681 matches
-
voce), fiica lăutarului Gheorghe Motorga, Grigore Stricăfer (braci), Iosif Motorga (vioară) și Maria Motorga (solistă). Astăzi, taraful lui Călae are în componență în principal pe membrii familiei: fiii săi, solista Lenuța Cazacu, vioristul Iosif Cazacu și basistul Ion Trohonel. Alt taraf actual cunoscut din Tismana mai este și cel al vioristul Constantin Mornea, care cântă împreună cu soția sa, Luminița Mornea.
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
fiica lăutarului Ion Bobirci. Ea a cântat cu N. Zlătaru timp de doi ani, aducând nou cântecele învățate de la părinții săi din zona Târgu Jiu. Un alt lăutar vestit din Runcul interbelic a fost Dumitru Pobirci, zis Cotoi (1893-1955). Din taraful său făceau parte: soția Ilinca Pobirci (solistă vocală și chitaristă), copiii săi, vioristul Dumitru Pobirci, zis Mitoi (1916 - 1944), căsătorit cu cântăreața Smaranda Bălășoiu (n. 1918 - d. 1985), vioristul și bracistul Ilie Bobirci (n. 1935 - d. 1997) și vioristul Vasile
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
1918 - d. 1985), vioristul și bracistul Ilie Bobirci (n. 1935 - d. 1997) și vioristul Vasile Pobirci, stabilit ulterior la Răchiți. După câteva luni a fost chemat la București de Constantin Brăiloiu pentru a efectua înregistrări pe discuri de gramofon împreună cu taraful lui Ion Piper. După moartea lui Cotoi, fiul său, Vasile Pobirci, a menținut banda în care au mai cântat: vioriștii Costică și Nicolae Pobirci și solista Cătălina Pobirci (soția lui Costică). În prezent, mai activează banda vioristului Nicolae Bobirci (n.
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
mai sunt angajați instrumentiști ocazionali. În satul Bâlta, actualmente mai activează vioristul Nicolae N. Pobirci zis Bâlteanu (n. 1939), fiul lăutarului Dumitru Pobirci din Bâltișoara. Cu el mai cântă soția, solista Nuța Pobirci (n. 1941). În prezent face parte din Taraful Gorjului al Școlii Populare de Arte, cântând ca viorist și bracist. Cea mai veche formație de lăutari din Arcani a fost condusă de Petre Piper zis Zgâia, născut cu mult înainte de anul 1900, care a cântat împreună cu soția sa. De la
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
să le asculte. După moartea soțului, aceasta a cântat cu Ion Piper, zis Piperuș, fiul lui Ion Piper bătrânul, cu țambalistul N. Sasu și cu vioristul I. Lăpădat din Tălpășești. După câțiva ani s-a recăsătorit și a făcut un taraf cu soțul Vasile Firoiu (vioară), basistul Ion Bălănescu și cu țambalistul N. Sasu. În timpul vieții, ea s-a preocupat să-și formeze urmași, inițiind pe nepoata sa Maria Piper, cântăreață căsătorită cu lăutarul Aristică Bobirci. În septembrie 1938, Constantin Brăiloiu
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
fost descoperit țăranul Nicolae Muche Berca, în vârstă de 35 de ani la acea vreme, de la care s-a cules un „Cântec lung” cântat din frunză. Doina a învățat-o în copilărie, în sat, "cu vitele pe câmp". Un alt taraf cunoscut în Arcani este și cel condus de vioristul Aristică Bobirci, născut în anul 1938, fiul lăutarilor Dumitru (Mitu) Bobirci (n. 1920 - d. 1942) și al Mariei Bobirci zisă Mița (n. 1922 - d. 1993), care după moartea soțului s-a
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
dar și cu o formație muzicală. Au fost selectați 80 de instrumentiști și soliști vocali de muzica populară, reprezentând prin repertoriu toate zonele raionului Târgu Jiu. Complexitatea organizării acestui numeros colectiv era compensată de existența autenticității. Orchestra de muzică populară „Taraful Gorjului”, înființată pe lângă Secția de învățământ a raionului Târgu Jiu, a susținut primul spectacol în luna aprilie a anului 1949. În perioada 23 noiembrie - 13 decembrie 1960 al concertului de muzică populară, a fost nominalizată, pentru prima dată în calitate de colaboratoare
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
a fost nominalizată, pentru prima dată în calitate de colaboratoare și solista Maria Tănase. În plin succes interpretativ la Teatrul Satiric Muzical cu Revista 62, Maria Tănase a hotărât să plece în Gorj, solicitând Ministerului Învățământului și Culturii, funcția de folclorist la „Taraful Gorjului”, pentru a iniția și a supraveghea soliștii tineri în ceea ce privește ținuta scenică și interpretarea vocală, ca astfel să poată îmbină talentul lor cu autenticitatea regiunii, fără să le clintească curajul de a prezenta această autenticitate cu tot izul și stilul
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
a prezenta această autenticitate cu tot izul și stilul adecvat. Aceasta a făcut în așa chip, încât toată producția lor să fie ridicată la treapta adevăratei arte țărănești. Maria Tănase a fost cea care a alcătuit programul și itinerarul turneului Tarafului Gorjului din perioada 14 aprilie - 25 iunie 1963. Itinerarul cuprindea toate marile orașe ale țării. Solista a reușit să cânte alături de orchestră până pe 1 mai, când, din cauza bolii, a fost înlocuită de Mia Braia. Ansamblul Artistic Doina Gorjului a luat
