411 matches
-
doua, a fost descifrat corect, drept Uneg sau Wadjnes. Sistematizate suplimentar și rescrise degajat, fără pedanterii mai degrabă ilizibile, descoperirile de sorginte germanistă ale Ilinei Gregori ar putea intra fără nici o piedică în circuitul ideilor esențiale pentru orice demers critic tangent la autorul central al canonului autohton. Altminteri, ele riscă să se conserve doar în memoria - oricum fragilă și oricum aglomerată - a câtorva inițiați norocoși. Pentru care fragmentele scrise aiuritor vor conta, la urma urmelor, mai puțin decât liniile reale de
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
largă sau în cea proximă, nici în corpul său, despre care declară că l-ar face uitat undeva, „așa cum uiți pe o bancă un ziar citit” (La sfîrșitul zilei). E cu certitudine un inadaptabil, dar nu unul rebel ci resignat, tangent la candoare. Inadaptabil printr-un soi de rezistență, de torpoare a datelor inițiale ale ființei, dureros surprinse de un absurd elementar propriu drumului existențial, întrucît „nu înțelegem încotro mergem, nici ce ne așteaptă” (Exercițiu de mîntuire. Ridicare la cer). Nu
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
goală, căci costumul o ținea la cusături: „Așezată pe burtă, își arcui spatele, își aduse picioarele în față, pe podea, prinzându- și gleznele în palme, și își răsturnă capul, astfel încât, privit din profil, trupul ei să semene cu două cercuri tangente interior. Cele două perechi de buze ale Laurei se atinseră și, drept mulțumire că își depășise propriile aspirații, ea se lăsă pentru prima dată sărutată intens. Furată de beția succesului, se sărută mult și din ce în ce mai adânc, îmbinând meritul tehnic cu
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
se modificau de la o zi la alta în funcție de conjuncturi oculte), aceiași șefi neghiobi și semidocți", pe scurt persistă ,aceeași atmosferă kafkiană". O amenințare surdă, venită din imprevizibile direcții, planează asupra tuturor, distorsionînd firescul comportamental, inhibînd conversația, inducînd o prudență lașă, tangentă la minciună. Perspectiva unei ieșiri în decor îi terorizează pînă și pe scriitorii aflați în grațiile regimului. Savuros reconstituită ne apare scena în care Eusebiu Camilar, cu prilejul unei cine protocolare la Athénée Palace, se străduiește a face față istoricului
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
cea a dansului. De-a-lungul anilor, am întâlnit tot mai mulți actori tineri care pătrund cu aplomb în lumea dansului, pentru care au daruri înnăscute și, de fiecare dată, am subliniat cu uimire și încântare, măiestria lor artistică, în acest domeniu, tangent inițial formării lor profesionale. Dar, pentru prima oară, am fost fermecată de expresivitatea gestică a unei actrițe, de capacitatea ei de a spune totul, atât prin cuvinte cât și, în egală măsură, prin vibrația brațelor care „vorbeau” cu aceeași pregnanță
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
atare de ei. Un exemplu, relativ simplu: încăpățînarea cu care Iov își susține nevinovăția implică posibilitatea ca Dumnezeu să fie nedrept, să încalce legea morală instituită chiar de El, deși Iov nu o afirmă ca atare. „(Iov) este tot timpul tangent afirmării nedreptății divine”, spune Petru Creția. În Cartea lui Iona, protagonistul, acest „om ciudat” cum îl numește Petru Creția pe Iona, refuză să execute porunca lui Iehova de a transmite locuitorilor din Ninive avertismentul „du-te și spune-le că
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
a făcut-o în ,Observator cultural") în premisele unei viitoare reeditări a cărții sale. E adevărat că, aparent, cei doi nu se întâlnesc pe același culoar ideatic, pentru că unul scrie despre modernitate, celălalt despre modernism, dar temele nu sunt doar tangente, ci sferele lor se intersectează. Premisa cărții lui I. B. Lefter este proiectarea unei perspective postmoderne asupra modernismului românesc, considerat epuizat. Pentru H.-R. Patapievici modernitatea nu este nici pe departe epuizată și alimentează în continuare postmodernitatea (v. Omul recent
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
excepție, mai întîi în cuprinsul eșalonului generaționist din care, cronologic, face parte, cel al optzeciștilor , cu a căror atitudine de scepticism ricanant, de zeflemea nu are nimic comun. Densitatea discursului său cu o miză metafizică și cu o dicție oraculară, tangentă la tonalitățile imnice ale lui Hölderlin și Coleridge dar și ale lui Saint-John Perse, se detașează de asemenea de contextul mai larg al poeticelor noastre actuale, pliate îndeobște pe concret, pe microcosmul individual, circumscris de experiența empirică. Scriitura d-sale
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
