1,306 matches
-
trimită trupele în afara orașului. Brennus a acceptat, dar le-a cerut în schimb o foarte mare sumă de aur. Tranzacția a avut loc în afara zidurilor orașului: câteva greutăți au fost așezate pe un taler al unei balanțe, iar, pe celălalt taler, romanii și-au depus aurul lor, până când au descoperit că o placă groasă de plumb lesta unul dintre talerele balanței. Romanii au strigat la vederea fraudei și i-au cerut lui Brennus / Brennos să scoată imediat placa de plumb. Acesta
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
Tranzacția a avut loc în afara zidurilor orașului: câteva greutăți au fost așezate pe un taler al unei balanțe, iar, pe celălalt taler, romanii și-au depus aurul lor, până când au descoperit că o placă groasă de plumb lesta unul dintre talerele balanței. Romanii au strigat la vederea fraudei și i-au cerut lui Brennus / Brennos să scoată imediat placa de plumb. Acesta, ieșindu-și din fire, și-a aruncat spada peste greutăți și a urlat fraza devenită, de atunci, celebră: « "Vae
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
adevărat "Carl Heun"), fără voia acestuia și scris în stilul lui, ca persiflare. Romanul, scris în doar 6 săptămâni, a fost cauza unui proces intentat editurii la care îl publicase Hauff, editura fiind obligată să plătească o despăgubire 50 de taleri pentru inducerea în eroare a publicului. Dar scandalul a făcut ca Hauff să primească cereri de colaborare la reviste și almanahuri. În prima jumătate a anului 1826 a scris povestirile "Othello" și "Die Sängerin" („Cântăreața”), romanul istoric "Leichtenstein" și o
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]
-
se află fiind clasată monument istoric cu . În anul 1781, armeanul Ștefan Altîntop a primit permisiunea din partea domnitorului Alexandru Ipsilanti să construiască o cafenea în apropierea Curții Domnești, în partea nordică a pieței Sfâtului Anton, în schimbul unei simbrii de 10 taleri pe an. Cafeneaua avea pereții zugrăviți în alb, un acoperiș închis la culoare, iar fațada sa era decorată de o serie de bazoreliefuri în stil renascentist, amplasate între arcele ferestrelor prevăzute cu obloane de tablă. Cafeneaua și-a schimbat proprietarii
Cafeneaua Veche () [Corola-website/Science/328583_a_329912]
-
tratatul de vasalitate față de austrieci și a acceptat protecția Imperiului Otoman, și-a repudiat soția și l-a alungat pe generalul Basta. În aceste condiții, Mihai Viteazul este chemat în audiență la palatul imperial. Împăratul îi oferă un milion de taleri pentru a-și organiza o armată cu care să restabilească controlul austriac în Transilvania. Oștile româno-austriece conduse de Mihai Viteazul și de generalul Basta au înfrânt oastea Transilvaniei condusă de Sigismund Báthory în Bătălia de la Guruslău (3 august 1601), Sigismund
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
facă zăgaz țapăn umplut cu pămînt înalt de șase palme domnești și lat de doi stînjeni”. Suma necesară pentru această lucrare împreună cu terminarea șanțurilor de-a lungul Dîmboviței începute de pe vremea lui Alexandru Ipsilant se ridică la 12.135 de taleri ; suma urma să fie strînsă de la stăpînii care dețineau moșii pe malul rîului. Cu toate măsurile, inundațiile au continuat iar în 1837 șapte mahalale au fost inundate. Cu toate că de-a lungul timpului au fost nenumărate inundații în București, trei dintre
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
Lira (plural "lire") a fost o monedă distinctă a Veneției până în anul 1807. Se subdiviza în 20 "șoldi", iar aceștia fiecare în câte 12 "denari". Ducatul era egal cu 124 de "șoldi", în timp ce talerul era egal cu 7 lire. Lira italiană, introdusă sub Regatul Italiei impus de Napoleon, a înlocuit lira venețiana în 1807. Cel mai vechi document care menționează lira în Veneția datează din anul 953, cănd lira este menționată că „libra venetorum
Liră venețiană () [Corola-website/Science/328567_a_329896]
-
de monede de valori diferite au fost în circulație. Au fost bătute monede de 6 și 12 dinari. Printre valorile monetare de argint au fost cele de 5, 10, 15 și 30 șoldi, ⅛, ¼, ½ și 1 ducat, precum și de ⅛, ¼, ½ și 1 taler; Monede de aur au fost cele de ¼, ½ și 1 ducat, 1 dublu și 4, 5, 6, 8, 9, 10, 12, 18, 20, 24, 25, 30, 40, 50, 55, 60, 100 și 105 țechini. Guvernul provizoriu a emis monede de argint
Liră venețiană () [Corola-website/Science/328567_a_329896]
-
armatele sale puternice, generalul ungur, pe neașteptate, cu cei 5000 de soldați hussari au înconjurat Prusia și au ocupat capitala lor, Berlinul, într-o noapte. Orașul a fost cruțat în urma unei negocieri prin care prusacii au plătit 200 000 de taleri. Când regele Frederic a auzit de situația rușinoasă, a trimis imediat o forță largă spre Berlin. Hadik s-a întors înapoi cu husarii săi spre liniile austriece. Hadic a fost promovat la rangul de mareșal al armatei austriece. La începutul
