KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

în casa asta toată lumea se străduiește să bocească zdravăn măcar o dată pe zi. Taică-meu - trebuie să-nțelegi treaba asta - și cu siguranță că-nțelegi: șantajiștii sentimentali reprezintă o parte însemnată a comunității umane și, presupun, și a clientelei dumitale - taică-meu „merge“ la analize pentru tumoare de când îl știu eu. Faptul că-l doare capul întruna i se trage, bine-nțeles, de la constipația lui permanentă - iar constipația permanentă i se trage de la faptul că tractul său intestinal se află în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cu obrazul lipit de haina neagră din piele de focă a maică-mii. La Lakewood, unde într-o iarnă petrecem un weekend cu membrii Clubului Gin Rummy de Duminică seara, din care fac parte și părinții mei, eu dorm cu taică-meu într-un pat de-o persoană, iar maică-mea și cu Hannah se ghemuiesc împreună în celălalt. În zori, tata mă trezește din somn și, pe șest, ca niște ocnași evadați, ne îmbrăcăm și o ștergem tiptil din cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mi-l arăta pe brunetul ei iubit care fusese căpitanul echipei, iar astăzi, ca s-o citez pe Sophie, e „cel mai mare fabricant de muștar din New York“. „Și m-aș fi putut mărita cu el, în loc să mă iau cu taică-tău“, mi-a mărturisit ea, și asta nu o dată. Ajunsesem să mă-ntreb uneori ce viață am fi avut eu și cu mama într-o asemenea eventualitate, iar asta se-ntâmpla, invariabil, atunci când tata ne scotea să luăm cina la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Exista oare în lumea lor ceva lipsit de primejdii, neîmbibat de microbi, neînsoțit de vreun pericol? Of, unde le era voioșia, unde le erau îndrăzneala și curajul? Cine naiba le-a inoculat părinților mei sentimentul ăsta al groazei de viață? Taică-meu, acum pensionar, are un singur subiect pe care e-n stare să-l rumege: autostrada New Jersey. „N-aș merge pe chestia aia nici să mă plătești. Trebuie să fii sărit de pe fix să călătorești pe-așa ceva - e Compania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Alex. Vino mai des, Alex. Ține-ne la curent, Alex. Nu mai pleca fără să ne anunți și pe noi, te rugăm, nu ne mai face una ca asta. Ultima oară ai plecat fără să ne dai de veste și taică-tău era cât pe ce să sune la poliție. Ai idee de câte ori te-a sunat fără să primească vreun răspuns? Hai, ghici, de câte ori? — Mamă, o informez eu strângând din dinți, dacă o să mor, în șaptezeci și două de ore o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ca porcăria de haină în sine). Minunat! răcnesc eu și, cu ochii șiroind de lacrimi, alerg la colțul străzii ca să-mi descarc furia pe jocurile mecanice. Iisuse, când mă gândesc la obrăznicia mea - ce n-aș da să fi fost taică-meu maică-mea! Iar maică-mea taică-meu! Da’ la noi în casă e o încurcătură de sexe ca la balamuc! Cel care ar trebui să mă pună de drept la punct bate-n retragere, iar cea care ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
răcnesc eu și, cu ochii șiroind de lacrimi, alerg la colțul străzii ca să-mi descarc furia pe jocurile mecanice. Iisuse, când mă gândesc la obrăznicia mea - ce n-aș da să fi fost taică-meu maică-mea! Iar maică-mea taică-meu! Da’ la noi în casă e o încurcătură de sexe ca la balamuc! Cel care ar trebui să mă pună de drept la punct bate-n retragere, iar cea care ar trebui să bată în retragere mă pune la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cu surle și trâmbițe, fără doar și poate). Miros uleiul cu care a lustruit cele patru picioare ale patului cu tăblii de mahon, unde doarme ea cu un bărbat care locuiește la noi noaptea și duminica după-amiază. Cică ar fi taică-meu. Pe buricele degetelor, deși mi-a spălat fiecare purceluș în parte cu o cârpă umezită cu apă caldă, îmi stăruie mirosul mâncării de la prânz, al salatei de ton. Poate că, de fapt, adulmec miros de pizdă, mai știi? Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ani și, cu toate astea, simt în sânge - ăhă, iar ajungem la sânge - ce încărcată de patimă e clipa asta, ce densă în posibilități. Persoana aia grăsană, cu părul lung, care cică-i soră-mea, e la școală. Bărbatul ăla, taică-meu, e dus undeva să facă bani cum poate și el. Ăia doi sunt plecați și, cine știe, poate o să am noroc, poate că n-or să se mai întoarcă niciodată... Între timp, e după-amiază, e primăvară și o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în altă parte când drapelul se înalță fluturând pe catarg - și asta nu pentru că l-ar preocupa doar propria-i sănătate mintală. Adevărul gol-goluț e că nu pentru mine întorc eu capul într-o parte, ci de dragul amărâtului ăluia de taică-meu. Și, totuși, ce preferințe are taică-meu de-adevăratelea? Dacă s-ar întâmpla ca acolo, în camera de zi, băiețelul lor ajuns la maturitate să se tăvălească dintr-o dată pe covor cu mămițica lui, ce-ar face, oare, tătuțu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fluturând pe catarg - și asta nu pentru că l-ar preocupa doar propria-i sănătate mintală. Adevărul gol-goluț e că nu pentru mine întorc eu capul într-o parte, ci de dragul amărâtului ăluia de taică-meu. Și, totuși, ce preferințe are taică-meu de-adevăratelea? Dacă s-ar întâmpla ca acolo, în camera de zi, băiețelul lor ajuns la maturitate să se tăvălească dintr-o dată pe covor cu mămițica lui, ce-ar face, oare, tătuțu? Ar turna, oare, o găleată de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
palidă și subțire de rahat. Ah, doctore, mă șterg și mă tot șterg, nu glumă, ștersul îmi ia la fel de mult timp cât căcarea, ba poate chiar mai mult. Consum hârtia igienică de parcă ar crește-n copaci - așa zice invidiosul de taică-meu -, mă șterg până mi se înroșește găurica aia mică de-ajunge ca o zmeură, dar, oricât de mult mi-aș dori să-i fac pe plac maică-mii și, la sfârșitul fiecărei zile, să arunc la coșul de rufe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei turme de animale evreiești, capabile să rostească doar oi, oi2... căci asta rostesc ei atunci când se târăsc de la duș înapoi în șuvoiul de aburi fierbinți. Ei, taică-meu și tovarășii lui de suferință, par să fi revenit, în sfârșit, în habitatul în care se simt ca la ei acasă. Într-un loc fără goimi și fără femei. Stau în poziție de drepți între picioarele lui în timp ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
su Harold și cu fiică-sa Marcia, unchiu’ locuia în Newark, într-o zonă dens populată de evrei, la etajul unei vile de două familii, care era proprietatea lui și la parterul căreia ne-am mutat noi în 1941, când taică-meu s-a transferat la sucursala din Essex County a companiei Boston & Northeastern. Am plecat din Jersey City din cauza antisemitismului. Cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului, când Bund1-ul o ținea tot într-o voioșie, naziștii își organizau picnicurile la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zile o mai avea el, și a închis telefonul. Acasă, unchiul Hymie îl aștepta pregătit sufletește; Heshie a fost cel care l-a silit să facă ce făcuse, spuse el; Harold, cu mintea lui stupidă și încăpățânată, îl făcuse pe taică-său să treacă la măsurile din ziua aceea. Ai fi zis că peste Newark s-a abătut un val de violență, într-atât de înspăimântător era vacarmul care a răbufnit dintr-o dată pe scări: Hesh ieși în goană din apartamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
începuse să arunce, una după alta, sticlele de Squeeze dintr-un capăt în celălalt al beciului cu pereții văruiți. Când unchiul se ivi în capul scării ce cobora în pivniță, Heshie ridică o sticlă deasupra capului și îl amenință pe taică-su că, o singură treaptă dacă mai coboară, i-o aruncă în față. Unchiu Hymie nu-i luă avertismentul în serios și se năpusti după el. Heshie începu să alerge printre cazanele instalației de încălzire, să ocolească în cerc, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
familie care nu se împacă ușor cu trecerea unuia de-al nostru la inamic. În dimineața aceea, unchiul Hymie o sunase pe Alice Dembosky (la locuința ei de la demisolul unui bloc de pe Goldsmith Avenue, al cărui om de serviciu era taică-său) și îi spusese că vrea să se întâlnească cu ea la amiază pe malul lacului din parcul Weequahic; e vorba de-o problemă urgentă, legată de sănătatea lui Heshie - la telefon nu poate intra în amănunte, fiindcă nici măcar doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