întunecatului deceniu...De fapt, în fiecare crochiu, făcut cu rigoarea pe care le-o datorezi, îndeobște, cunoscuților, se amestecă amintiri de tinerețe și "încrucișări" de parcurs, judecăți regăsite, revizuite, confirmate, avînd, fiecare, farmecul micilor evenimente trăite "cu alții-n vileag/ tangent și-n zig-zag". Cartea lui Dumitru Chioaru e, în fond, o frumoasă poveste despre prieteniile literare, pe care fiece generație și le gustă, deși le cam ironizează la alții, presărată cu accente de critică serioasă, nedispusă a-i menaja mai
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
începe toate activitțăile ab origo. Și poate că explicația nu rezidă numai în extrema frămîntare, în dramatica neașezare a actualității ce ne confiscă, ci și într-o superficialitate egotică a mentalității noastre care se lasă în voia unei amnezii confortabile, tangente la o ambiție excedentară. Dacă oficialitatea comunistă obișnuia a rescrie trecutul în conformitate cu intențiile sale propagandistice, a-l "recrea" în chip abuziv, noi sîntem tentați a-l ignora pur și simplu (mișcare de facto echivalentă cu proverbiala tactică a struțului). Rezultatele
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
cu zi, modul în care trece cineva de la disperare la bucurie și exultanță perfect nemotivat, rămînînd între cei patru pereți ai camerei, împins doar de resorturi strict intime. Că viața unui om se poate reduce la frămîntările sale interioare, minim tangente la realitatea exterioară - Russo este în literatura română cel dintîi care o demonstrează, pornind de la propriul exemplu. Tot în pagini franceze, fără să-și renege iubirea adîncă față de provincia natală, Russo încearcă să-și examineze propria țară cu ochi obiectiv
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
pereche eveniment-(minim o)-secvență, ai cărei termeni sunt identici figurativ (consecvenți). Cum respectivii termeni sunt configurați cel puțin pe perechea coordonatelor înălțime-durată, repetarea va aspecta și ceea ce este relevant pulsației tempice: echidistanța sau periodicitatea. Și cum evenimentele se succed tangent (nonintervalic) prin juxtapunere, având deci numai durate-expresii de continuitate (asociate înălțimilor), nu putem vorbi formal de o linie-timp pe care incidează succesiv-periodic evenimentele (într-un aspect Sdp), ci de o configurare a timpului din chiar evenimentele ca atare. Doar la
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
tăcerii/ Cu gura lui mătrăgunu’).// Acum, mă rog de mierea de candelă/ Să-mi fie dulciul de neșters / Și scriu încăodată cele 99/ De versuri peste singurul vers" ( Un vers de electru). În această atmosferă de mister verbal ( virtuozitatea e tangentă la abscons), poezia dobîndește o alură de descîntec straniu, e o "descîntotecă" de murmurat în neștire, deschisă spre largul sufletesc. În cadrul bogat al seriei ’60, Ileana Roman se dovedește posesoarea unei voci lirice inconfundabile, meritînd o mai atentă prețuire.
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
183-185) Dintre cele trei „republici”, despre Câmpulung și Tigheci, ca și despre alte posibile formațiuni similare, informațiile istorice sunt reduse (Stahl, 1998, vol. I, p. 173). În afară de informațiile de mai sus provenite de la Cantemir și alte câteva referințe disparate și tangente ale unor terțe părți, izvoarele istorice nu s-au conservat, printre motive numărându-se în primul rând dispariția timpurie a formațiunilor respective. Cu totul altfel este situația Vrancei. Actul final al dispariției sale ca „republică” are loc la sfârșitul secolului
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
prea poate fi nimerită, nici lipită definitiv pe cariera cu multiple fețe creative a celui parcă descins din commedia dell’arte. Rădăcinile mediteraneene, de care el însuși făcea caz într-o vreme, ar putea explica polivalența, spontaneitatea, inventivitatea în domenii tangente, tot ce înseamnă fenomenul Zappa. Privind azi, pentru a nu știu câta oară, The Dub Room Special! am avut certitudinea că mobilitatea stilistică a lui Zappa e definitorie pentru vremurile noastre. Viteza halucinantă în care ni se duce viața, violența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
SURORILOR ACETOSA — Când adolescența noastră, prăbușindu-se, a luat sfârșit - urmă Amada - am plecat de la Ursuline. Parcă ne văd și acum: ieșeam pe morocănoasa poartă a mănăstirii îmbujorate, tinere, cu acea tinerețe care colcăie de visuri în așteptarea unei realități tangente... — Tangibile se spune - o corectă Fibbia. — Mă rog, ce mi-e tangibil, ce mi-e tangent - zise Amada. Important era că se vestea o zi primăvăratecă; soarele ardea vesel, apa se scurgea în rigole, de pe-acoperișuri cădeau sunând cristalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Parcă ne văd și acum: ieșeam pe morocănoasa poartă a mănăstirii îmbujorate, tinere, cu acea tinerețe care colcăie de visuri în așteptarea unei realități tangente... — Tangibile se spune - o corectă Fibbia. — Mă rog, ce mi-e tangibil, ce mi-e tangent - zise Amada. Important era că se vestea o zi primăvăratecă; soarele ardea vesel, apa se scurgea în rigole, de pe-acoperișuri cădeau sunând cristalin... — Vai, nu-mi mai aduce aminte! - izbucni deodată Fibbia. — Dar ce s-a întâmplat? - zise căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bine să nu mai vorbim... Ideea cea mai importantă a lui Pastenague - și care ar merita o discuție mai amplă - e aceea că poporul român s-a schimbat radical în timpul comunismului. Dar despre aceasta, precum și despre alte idei consecutive și tangente voi scrie în articolele viitoare. Cotidianul, 4-5 august 2001 Căldură mare! În dimineața asta Pastenague m-a enervat, pur și simplu m-a scos din sărite. Poate că eram și eu prost dispus și cam obosit după insomniile care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
