570 matches
-
încălzită de soba cu plită de tuci. Coborârăm treptele de la intrare și ne duserăm la el. Luați loc, luați loc, continuă de cum deschise ușa. Ne așezarăm în fotoliile de răchită aduse special, - bucătăria era pe o lărgime parcă anume pentru taifas. - De la cine? întrebai în adevăr curios, pentru că rareori primea câte o scrisoare, dar numai de la un văr al lui din Dorohoi, o știam din spusele lui, dar niciodată să-mi citească asemenea scrisori. - Ee! să vă spun și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu o vagă, melancolică convingere. - Mă gândesc la oamenii de-atunci care s-au dus, la ritmul vieții care era altul decât cel de azi. Oamenii aveau timp, zilele se scurgeau lent, curțile grădinii cu frunzare boltite, bănci și mese, taifasuri, altă lume... Ce oameni! Își întrerupse vorbirea și aduse masa și fotoliile de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, câteva luni și veni toamna și ploile, apoi un vânt nefericit de noiembrie, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-l întâlnise ultima oară la noi acasă, la Albaicin. S-a interesat apoi de învățătura mea, de surata pe care o studiam atunci și s-a pornit să mi-o recite. Prezența lui era plăcută, astfel că am stat la taifas cu el o oră încheiată. Mi-a povestit că pierduse, pribegind, cam tot ce izbutise să pună deoparte, dar că acum putea, slavă Domnului! să se îngrijească de nevoile nevestelor lui. Începuse din nou să lucreze, doar ca bărbier, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ce fumează, Când lămpile de stradă cu miile veghează, În pâcla colorată mă duc abia simțit - Mai mult ca orișicine, îmi pare c-am greșit. Am fost atât de singur, și singur am rămas, În creierul meu plânge un nemilos taifas... De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal, Mai stau, și plînge-n mine un vals provincial. De la fereastra ninsă, cu finele perdele, Mă duc pe străzi de gheață cu spuza lor de stele; Și-n mijlocul odăii, tot singur
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și cu pantofi de-argint... Aprind, pe masă, lampa, și iarăși mă dezbrac, Aș vrea să-mi fac un ceai, și stau, și nu-l mai fac... Mă clatină spre pat al insomniei pas - În creierul meu plânge un nemilos taifas. Nocturnă E-o muzică de toamnă, Cu glas de piculină, Cu note dulci de flaut, Cu ton de violină... Și-acorduri de clavire Pierdute, în surdină; Și-n tot e-un marș funebru Prin noapte, ce suspină... Nervi de primăvară
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
suplimentară la „Caru cu bere“. Ocoleam, de obicei, localul. De cele mai multe ori, la ceasul acela din înserat, când mă porneam spre casă, mă întâlneam acolo cu cineva de la Teatru sau de la Cinematografie și mă lăsam uitat în nepăsarea clipelor de taifas. Uneori chiar voiam să ajung mai devreme acasă. Într-o astfel de înserare, din mijloc de toamnă, cu ploaie urâtă, îmi beam romul la „Havana“ și notam ceva în carnețelul de care nu mă despărțeam niciodată, pe atunci. Nu observasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și în care credeau ca ultim semn al statorniciei și dăinuirii lor în timp. De multe ori, privindu-i, aveam halucinanta certitudine că, odată cu ei, veneau în acele târziuri de noapte și moșii, și străbătrânii lor și stăteau cu toții la taifas, în lumina palidă a felinarelor din piață, într-o devălmășie de trupuri și umbre năboite de peste timp, încât nu mai știam dacă vorbesc cu vii sau cu morți, dacă poveștile lor sunt de acum sau vin din pământul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dedicația piesei Mușcata din fereastră. În aceste piese apar bătrâni și tineri, un univers care trăiește sub semnul tradiției și care își ascunde adevăratele sentimente sub vorbe, ca și universul comic caragialean. Dramaturgul a preluat de la Caragiale dispoziția spre notarea „taifasului” provincial, interminabil, plăcerea construirii unui dialog ce nu duce cu nimic evenimentele mai departe. Conu Grigore și Coana Sofica discută în felul cuplurilor caragialiene (Conu Leonida-Coana Efimița, Ipingescu-Jupân Dumitrache), dar Conu Grigore comentează cu învățătorul tradiționala lor partidă de tabinet