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
e pomenit ca punct de hotar Beliciul, stăpînit de vatag. S-a mai păstrat un zapis în limba sârbească, din care aflăm, că în 1600 Ionașcu Barboșel din Biliceni a vândut a cincea parte din moșia s. Dereneu drept 66 taleri lui Nicoară logofătul. La 31 martie 1615 Dilea din Biliceni vinde un loc de prisacă la Dereneu lui Ioachim, fost vornic de Suceava, care apoi îl face danie Mănăstirii Bistrița. Draga din Biliceni apare la 13 iulie ca martor în
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
fost vornic de Suceava, care apoi îl face danie Mănăstirii Bistrița. Draga din Biliceni apare la 13 iulie ca martor în zapisul prin care Drăgan și fiul său vând lui Matiaș Sturza o parte de moșie la Sămășcani drept 60 taleri. Iar la 5 august 1646 domnitorul Vasile Lupu întărește stăpînirea lui Andrei, căpitanul de curteni, asupra unor părți de ocină din Biliceni, Horodiște, Dereneu și Prihodiște „cu fînaț și cu loc de mori în Ciuluc și pe Cula”, „cu vie
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
și Prihodiște „cu fînaț și cu loc de mori în Ciuluc și pe Cula”, „cu vie și cu pomînt și cu tot venitul”, vândute de Micul și Socota „slugii noastră lui Andrei căpitan de curteni și femeii sale drept 200 taleri di argint”. În anul de război 1772, administrația militară rusă găsește în Biliceni doar 6 văduve și slugi bătrîne, că n-a mai avut pe cine pune la bir. Situați în calea armatelor, la drumul mare de la Bălți spre Chișinău
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
lui Garabet Ibrăileanu la "Viața românească" din Iași, lui Mihail Dragomirescu la "Convorbiri critice" din București, precum și din Transilvania, corespundând cu Octavian Tăslăuanu de la "Luceafărul" din Sibiu). La 1 octombrie, la Blaj, în "Revista politică și literară" a apărut povestirea "Talerii", ultima tipărită în Ardeal, înainte ca Rebreanu să se stabilească în capitala țării. A terminat nuvela "Ofilire", sub impulsul unor lecturi sadoveniene. Anul 1911 și l-a dedicat teatrului. Astfel, pe 15 septembrie/ianuarie 1911, împreună cu dramaturgul Mihail Sorbul, scoate
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Pozna" [inedită]. Între 9 mai/24 iulie - Scrie și transcire comedia "Cadrilul". În nr. 13 din "Biblioteca Căminului" (București, H. Steinberg) apare volumașul "Mărturisire" (Nuvele și schițe). În sumar: "Mărturisire" [inedită]; "Răfuială"; "Vrăjmașii"; "Lacrima [Glasul inimii]"; "Armeanul (Idilă de la țară)"; "Talerii [inedită]"; "[[Cântec de dragoste (Cântecul iubirii)|Cântec de dragoste [Cântectul iubirii"; "Cearta" [inedită]. În [[27 august]] 1916, reia "Zestrea". Pe data de [[5 noiembrie]] termină nuvela "Catastrofa". Pe data de [[27 septembrie]], la București, apare cotidianul "Scena", în care Rebreanu
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
fără să izbutească să finalizeze romanul. Pe [[29 decembrie]] are loc premiera comediei "Cadrilul". Un nou volum de nuvele (edite și inedite): "Răfuiala", apărut la "Universala-Alcalay". În sumar: "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari" [inedită]; "Cântecul iubirii"; "Norocul"; "Talerii"; "Cearta"; "Glasul inimii"; "Soacra Sfântului Petru"; "Idilă de la țară": "Ofilire"; "Barba" (imitație); "Țăranul și coasa" (imitație); "Răfuiala". (Cele două imitații se publică pentru prima oară în volum.) Pe [[14 august]] [[1917]], autorul termină prima versiune a romanului "Ion". În noiembrie
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
având a se ocupa de cele spirituale, iar spitalul de cele materiale. Această închinare avea să fie un contract în toată regula, prin care călugării, în schimbul administrării și întreținerii bunurilor (reparații, construcții etc.), dădeau o sumă anuală de 25 de taleri. Tot Eforia se ocupa și de numirea egumenilor, precum și de numirea și întreținerea a doi preoți pentru locuitorii din sat. Cutremurul puternic din 1802 dărâmă turlele bisericii, surpă zidurile și fisurează turnul de la intrare dărâmând partea superioară. Ceva reparații s-
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
R. Wagner și de arhitectul Otto Brückwald (1841-1917) pentru punerea în scenă exclusiv a dramelor sale muzicale. Clădirea „Richard-Wagner-Festspielhaus” a fost ridicată pe colina "Grüner Hügel" din Bayreuth, între anii 1872-1875, în stil romantic-elenistic. Clădirea a costat cca 300.000 taleri. Finanțarea lucrărilor de construcție s-a asigurat în modul următor: 200.000 taleri din donații și din abonamente pentru spectacole și 100.000 taleri din avutul personal al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei. Sala are 1925 locuri de