lui de pe pământ” (29, p. 345). El chiar coboară pe pământ pe o „scară de ceară” (72). Distanțe de nemăsurat („cât din cer până-n pământ”) și granițe de netrecut se spulberă acum, făcând posibilă o comunicare directă, nemediată. Sferele devin tangente, se întrepătrund chiar, se contopesc până la confuzie. În colinde, curtea, casa și masa omului sunt plasate în „Centrul Lumii” și descrise în „culori” sacre : Niște case-s mari de piatră, Nalte-s, nalte-s, minunate, Sus cu roșu-s coperite
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
solomonar, dar nu și fecioara „curată”, eroina basmului. în acest punct al epicului, structura scenariului (până aici clasică) devine atipică prin contaminarea motivului bine cunoscut și universal răspândit (pe care îl voi numi „legarea magico-erotică a balaurului”) cu motivul autohton (tangent cu primul) al „legării magice a balaurului de către solomonar”. Nu mai apare, ca în scenariul tipic, un erou cu aptitudini „războinice” care răpune/ îmblânzește monstrul cu ajutorul fecioarei, cu atributele sale „(erotico-)magice”. Apare, în schimb, „solomonarul din pustie”, care-și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o stare a libertății totale. Din perspectiva mentalității mitice însă, cele două noțiuni - Chaos și Kosmos (cu sensul atribuit de Pitagora : „Univers ordonat”) - sunt antonime, iar cele două stări pe care le desemnează - antinome. Cele două noțiuni/stări sunt complementare, tangente chiar. Fiecare conține germenele celeilalte, sunt reversibile deci, dar inconfundabile și antagonice, aflându-se într-un raport de proporționalitate inversă. Dar iată, foarte pe scurt, principalele date ale mitului. Conform tradiției, Labirintul a fost conceput și construit în Creta de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rațiunea noastră, care concepe veșnicia ca imuabilă (precum în finalul Luceafărului), conceptul platonician ambiguu, care face din durată totodată și perenitate și vremuire, apare paradoxal, dar totodată, drept cea mai adecvată viziune asupra esenței temporalității. O ambiguitate cu implicație cosmică, tangentă genezei, apare în poezia lui Eminescu, Lacul. Poetul nu spune "ascult și aștept" venirea iubitei, ci "parc' ascult și parc' aștept". Acest "parcă" este "cheia" care introduce ambiguitatea. Ca și în finalul Melancoliei ("Parc' am murit de mult"), și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu fantezia și se intersectează deseori cu impresionismul. Autoarea nu folosește decât rareori nume de lucruri sau persoane, dar În schimb Își construiește și comunică cu ușurință imagini impresioniste, atât cu privire la trăirile sale cât și ale altor personaje implicate sau tangente cu viața sa. Îndrăznesc să cred că are o abilitate specială de ași construi impresii cu coloratură subiectivă, marcate cu accente erxistențial dramatice. În afară de aceste mijloace care țin de tehnica scrierii, autoare are o deschidere majoră spre integrarea culturii generale
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
orice forță comunicată devine mișcare; orice impresie de dinafară, care e asemenea o cantitate de forță comunicată, devine tendență de-a se mișca - volițiune. [... ] [4] 2275B Orice prisos de putere, care strică echilibrul, zboară în tangentă. Actele de volițiune sunt tangente, născute din dezechilibrul momentan al organismului. ["VIAȚA NOASTRĂ... "] 2275B Viața noastră, întru cât e simțită de noi, [e] o serie infinită de acte de volițiune pozitive sau negative, de da sau nu. ["VOINȚA NEREALIZABILĂ"] 2267 Puterea de producțiune a patimei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
consistă în puterea de rotațiune a instrumentului nostru de muncă. Rotațiunea bunului rural: Anul - Produsul: Recolta. Pentru o singură rotațiune chemico-mecanică a ogorului se cer 367 de zile. Rotațiunea bunului mobil poate fi foarte repede. Cu fiece rotațiune el zvîrle-n tangentă o dobândă (o recoltă) și de-aceea banul se grămădește repede la speculant. Tot asta este deosebirea între rotațiunea relativ lentă a marelui capital bănesc [... Sută la sută pe lună 100 dob[îndă] 100 " 100 1200 [plus] 100 (capital) = 1300
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]