618 matches
-
în lume... astăzi e cunoscut, Slăvit să fii, în veci, de scumpa Românie! Citește mai mult N-am îndrăznit vreodată să te lăsam uitării,În gândurile noastre noi ți-am săpat mormânt,Toți știm c-ai vrut s-adormi lângă talazul mării,Când te-am luat din stele să fii al nostru sfânt!N-ai vrut sicriu bogat, dar am lăsat să-ți fieIzvoarele aproape, cu murmur ne-ncetat,Te-am odihnit în suflet, pe ram de poezie,Sub teiul ce-nflorește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
1930; Spre viitor, Bălti, 1932; Icoane de lumină, Iași, 1936; Strofe pentru veac nou, Iași, 1937; Licăriri de stele, Iași, 1938; Cartea dorurilor mele, Iași, 1939; Arcade peste veac, Iași, 1940; La poarta visului, Iași, 1940; Poteci albastre, Iași, 1940; Talaz spre veac nou, București, 1940; Chemarea soarelui, [Iași], 1943. Antologii: Cartea cantului albastru, Bălti, 1936 (în colaborare cu Victor Buta). Traduceri: Interpretări din lirica latină, Bălti, 1935; ed. (Antologie latină. Poeții lirici), Iași, 1943; Satirici și epigramiști latini, îngr. trad
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
celelalte vase din port erau identice cu acesta și la fel de Încărcate. În lumina fulgerelor puteam zări, când și când, câteva dintre vasele escadronului nostru care se străduiau să Înfrunte valurile Înspumate și care fie se aflau pe creasta uriașă a talazurilor, fie se prăbușeau În abisurile mării. Atât timp cât acestea rămâneau În raza noastră vizuală, simțeam totuși o oarecare consolare - Însă curând dispărură toate. Cum nava era inundată, marinarii, puțini la număr, au fost nevoiți să muncească fără oprire, ajutați fiind de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se fac și traduceri din Charles Baudelaire, Heinrich Heine, A. P. Cehov, Georges Duhamel ș.a. Alți colaboratori: N. D. Cocea, Mihai Beniuc, George Macovescu, Mihnea Gheorghiu, G. Ivașcu, Henri Wald, Lucian Boz, Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu, G. Mărgărit, Dumitru Corbea, G. Talaz, Ben Corlaciu, Al. Graur, Iorgu Iordan. I. M.
TRIBUNA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290257_a_291586]
-
schițe, povestiri, iar editorial cu volumul de reportaje Pe plaiurile pandurilor (1957, în colaborare cu Petre Dragu). A mai colaborat la „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Scânteia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. A semnat și cu pseudonimele Lucian Severineanu, L. Talaz, Tucin Talaz. Reporter cu propensiuni literare, Z. se înscrie în seria condeierilor care „relatează” cu entuziasm, în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, fapte ale oamenilor noi, exploatând îndeosebi „filonul” aflat în Oltenia, „pe plaiurile pandurilor”. Bunăoară, cu toate că titlurile, ca și
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
iar editorial cu volumul de reportaje Pe plaiurile pandurilor (1957, în colaborare cu Petre Dragu). A mai colaborat la „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Scânteia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. A semnat și cu pseudonimele Lucian Severineanu, L. Talaz, Tucin Talaz. Reporter cu propensiuni literare, Z. se înscrie în seria condeierilor care „relatează” cu entuziasm, în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, fapte ale oamenilor noi, exploatând îndeosebi „filonul” aflat în Oltenia, „pe plaiurile pandurilor”. Bunăoară, cu toate că titlurile, ca și țesătura textelor
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