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
a dramelor sale muzicale. Clădirea „Richard-Wagner-Festspielhaus” a fost ridicată pe colina "Grüner Hügel" din Bayreuth, între anii 1872-1875, în stil romantic-elenistic. Clădirea a costat cca 300.000 taleri. Finanțarea lucrărilor de construcție s-a asigurat în modul următor: 200.000 taleri din donații și din abonamente pentru spectacole și 100.000 taleri din avutul personal al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei. Sala are 1925 locuri de șezut și dispune de o acustică impecabilă. Primul Festival Wagner a început la
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
Grüner Hügel" din Bayreuth, între anii 1872-1875, în stil romantic-elenistic. Clădirea a costat cca 300.000 taleri. Finanțarea lucrărilor de construcție s-a asigurat în modul următor: 200.000 taleri din donații și din abonamente pentru spectacole și 100.000 taleri din avutul personal al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei. Sala are 1925 locuri de șezut și dispune de o acustică impecabilă. Primul Festival Wagner a început la data de 13 august 1876, cu prezentarea tetralogiei "Inelul Nibelungilor". Printre
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
său cel mare, Ferdinando de' Medici, devreme ce Bavaria era una dintre cele mai puternice state ale Sfântului Imperiu Roman. Contractul de căsătorie a fost semnat la 24 mai 1688; Violante Beatrice a avut o zestre de 400.000 de taleri numerar și aceeași sumă în bijuterii. S-a căsătorit cu Marele Prinț prin procură la 21 noiembrie 1688 și în persoană la 9 ianuarie 1969. Nunta a avut loc la Palazzo Medici Riccardi din Florența. Noua Mare Prințesă s-a
Ducesa Violante Beatrice de Bavaria () [Corola-website/Science/323831_a_325160]
-
este trecut eronat anul 1764 ca an al construcției lăcașului de cult. Prima atestare a satului Forăști datează din aprilie 1595, când domnitorul Aron Tiranul întărește cneaghinei fostului logofăt Bârlădeanul părți de ocină din satul Forăști, cumpărate cu 120 de taleri de argint. Denumirea satului provine de la boierii Forăscu, care au fost proprietarii acestei moșii. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, moșia și satul erau stăpânite de vornicul Alecu Botez-Forăscu, postelnicul Ștefan Botez-Forăscu și aga Costache Forăscu. a fost construită în anul
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
al XVII-lea, în timpul egumenului Vasile Arhimandritul de la Hilandar, la îndemnul domnitorului Constantin Brâncoveanu care, între 9 și 12 iunie 1695, fiind în trecere de la Cerneți spre Tismana, încuviințează și sprijină ridicarea unui locaș de cult (domnitorul dăruiește 300 de taleri spre folosul zidirii bisericii). Adevărații ctitori pot fi considerați Milco Băiașul, vătaful minerilor din localitate, sârb de origine, care îl rugase pe domnitor să se pună piatra de temelie a noii biserici întru pomenirea fiului său, Milco, precum și Marele Ban
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
substanțe inflamabile în laborator, este necesară stingerea surselor de căldură din laborator. În cazul manipulării reactivilor și substanțelor chimice se vor mai respectă următoarele reguli generale : nu este permisă impurificarea reactivilor în timpul manipulării; reactivii nu vor fi cântăriți direct pe talerele balanței, ci pe sticle de ceas sau fiole de cântărire, flacoane închise; acizii concentrați se toarnă cu atenție, ștergând picăturile prelinse; rămășițele de substanțe periculoase nu se vor arunca la canal, ci vor fi introduse în vase speciale și neutralizate
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
țări românești — potrivit tratatelor din 1595. În secolul al XVII-lea, stema Transilvaniei a fost reprezentată tot mai clar. Aceasta are acum trei câmpuri heraldice, prin apariția brâului roșu din mijloc (folosit prima oară de principele Mihai Apafi I, pe talerii din 1666). În urma Dietei de la Sebeș din 24 mai 1659, stema Transilvaniei a fost sfâșiată, fiecare dintre cele trei națiuni privilegiate preluând câte un simbol, românii nefiind „reprezentați” prin niciun simbol, ei neavând statut de națiune. Astfel, maghiarii erau reprezentați
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
de pe colina împrejmuită cu stufării din lunca Răutului. Sărătenii pe Răut este menționat documentar în anul 1554. Cu această denumire îl întâlnim la 5 aprilie 1642 într-un hrisov al lui Vasile Voievod, când Mihail Șipoteanu cumpără cu 40 de taleri de la Maria Ciurea și fratele ei Levinte partea lor de avere. Moșia răzășească a fost stăpânită de țărani până la 24 octombrie 1756, când Matei Ghica Voievod i-a trimis la Sărăteni pe Nicolae-serdarul și Carp-spătarul să hotărască soarta ei, deoarece
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]