l-a luat. Iar, prin asta, n-a făcut decât să demonstreze ceea ce toată lumea, cu excepția lui Heshie (și a mea), mirosise de la bun început despre pulaneză: că planul ei era să-l ia pe Heshie de bărbat pentru banii lui taică-său, după care urma să-i distrugă viața. Când Heshie s-a prăpădit în război, singurul lucru care le venea în minte oamenilor să-l zică mătușii Clara și unchiului Hymie, ca să le ostoiască amarul, să le aline cumva durerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mă apuce de mână, de parcă i-ar fi teamă ca nu cumva s-o ridic împotriva lui. — Da’ asta e! Cu tot căcatul ăsta de epopeea tâmpită! — Liniște! Taci! Destul! strigă Hannah. Du-te la tine-n cameră... Între timp taică-meu își târșâie picioarele până la masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în stomac. Și chiar a încasat-o. Știu asta. — Din partea mea, n-ai decât să umbli în zdernțe, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zi - ascunzându-și ochii după paginile ziarului Newark News -, Hannah bâzâie în baie, iar eu mă smiorcăi în timp ce alerg spre sala de jocuri mecanice de la colțul străzii. În această zi de Rosh Hashanah, însă, totul e pe dos și, dacă taică-meu plânge în bucătărie, acolo unde ar trebui să fie mama - și dacă o face fără a se pune la adăpostul ziarului, cu hohotele astea jalnice - e din cauză că mama zace în spital, în convalescență după o operație: acest detaliu explică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mine n-o să vadă nici afecțiune, nici supunere. Fiindcă eu, unul, n-am chef să i le dau! Ei, da, o să răsturnăm situația, păi, nu, măi, Alex, măi puțulică! Da, Alex puță-mică consideră că vulnerabilitatea de fiecare zi a lui taică-său e întrucâtva sporită de faptul că soția bărbatului (din câte zic ei) a fost la un pas de moarte și, astfel, Alex puță-mică profită de prilej ca să-și împlânte pumnalul resentimentelor acumulate-n timp cu câțiva centimetri mai adânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cel de cincizeci de ani și să-l țintuiască de ușa beciului. Așa că atunci (deduc eu) trebuie să se fi lăsat înfrânt de bună voie. Dar de ce? Doar știa - eu, unul, știam treaba asta chiar și așa, copil fiind - că taică-său făcuse o treabă necinstită. Să-i fi fost, oare, frică să câștige? Dar de ce, când propriul lui tată se comportase atât de mizerabil, bașca în numele lui Heshie! Să fi fost oare lașitate? Teamă? - sau, nu cumva, înțelepciunea lui Heshie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
așa mi se zice. Sunt evreu. Nu! Nu! Sunt ateu, strig eu. Nu sunt nimic acolo unde vine vorba de religie și n-o să mă fac că sunt ceva ce nu sunt! Nu-mi pasă de singurătatea și dorințele lui taică-meu, adevărul despre mine rămâne adevărul despre mine și regret, dar n-are decât să-mi înghită apostazia întreagă! Și nu-mi pasă nici de faptul c-am fost la un pas de-a sta șiva1 pentru maică-mea - de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ca să-și câștige traiul și, dacă chiar aveți chef să-l priviți pe careva cu pioșenie, apăi, tata să fie acela, fir-ar să fie, și închinați-vă în fața lui așa cum vă închinați în fața nemernicului ăluia borțos și caraghios, căci taică-meu chiar muncește până-i cad coaiele, dar nu-i trece o clipă prin minte că ar fi ajutorul lui Dumnezeu pe pământ în târgurile pe care le încheie. Și nu bolborosește schimonosind nenorocitele alea de silabe! — E-u vâ-re-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cu această lozincă, făcând din mine un comunist la paișpe ani, apăi, asta înseamnă că și sunt, și sunt mândru de asta! Mai bine comunist în Rusia decât evreu la sinagogă, la orice oră din zi - îi spun și lui taică-meu, și încă de la obraz. Se dovedește a fi și asta o grenadă explodată în stomacul lui (de fapt, mă și așteptam să fie), dar n-am ce-i face, întâmplător cred în drepturile omului, drepturi de care în Uniunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]