zori, București, 1961; Treptele împlinirii, București, 1967; Poezie, București, 1968. Repere bibliografice: Const. Asiminei, „Flori de lut”, „Țara nouă”, 1920, 203; D. Nanu, „Flori de lut”, SBR, 1921, 35; Perpessicius, Opere, VII, 348-351, XII, 221-223; Șerban Cioculescu, Versurile lui George Talaz, FCI, 1923, 8; Mihail Dragomirescu, Un mare începător: G. Talaz, „Viitorul”, 1924, 4 754; C. Zancu, „Râsul apei”, „Clipa”, 1925, 102; Constantin Georgiade, „Soare”, CL, 1926, noiembrie; Streinu, Pagini, V, 72-73; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 168-171; G. Bogdan-Duică
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
Repere bibliografice: Const. Asiminei, „Flori de lut”, „Țara nouă”, 1920, 203; D. Nanu, „Flori de lut”, SBR, 1921, 35; Perpessicius, Opere, VII, 348-351, XII, 221-223; Șerban Cioculescu, Versurile lui George Talaz, FCI, 1923, 8; Mihail Dragomirescu, Un mare începător: G. Talaz, „Viitorul”, 1924, 4 754; C. Zancu, „Râsul apei”, „Clipa”, 1925, 102; Constantin Georgiade, „Soare”, CL, 1926, noiembrie; Streinu, Pagini, V, 72-73; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 168-171; G. Bogdan-Duică, „Soare”. „Râsul apei”. „Flori de lut”, „Națiunea”, 1927, 188; Lovinescu
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
culturală, prin educația celor mulți și prin cultivarea tradițiilor strămoșești. În sumar intră versuri de Zaharia Stancu, Radu Gyr, Petre Strihan, I. Valerian, George A. Petre, G. Tutoveanu, Vintilă Russu-Șirianu, Mircea Pavelescu, Ioan I. Ciorănescu, George Pallady, D. Iov, George Talaz, G. Boldea, Al. T. Stamatiad, F. Aderca, N. Milcu, Adrian Hurmuz, cu proză sunt prezenți Al. Lascarov-Moldovanu, Const. Rîuleț, N. Gr. Patriciu, iar cu aforisme N. Iorga, Victor Eftimiu. În numărul 10-12/1927 N. N. Tonitza publică un fragment dintr-o
ŢARA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290063_a_291392]
-
Muncitor. Un articol intitulat Învierea configurează profilul de tip umanist-creștin al acestei gazete de largă circulație, adresată muncitorilor și sătenilor. Rubrici: „Tribuna politică”, „Informațiuni”, „Felurite”, „Gospodărești”. Chiar rubricația dovedește caracterul ei preponderent educativ. Versuri scriu Const. Asiminei, Simion Căpraru, George Talaz, precum și o serie de autori rămași în anonimat, utili însă scopurilor publicației. Proză dau N. Păun și I. C. Vissarion, iar desenele sunt asigurate de V. I. Popa. Colaborarea cu articole a lui Ion Mihalache, în anii ’20 învățător în comuna
ŢARA NOUA DE DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290069_a_291398]
-
este „parte” din trama destinului său. De ce această supunere? Pentru că Ananke este, cum zice Euripide, „ceea ce cu necesitate trebuie”20. În Odiseea există trei „torcătoare” care marchează grav destinul lui Ulise: nimfa Calipso, fiica lui Atlas, care locuiește în omphalos-ul talazurilor, „buricul lumii”, insula Ogigia; vrăjitoarea Circe, fiica lui Helios și al nimfei Persa; și muritoarea Penelopa, soția din Itaca. Alte femei care apar în Odiseea, deși mirifice, nu afectează destinul odiseic, pentru că nu sunt cl:thes, „torcătoare”. Deși încântătoare prin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modern. Marile sale edificii s-au înălțat în această perioadă. Păreau sigure, inexpugnabile și extrem de profitabile. De aceea au rezistat și în deceniul următor. Dar în anii ’60 s-a născut gândirea contestatară, antimodernistă, care în deceniile următoare a antrenat talazul postmodernismului. Nu trebuie să confundăm antimodernismul sfios al anilor ’60 (care nici nu a fost prea mult luat în seamă în epocă) cu postmodernismul (care a zguduit