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
alături de orchestră până pe 1 mai, când, din cauza bolii, a fost înlocuită de Mia Braia. Ansamblul Artistic Doina Gorjului a luat ființă în data de 1 iulie în anul 1968, prin decizia Consiliului Județean Provizoriu Gorj, când s-a hotărât transformarea Tarafului Gorjului în Orchestra Populară Doina Gorjului, având o secțiune de dansuri și un efectiv de 70 de posturi. Pentru formația de dansuri au fost făcute selecții și au fost admiși la Doina Gorjului, dansatorii de la Ansamblul Jiulețul. Ideea alipirii la
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
Gorjului în Orchestra Populară Doina Gorjului, având o secțiune de dansuri și un efectiv de 70 de posturi. Pentru formația de dansuri au fost făcute selecții și au fost admiși la Doina Gorjului, dansatorii de la Ansamblul Jiulețul. Ideea alipirii la Taraful Gorjului a formației de dansuri a avut-o dirijorul Anghel Barabancea. Ansamblul a fost subordonat câteva luni, Comitetului pentru Cultura și Artă al Sindicatelor Gorj, iar din anul 1970 a fost preluat de Consiliul Județean al Sindicatelor Gorj. Primele înregistrări
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
și Vandee (1998, 2001, 2002, 2003, 2004) și la Montagner (2003, 2004), în Spania și în Portugalia (2001). În decursul celor 64 de ani, în cadrul orchestrei, au activat mai mulți instrumentiști și soliști locali (unii fiind astăzi lăutari independenți, cu taraf propriu), dar și nume importante al muzicii populare:
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
la „Luna Bucureștiului” în 1938 și în perioada 1939-1949 la „Dorul Ancuței”, restaurant de lux din strada Alexandru Lahovari, frecventat de diferiți artiști - scriitori, compozitori, actori. La acesta din urmă a fost angajată la recomandarea lui Constantin Brăiloiu. Cântă cu taraful soțului ei până în 1949, când devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor. De aici se pensionează în 1966. Întreprinde numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate: Polonia, Cehoslovacia, U.R.S.S., Egipt, Siria, Elveția, Turcia
Maria Lătărețu () [Corola-website/Science/306376_a_307705]
-
sub bagheta unor mari dirijori precum Victor Predescu, Radu Voinescu, Marius Olmazu și mai ales Paraschiv Oprea. În 1961, cu ocazia cununiei acordeonistului Costică Șerban, îl cunoaște pe fratele său, Bebe Șerban de la Petrechioaia. Acesta este invitat să se alăture tarafului său, din care mai făceau parte: fratele Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Cântă cu marii lăutari ai vremii, în diferite tarafuri, formându-și un repertoriu foarte variat, la fel ca tatăl său, Mitică
Iani Ciuciu () [Corola-website/Science/327167_a_328496]
-
fratele său, Bebe Șerban de la Petrechioaia. Acesta este invitat să se alăture tarafului său, din care mai făceau parte: fratele Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Cântă cu marii lăutari ai vremii, în diferite tarafuri, formându-și un repertoriu foarte variat, la fel ca tatăl său, Mitică Ciuciu, fiind un mare păstrător al pieselor vechi lăutărești. Moare la data 19 august 2012, în vârstă de 76 de ani, bătrân și bolnav.
Iani Ciuciu () [Corola-website/Science/327167_a_328496]
-
pe disc în anii '30 o variantă antologică a cântecului epic "Meșterul Manole"). A avut 5 frați: Culina, Veselina, Lorica, Gheorghe (zis Boțogan) și Cuculeț. În 1934 începe să cânte alături de tatăl său, iar apoi se impune ca solistă în taraful fraților Gore (Aurel și Victor), a căror verișoară era, interpretând "cântece de mahala". Debutează la 14 ani la "Hanul Galben" din Târgoviște. Din 1944 începe să fie numită din ce în ce mai des „Regina noastră” (a romilor). În perioada 1945-1964 își face un
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
zonele Floreasca și Herăstrău. În 1963 înregistrează primele piese la casa de discuri Electrecord, debutând discografic cu două discuri de patefon. Aceste înregistrări au fost ulterior reeditate pe un disc mic de vinil (EPC). În 1964 înregistrează primul album cu taraful fraților Gore în Studioul Tomis al casei de discuri Electrecord. Începând cu 1970 începe să plece în turnee în străinătate, relevante pentru cariera ei fiind concertul în Israel și cel în Statele Unite ale Americii. În această perioadă încep colaborările cu
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
o nuntă în Constanța. Romica Puceanu a fost înmormântată la cimitirul "Izvorul Nou" (zona Dristor), cunoscut pentru aleea lăutarilor, unde își dorm somnul de veci și alți muzicanți celebri: Nicușor Predescu, Fărâmiță Lambru, Ion Albeșteanu. La înmormântare i-a cântat taraful Ion Albeșteanu. Romica Puceanu a avut numeroase apariții discografice ce conțin înregistrări efectuate în perioada 1964-1994 în special la casa de discuri Electrecord.
