să faci, Chirilă? ― Apoi tocmai d-asta venii la sfinția-sa, să mă învețe, că eu nici nu mai știu pe ce lume sunt, zise țăranul cu ochii în pământ. ― De! făcu Filip
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prefecturii oprea în mijlocul țăranilor. Lângă prefectul Boerescu ședea în fund Miron Iuga, iar pe scăunel, în fața lor, căpitanul de jandarmi Tiberiu Corbuleanu, cu o mustață țanțoșă pe o figură brună, lătăreață. ― Noroc, băieți, bine v-am găsit! strigă Boerescu, coborând tacticos. ― Trăiți, dom'le prefect! răspunse Ion Pravilă supus, îndesîn-du-se să dea o mână de ajutor, în vreme ce Boiangiu stătea țeapăn cu dreapta la cozorocul chipiului. ― Tu ești primarul? întrebă prefectul văzîndu-l. Da, te cunosc!... Ei, liniște pe aici, ai?... Ordine? ― Toate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nea Chirilă, hai, scoate cuțitul, c-ai jugănit destui porci și ești meșter! El însuși începu să descheie pantalonii lui Aristide care, dîndu-și acuma seama ce i se pregătește, răcnea din răsputeri. ― Ia răsfirați picioarele, băieți! strigă Chirilă Păun, îngenunchind tacticos cu cuțitul în dreapta. Ține bine! Țăranii se îngrămădeau roată, privind cu ochii lacomi spectacolul. Platamonu se aruncă nebunește între dînșii: ― Nu tăia, Chirilă!... Aoleu!... Omorîți-mă pe mine, măi oameni. Aoleu! Câteva brațe îl opriră pe loc, câțiva pumni îl izbiră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e nici un fel de presă) numărul din Dilema Veche despre „Calea lentă” pe care mi-l recomandase un bun prieten în care am toată încrederea. Așa că azi dimineață, cînd m-am sculat (tîrziu...), mi-am făcut cafeaua, m-am așezat tacticos în șezlong și am început să citesc. Am citit (aproape) din scoarță în scoarță, dar, ca să fiu sincer, mi-au plăcut mai ales articolele tematice, cele despre cum să trăiești lent. Și cu cît citeam mai mult, cu atît mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
papion și vestă de la bar să vă aducă nota și apoi Îi lăsați pe masă, după ce el s-a reîntors la lustruit pahare, puținele hîrtii pe care le mai aveți prin buzunare și care nu acoperă decît jumătate. Vă ridicați tacticos, zîmbindu-i și făcîndu-i un semn prietenos cu mîna din ușă, ți-am lăsat banii pe masă. În clipa În care ajungeți În stradă, o luați la picior rîzÎnd, un pic afumați. I-ați tras o țeapă internațională, Îl vedeți de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scurte și pătrate stau perfect Întinse peste saltelele scobite, uzate. Urmează frecatul de dimineață cu cîrpe ude și perii, Într-o primă fază. După care, lustruirea holului și a dormitorului, operațiune care se realizează patinînd cîte doi Într-un sincron tacticos pe pătura aspră Înhățată de pe primul pat. Abia cînd becurile leșinate se văd strălucind În cimentul pestriț (transformat În oglindă), caporalul de serviciu se declară mulțumit și ne scoate pe platoul unității, unde se dă raportul de dimineață. De aici
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mizerabil, imberbi, cu studiile nedesăvîrșite, chirciți În poala unui destin scîrbos, Încercînd vechiul truc al invizibilității, cu convingerea că omul e un animal bun, trebuie să fie un animal bun. Pe dracu’... Trebuie neapărat să văd ce-i acolo, trag tacticos de așternut și se dezvăluie o claie de păr negru, un spate suplu, curbura feselor... Cum să fie acest cur fin ca o piersică? Alb, măsliniu? Lățindu-se ușor ca să deseneze talia? Sau bombîndu-se? Sau...? Sunetul scremut al telefonului din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la cuptor 5 mi nute Înainte de a fi consumate. Altfel, au un gust cerat și searbăd și se lipesc de dinți. Acum că au reușit să Înghită ce mestecau de minute bune, cele două doamne scot din altă pungă altceva, tacticos, Într-o tăcere liniștită, pașnică, de parcă toată viața lor asta au făcut. În cele din urmă, acest nou produs se dove dește a fi un fel de bustieră. Încep să rîdă, Începem și noi să rîdem, deși rîsul nostru nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din Libertatea și apoi aprinde lumina din tavanul mașinii (horoscopul fiind distracția favorită a soldatului român). — Auzi, dar sigur nu vezi măcar un băț de chibrit pe-aici? Îl Întreb molfăind țigara neaprinsă Între buze. Nu, nu văd, Îmi răspunde tacticos de după ziar. — Tu nu te-ai apucat de fumat Între timp? — Nu, nu m-am apucat. După care Îl urmăresc cum strînge ziarul, Îmi smulge țigara dintre buze, iese din mașină și, pășind cu grijă pe fîșia Îngustă din marginea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
face. Poate că atunci cînd te-au luat În armată te-au cules dintr-un copac. Credeai că Apostol cînd o să te vadă o să te ia În brațe și-o să-și lipească pe frunte hîrtia ta fără valoare. Își strînge tacticos ziarul, probabil mulțumit de ceea ce-i prezice horoscopul pentru săptămîna asta. — Băiete, zice el, e vremea pentru schema Ponzi. Acum... ce e o schemă Ponzi și de unde dracu’ știe el ce e o schemă Ponzi nu mai contează. Ceea ce spune
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]