temeliile curriculumului modern prin multiplicarea dimensiunilor și aprofundarea sensurilor formării umane). Dar criticile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lumea cercetărilor educaționale, zguduind-o din temelii, părând chiar că intenționează să o spulbere în cele patru zări. Se părea că „școala în întregime” - nu numai cea „modernă”, ci și cea „clasică”, cu secularele ei tradiții - va dispărea măturată de talazul nemulțumirilor. S-au scandat chiar lozinci care cereau „deșcolarizarea societății” sau „dezinstituționalizarea educației”. Când scriem aceste rânduri însă, furtuna s-a potolit. Școala n-a dispărut, nici o națiune n-a făcut eroarea fatală de a renunța la instituțiile sale de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care spală țărmurile întregii lumi.) Dar mai este posibil și util un asemenea nostos în vremurile noastre ultramoderne, suprasofisticate și, poate, chiar fericite? Ce foloase am mai putea avea noi, cei care vedem la televizor batjocorită povestea aheului rătăcitor pe talazurile dezlănțuite ale lumii? Să nu ne lăsăm păcăliți de aparențe. Trăim, ce-i drept, timpuri noi și întru câtva diferite de cele evocate de aedul orb din Smirna sau Colofon. Dar soarta omului nu s-a schimbat. Condiția umană se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Bogdan-Duică, neobosit cititor și comentator de cărți. El scrie dări de seamă despre opera lui Lucian Blaga, Tudor Arghezi, F. Aderca, Igena Floru, Carol Ardeleanu, Emanoil Bucuța, Vasile Savel, Ion Pillat, Teodor Murășanu, N. I. Herescu, George Dumitrescu, Eugeniu Sperantia, G. Talaz, Adrian Maniu, V. Teodoru, dovedind o neașteptată adeziune la literatura modernă, dar cu unele limite în înțelegerea ei. Predomină însă incursiunile în trecut (V. Alecsandri, Al. Depărățeanu, G. Barițiu ș.a.), cele mai multe referindu-se la istoria culturii ardelene. Dezamăgesc paginile consacrate
NAŢIUNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288366_a_289695]
-
s-a creat spontan, țâșnită din entuziasm juvenil. Nu-i o grupare exclusivistă, dimpotrivă, cea mai largă cu putință”. Se publică foarte multă poezie, semnată de Radu Gyr, Radu Boureanu, Ion Pillat, V. Demetrius, Al.T. Stamatiad, George Murnu, G. Talaz, George Dumitrescu, Ilariu Dobridor, Ion Mihai Georgescu, George Pallady, D. Nanu ș.a. Paginile de proză aparțin lui Valeriu Grecu și lui Adrian Hurmuz. Foarte bogată este secțiunea de recenzii, în cadrul căreia Valeriu Grecu, George Dumitrescu și Const. Orăscu prezintă cărți
PLEIADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288845_a_290174]
-
G.I. Baklanov, Despre morți, numai bine..., București, 1964 (în colaborare cu Paul Verbițchi); Veress Zoltán, Doi cocoși aventuroși. Un berbec zevzec. Năzdrăvanul Martinică, București, 1965 (în colaborare cu Ion Acsan); Menelaos Ludemis, Cântece sugrumate, București, 1972 (în colaborare cu Dorina Talaz); V. I. Bâkov, Al cincilea ștreang, București, 1973 (în colaborare cu Rodica Șiperco); Nicolai Rubcov, Steaua câmpului, București, 1980; Serghei Esenin, Ceaslovul satelor, pref. trad., Cluj-Napoca, 1981; Varlam Șalamov, Povestiri din Kolâma, București, 1993; Țara cireșilor în floare. Poezia Japoniei
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
al Mariei Cunțan. Colaborează cu proză G. Bacovia (Amăgire), Pan M. Vizirescu, George Acsinteanu. Coperta și interiorul revistei sunt ilustrate cu reproduceri după Cecilia Cuțescu-Storck, Oscar Han, Corneliu Medrea. Alți colaboratori: N. Batzaria, G. Murnu, Al. Cazaban, N. Pora, G. Talaz, Dem. Bassarabeanu. N.S.