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de planton în fața ușii, făcîndu-și de lucru, ca să vadă când vine respectivul și să-l anunțe. De data aceasta, Crăcănel întîrziase. Văzând că nu sosește, au mai ieșit câțiva să-i țină de urât plantonului și s-au așezat la taifas: ba "că ce credeți c-o să ne dea", ba "că ar fi bine să ne dea subiectul cutare"... Și, prinși în focul discuției, au uitat scopul pentru care ședeau în fața ușii, cu spatele la cancelarie, fără să mai privească în partea de unde
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
chestiune concluzia este una singură: pensia este insuficientă pentru noul nostru statul de pensionari europeni și, în acest caz, trebuie să dobândim cât mai repede abilitatea chivernisirii pentru a supraviețui. Dar cea mai generoasă și mai la îndemână temă de taifas este politica. Și aceasta pentru că la politică se pricepe toată lumea și mai cu seamă pensionarii de ambele sexe. Ei au mai mult timp să stea cu urechile (dacă le mai au bune) îndreptate spre aparatul de radio și cu ochii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
spiritul iscoditor al dascălului atașat până la identificare cu profesia sa, am încercat să aflu cum a reușit tatăl - horticultor să transmită fiului său dragostea, priceperea și pasiunea pentru un domeniu atât de fascinant, aducător de satisfacții și bunăstare? La un taifas așezat cu tehnicianul, asistați de paharele umplute cu dărnicie dar golite cu măsură, vinul de culoarea untdelemnului și cu parfum de soare ne binedispunea la sfat și la reflecții pedagogice. „Când băiatul meu, pe care îl știți foarte bine, avea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nigra a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel; Chiar și vița stacojie smerită a rămas, Aracii se înalță spre cer ca așchii seci, Trifoiul pentru sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi să ne-nchinăm; Dar, vai, nu-i nici icoana, un fum e Zoroastru, în nebuloasa rece cu greu ne-ncumetăm
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cursurile pe divan ș-am vrut s-o cuprind de talie. Patricia se eschivă și începu, precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa; trebuia s-o respect. Ne așezarăm pe divan la taifas. Patricia îmi povesti că taică-său, care era director de școală, a părăsit-o pe maică-sa cu doi copii, fugind cu secretara. Pe-atunci ea avea doar cinci anișori. Înțelegeam greu nostalgia ei pentru acel bărbat scund și grăsuț
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tencuiala roasă care înconjura, ca o cetate, curtea. În interior pătrundeai prin gang. Pestriță și murdară, trăia acolo din negoț mărunt o colonie de făpturi cu chipul omenesc. Ținînd sub observație strada, cîțiva moșnegi pe scaune, în gang, ședeau la taifas ca niște papagali. Îl întîmpinară pe Goilav cu ochii țintă, trădînd curiozitate. - Ce treabă ai cu Aizic? Dacă vrei un ogheal fain, știu eu unul ieftin, aproape pe degeaba. Așa o marfă, chilipir! - Vreau în adevăr un ogheal, recunoscu Goilav
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu numai Întâmplatele, dar, mai ales, neîntâmplatele lumii. Să vezi atunci ce ordine o să punem noi În univers și-n galaxie, fără să ne Înfierbântăm mințile de la răcoarea șprițului, dar cu bucile arzând pentru eternitate În smoala cea diavolească. La taifas În bunul căzănel! Vezi să nu-ți dai barba jos, ca să te pot recunoaște mai ușor! Domnule, gata, ce s-o mai lungim. M-așteaptă. Nu uita: lucid și liniștit. Mă așteaptă. Mă duc. ................................................................................................. Șirul de puncte pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
brânciuri Împotriva cărora nu era putință de răzvrătire, către singurătate, venise și semnul cu prăbușirea nucului din senin și a acoperișului de trestie. Nu se mai apucase să-l repare, căci Îl Îmboldea un gând ascuns. Când Dumnezeu venise la taifas și la Întins În miere cu mieji de nucă, Nae se apucase să se roage pentru o moarte ușoară și nici nu-și dăduse prea repede seama că Atotputernicul Îi Îndeplinise dorința pe loc, luându-l cu Sine la Ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am avut impresia că mă aflu în clasa cu elevi, așa cum făceam în orele de predare, cu ani în urmă. Mă simt excelent și sunt foarte bucuros că memoria nu-mi face feste. Apoi am trecut la televizor, la emisiunea „Taifasuri”, unde se insista că zilnic trebuie să antrenăm memoria, atenția, judecata etc. Constat că eu procedez just, adoptând un regim strict de activitate, de odihnă și de masă la ore fixe. Probabil poate că tocmai de aceea am mereu senzația