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
lăutari ai Banatului și totodată ai României. Luță Ioviță s-a născut la 6 ianuarie 1883, la Dalci în județul Caraș-Severin, fiind fiul unui renumit lăutar al zonei. La 8 ani este tocmit slugă, în timp ce frații săi cântau în „banda” (taraful) tatălui său. La 12 ani cânta cu fluierul la horele și petrecerile satului și devenise cunoscut în satele vecine. Îl aude un îndrăgostit al cântecului popular, Petru Răbăgia din Caransebeș, care îl ia în slujba sa, la oraș, și face
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
instrumentale, cuprindea și cântece (vocale) culese sau create de el. O parte din ele au fost publicate în cartea biografică "Luță Ioviță, Barbu Lăutaru Banatului" și în antologia de doine "Cîntă Ardealul și Banatul" întocmită de Emil Gavriș în 1989. Taraful lui Luță Ioviță era alcătuit din fiii săi: A avut și o fată, Matilda, căsătorită cu violonistul Gheorghe Monea din Oravița, cu a cărui orchestră Luță Ioviță a înregistrat la casa de discuri Columbia. Luță Ioviță a înregistrat, mai ales
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
născută Ababii) - cântăreață de muzică populară, născută la 30 ianuarie 1951 la Căzănești, Telenești. Primele lecții de muzică le-a luat în corul din sat, iar mai târziu - de la acordeonistul Călin Grigore Roman în satul de baștină, unde exista un taraf, condus de acesta. Studiază dirijatul coral la Școala medie de muzică "Ștefan Neaga" din Chișinău (1966- 1969). În anii 1970-1971, solistă în orchestra ansamblului de dansuri populare "Joc" și capela corală "Doina", actriță la teatrul "Vasile Alecsandri" din Bălți (1972-1976
Tamara Chițaniuc () [Corola-website/Science/312726_a_314055]
-
țambalist virtuoz român. S-a născut în jurul anului 1865 la București, într-o familie de muzicanți. A învățat să cânte pe un țambal mare de concert (Schunda) de proveniență ungurească. Nu se cunoaște nici formația în care a debutat, nici tarafurile pe la care s-a peregrinat. Se știe că a ajuns în Rusia cu orchestra lui Sava Pădureanu, stabilindu-se la Moscova și la Petrograd, în funcție de unde se găsea curtea țaristă. În 1900 a participat la Expoziția Universală de la Paris, făcând
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]
-
Iulian Cei de la - Dacă primești o șaorma invers, ai ghinion toată ziua; - O șaorma înfășurată cu hârtia înăuntru înseamnă că șaormarul te place; - Dacă îți pui o șaorma sub pernă, ursitul tău îți va face o dedicație pe burtiera de la Taraf TV; - Dacă ți se scurge sos pe partea stângă a gurii, e semn rău; - Dacă îți rămâne maioneză în barbă înseamnă că te va prinde controlul pe RATB; - Dacă s-a terminat ardeiul iute înseamnă că echipa ta preferată va
Bancul Zilei: Superstiții despre Șaorma și Rusalii by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63986_a_65311]
-
la emoția estetică, ci la un sentiment de împăcare și desăvîrșire, punct de pornire către o ascensiune spirituală." (Mircea Eliade) Dacă pentru lansarea filmului indian Taal- Ritm și pasiune, în versiunea românească, Crescendo Films ar fi renunțat la neinspiratul preambul (taraf improvizat plus dans amatoristic) și ar fi recurs la mai sus citata observație fundamentală a lui Mircea Eliade, asistența ar fi fost mult mai cîștigată. Și s-ar fi respectat și intențiile semnatarului scenariului, producției, regiei și montajului, Subhash Ghai
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
doua zi de Paști, se bate toaca și se pușcă cu țevile pregătite special. În a doua zi de Paști după ce se iese de la biserică, craii încep a colinda prin sat. Aceștia merg din casă în casă însoțiți de un taraf și strigă : "hop, hop, hop, vivat!" . Craii invită sătenii la joc și voie bună în locul în care aceștia au ridicat un cort mare. După ce străbat ulițele comunei, craii se întorc la cort și în mare taină aceștia își aleg crăiesele
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]