ORIZONTURI NOI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288585_a_289914]
-
osoase, scheletice ale pămîntului, unde, la poalele unor povîrnișuri înalte și zgrunțuroase, zac mormane de stînci, risipite în grupuri fantastice, veți descoperi adesea niște forme leviatanești pietrificate, năpădite de o iarbă care, în zilele cu vînt, își sparge de ele talazurile verzi. De asemenea, în regiunile muntoase, unde călătorul e veșnic împresurat de amfiteatre înalte, poți zări ici-colo, în treacăt, din vreun unghi prielnic, cîte un profil de balenă decupat în crestele unduitoare. Dar trebuie să fii tu însuți un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la început. Prima corabie pomenită în vreo carte a plutit pe un ocean care, cu un rafinament demn de un portughez răzbunător, înghițise o lume întreagă, fără a lăsa în viață măcar o văduvă. Același ocean își rostogolește și astăzi talazurile; același ocean nimicește, an de an, atîtea nave. Da, muritorilor nesăbuiți, potopul lui Noe nu s-a retras: două treimi din această lume frumoasă sînt încă acoperite de apele lui. Prin ce se deosebește oare uscatul de mare, cînd un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de stînjeni în fața vasului nostru, un cașalot uriaș se rostogolea prin apă ca o fregată răsturnată, iar spinarea-i lată, neagră și lucioasă ca a unui etiopian, strălucea aidoma unei oglinzi în razele soarelui. Legănîndu-se leneș în troaca dintre două talazuri și scuipîndu-și din cînd în cînd jetul aburos, cașalotul semăna c-un burjui pîntecos ce-și fumează pipa într-o după-amiază toridă. Numai că pipa asta, sărmană balenă, a fost cea din urmă pe care ai fumat-o! Parcă atinși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
distanță de cîțiva iarzi de „Pequed“, ambarcațiunea izbuti, cu ajutorul vîslelor, să rămînă în linie paralelă cu vasul, care înainta greoi printre valuri îcăci între timp se stîrnise un vînt foarte puternic), cu gabierul mare mascat. Deși, în răstimpuri, cîte un talaz uriaș, răsărit pe neașteptate, împingea ambarcațiunea în fața vasului, ea revenea, cu dibăcie, la poziția de mai înainte. între cele două părți se legă astfel o conversație, supusă din cînd în cînd unor astfel de întreruperi, dar alteori și unor întreruperi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mayhew, care stătea la pupa ambarcațiunii. Vino la bord! Dar Gabriel sări în picioare, exclamînd: Ă Gîndește-te, gîndește-te la frigurile galbene i Ia seama la îngrozitoarea ciumă! Ă Gabriele, Gabriele! strigă căpitanul Mayhew, dacă nu... Dar în clipa aceea, un talaz înalt îi împinse ambarcațiunea înainte, cu un vuiet ce-i înghiți vorbele. Ă Ai zărit Balena Albă? întrebă Ahab, cînd ambarcațiunea se întoarse lîngă vas. Ă Gîndește-te, gîndește-te la baleniera ta, o să ți-o sfărîme și-o să ți-o scufunde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rostite în cuvinte vesele și însoțite de rîsete barbare, ce țîșneau din ei ca flăcările din cuptor, în vreme ce harponiștii umblau de colo pînă colo prin fața lor, gesticulînd ca niște apucați, cu furcile și polonicele lor uriașe; între timp, vîntul urla, talazurile săreau, iar corabia plonja printre ele, gemînd, dar împingîndu-și mereu înainte iadul roșu prin tenebrele mării și ale nopții, mestecînd în botu-i disprețuitor oasele albe ale balenei și scuipînd cu ciudă în toate părțile, de jur-împrejur. Cufundată în bezna aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Or, nu e pentru nimeni lucru ușor să se cațere dintr-o ambarcațiune la bordul unui vas, în largul mării îdecît pentru niște oameni ca vînătorii de balene, care sînt deprinși să facă treaba asta aproape în fiecare oră), căci talazurile ridică ambarcațiunea pînă sub parapetul vasului, pentru a o lăsa numaidecît să se prăbușească pînă la jumătatea carlingii. Cum pe corabia străină nu exista, firește, ingeniosul dispozitiv inventat de Ahab, acesta se afla acum în situația penibilă a unui om
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]