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cristalină unde își priponeau caii, a ajuns mult mai târziu satul Priponești cu oameni gospodari și mult mai târziu a apărut și alt sat, mai în josul așezării prime, care a luat denumirea distinctă de Priponeștii de Jos. Cu ocazia acestui taifas prelungit am aflat multe din cele întâmplate chiar din perioada mea de activitate, cât mai ales după. Bietul meu interlocutor a îndurat multe - tot pe nedrept, pentru că așa erau vremurile acelea - de la aceiași oameni care mă dușmăniseră și au reușit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Vedeam bine că neputințele lui îi dau o stare de jenă.... Când am ajuns la chilie, s-a oprit și, cu respirație grea, a pus o mână tremurândă pe umărul meu: --Cred că pe astăzi ne-am luat porția de taifas. Așa că după amiază îi face ce crezi tu de cuviință. Eu am să încerc să mă hodinesc, fiindcă îmi simt ciolanele cam ostenite... Poftă bună, dragule. Ne vom vedea mâine dimineață. Nu știu cum s-a întâmplat, dar după ce am mâncat, întinzându
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
duce spre pivnița spațioasă...Bătrânul se oprește prind cercetător la tot ce i se înfățișează. Apoi îmi face semn să-l urmez...Ne aflăm într-o încăpere afumată, destul de mare, în care câțiva târgoveți și cărăuși de pe la chervăsărie stau la taifas cu câte un deț de rachiu în față...Ne privesc plini de curiozitate: „Ce caută în cârciumă un popă și un tânăr?” - par să spună ochii lor...Un flăcăiandru cu plete de la tejghea ne iese înainte, se plecă adânc în fața
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ei nu șia terminat misiunea și mă obligă să o fac eu în locul lui. Și atunci, gândeam, pe când îmi pipăiam doi nuferi ce mi-au crescut pe frunte:„dacă aș putea străbate timpul”, v-aș strânge laolaltă dragi umbre călătoare... Taifas Dacă m-ați căutat ieri, nu am fost acasă. Am poposit pe o plajă pustie, pe țărmul Necunoscutului.Se auzea doar ecoul pașilor pierduți. Valurile spărgeau stâncile de atâta așteptare, iar pescărul, pescărușii, ca niște stăpâni ai absolutului, își înăbușeau
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu gând să mai citesc ceva la lumina lumânării... Pâlpâitul flăcării isca umbre tremurânde, care mai degrabă mă îmbiau la somn decât la citit. Am suflat în lumânare și... În zori de zi, gureșele vrăbii și-au găsit loc de taifas taman sub fereastra mea. Am deschis ochii împins și de lumina moale a răsăritului, furișată prin perdea... Am rămas așa o bucată de vreme... Pașii de pe cărăruie m-au pus în gardă că se apropie bătrânul. Nu m-am înșelat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
femeii care îngrijea animale în apartament...“ O auzise n-o auzise intrând, greu de spus, Matei nu se mișcase din fața ferestrei. Dominic și-l putea închipui în astfel de momente. Nu erau diferite de cele în care se întâlneau la taifas, păstrându-și, fiecare, strategia. Dominic nu dădea nici un semn că ar ști ce se petrece în diminețile pedagogice ale invizibilei Veturia. Iar domnul Gafton își relua relatările despre ultimul război mondial, fără a face vreo aluzie la tragedia familiei Vancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se îmbufna Zina când ajungeam la partea asta. Atunci aruncam cât colo pixul zdrențuit, o înghesuiam în perete, o ciufuleam nițel, îi băteam hainele sexy, negre, într-un fel de hârjoană de căței. În nopțile când rămâneam cu ea la taifasuri lungi în bucătărie, cu focul stins, pe urmă în camera ei dispusă spre nord pe un stâlp de rezistență al blocului, mai răcoroasă și, prin compensație, mai luminoasă decât toate, am avut timp destul să constat că noi aveam multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să se așeze, ca să o poată asculta în timp ce taie fasole și morcovi. În ziua audiției se trezește devreme și se machiază ușor. Se simte încrezătoare și în largul ei. Ajunsă prima în locul unde urmează să se țină audiția, stă la taifas cu portarul și află că au fost deja trei zile de audiții. Vestea bună e că domnul Zhang Min încă mai caută. Portarul îi face cu ochiul și își lipește palmele una de alta, ca să-i ureze noroc. La ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]