96,454 matches
-
cînd mai face cîte o vizită la Caransebeș, cu un statut profesional vag și cu un chip social îndoielnic, răspunde cîte unei comenzi de portret, fără prea multă tragere de inimă și fără prea mari pretenții. Cu toate că acum deosebirile dintre tată și fiu se adînciseră ireversibil și ei exprimau tot mai limpede aspirații, timpuri și concepții diferite, Corneliu Baba deschide prima sa expoziție împreună cu tatăl său. Și ea nu a fost una bucureșteană și nici măcar una organizată la Caransebeș, ci una
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
portret, fără prea multă tragere de inimă și fără prea mari pretenții. Cu toate că acum deosebirile dintre tată și fiu se adînciseră ireversibil și ei exprimau tot mai limpede aspirații, timpuri și concepții diferite, Corneliu Baba deschide prima sa expoziție împreună cu tatăl său. Și ea nu a fost una bucureșteană și nici măcar una organizată la Caransebeș, ci una mult mai modestă, cu un iz oarecum comercial, deschisă într-un oarecare pavilion din stațiunea balneară Băile Herculane. Această expoziție, cu tot anonimatul ei
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
se impunea. În momentul scrierii acestei cărți, Vladimir Tismăneanu se afla în situația ideală pentru a face o analiză lucidă a sistemului comunist. Se trage dintr-o familie semită, de foști luptători comuniști (ambii părinți au luptat în Spania, unde tatăl său și-a pierdut un braț), care a cunoscut o anumită ascensiune socială în anii de început ai regimului comunist (Vladimir își reamintește de copilăria sa petrecută în cartierul Primăverii, în compania odraslelor nomenclaturii, inclusiv de fostul său coleg de
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
analizele reci, pragmatice din studiile de kremlinologie descoperite în bibliotecile americane, reiese o viziune extrem de complexă, foarte aproape de esența contradictorie a comunismului, care a generat atîtea iluzii (frînte) și atîtea drame (reale). Ruptura lui Vladimir Tismăneanu de comunism (implicit de tatăl său, printr-un fel de ieșire brutală din copilărie) are loc în anul 1969 (politologul de azi nu împlinise încă 18 ani) odată cu dramatica sinucidere a lui Jan Palach în piața Venceslas din Praga: "Tatăl meu, care era deja, în
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
Tismăneanu de comunism (implicit de tatăl său, printr-un fel de ieșire brutală din copilărie) are loc în anul 1969 (politologul de azi nu împlinise încă 18 ani) odată cu dramatica sinucidere a lui Jan Palach în piața Venceslas din Praga: "Tatăl meu, care era deja, în mod cert, împotriva lui Ceaușescu și nu făcea un secret din asta, era, tot atît de cert, un leninist de tip, să-i zicem, mai natural, ca Brucan. Însă în momentul în care s-a
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
suferit, în numele acestei utopii? Vladimir Tismăneanu oferă un răspuns indirect la această întrebare atașînd la sfîrșitul volumului superbele (chiar și din cea mai pură perspectivă literară vorbind) scrisori către Julien, unul dintre foștii camarazi de arme și de idealuri ai tatălui său. Presărate cu accente patetice, aceste scrisori îmbracă reproșurile în iubire și într-o dureroasă înțelegere umană: "...nu pot să nu tresar cînd vă aud spunînd, ostateci încă ai incandescenței voastre juvenile: «La révolution, nous l'avons tant aimée...». Și
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
Ștefan Iordache joacă cu o mînă moartă. Mi s-a părut că o singură ipostază le diferențiază. Și anume, aceea de femeie însărcinată, brusc matură, care și-a asumat un destin ratat, departe de zgomotul artiștilor năbădăioși și de obsesia tatălui vitreg. Acolo, Ana Ularu marchează o modificare importantă a discursului, a relației cu Humbert, cu trecutul ei, cu trecutul lor. Decorul realizat de graficianul Devis Grebu mi se pare că afectează în cea mai mare măsură spectacolul, sufocîndu-l și limitîndu-l
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
la prima vizită, prelungită pînă în zorii zilei următoare. Presupusa "pretențioasă scriitoare pedantă" s-a dovedit a fi o femeie fermecătoare: foarte frumoasă, inteligentă și talentată. Chiar din prima zi, Panait Istrati "a făcut cunoștință cu toată familia mea, mama, tata, nepoții...". Și tot atunci s-a aprins flacăra pasiunii: "Mînca greu, pentru că mă ținea de mînă, propunîndu-mi să fugim în lumea largă". I-a cerut cărțile (Voica și Mătușa Matilda) și "a venit peste două zile și mi-a spus
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
Partidul Comunist și de Mama Biserică. Mi-am dorit să trăiesc într-un cântec folk, precum Joe Hill. Mi-am dorit să plâng pentru nevinovații pe care bomba mea avea să-i schilodească. Mi-am dorit să-i mulțumesc țăranului tată de familie ce ne-a hrănit când eram fugari. Mi-am dorit să port mâneca dreaptă îndoită pe jumătate, iar oamenii să zâmbească atunci când salut cu mâna care nu trebuie. Mi-am dorit să fiu împotriva bogătașilor, chiar dacă unii dintre
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
Cronicar Vestigii active Vă înșelați, domnule Virgil Tănase. Piesele tatălui meu sînt jucate în clipa de față mai peste tot în România [...] Ceea ce refuz este ca operele tatălui meu să fie jucate la Teatrul Național din București atîta vreme cît el va rămîne în mîinile lui Dinu Săraru. Tocmai acest
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
Cronicar Vestigii active Vă înșelați, domnule Virgil Tănase. Piesele tatălui meu sînt jucate în clipa de față mai peste tot în România [...] Ceea ce refuz este ca operele tatălui meu să fie jucate la Teatrul Național din București atîta vreme cît el va rămîne în mîinile lui Dinu Săraru. Tocmai acest vestigiu activ al epocii Ceaușescu, tocmai acest rinocer-șef a vrut să pună în scenă în teatrul său
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
Ohne einander al aceluiași autor avea printre protagoniști tot un critic literar, evreu de origine, care se numea în paginile cărții König și pe care colegii îl porecliseră Erlkönig (după balada lui Goethe care începe cu întrebarea de ce gonește un tată în noapte cu copilul său în brațe, pentru a se sfîrși cu amara constatare că pruncul murise în brațele părintelui său). Printr-o malițioasă analogie, criticul primește porecla literară fiindcă în îmbrățișările lui mult prea strînse autorii și cărțile lor
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
eram convins că sunt scriitor, poet, firește. Atunci, da. în plus, aveam ideea că, fiind așadar poet, trebuie să mă inspir din natură (educație școlară, vezi bine) și mă văd în vacanțele la țară - familia mea se stabilise la Cluj, tata milițian, apoi șofer, mama casnică - stând la marginea pădurii, ascultând ciripitul păsărelelor, foșnetul copacilor, zborul fluturilor ș.a.m.d. și imediat compunând, scriindu-le, descriindu-le într-un caiet, poezii după poezii. O, era, a fost raiul meu de scriitor
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
are timp să citească, ci numai să editeze reviste, să scrie la revistă, să publice. Deocamdată, asta-i situația. Fiul dv., Rareș, a debutat și el, nu demult, la fel, cu o carte de poezie. Ce înseamnă asta pentru un tată care e și el poet? Este o mare bucurie, cu atât mai mult cu cât, atâta cât sentimentul patern îi permite spiritului critic din formatul poetic ce îl reprezint să se exprime, socotesc că Rareș este un poet autentic și
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
nostru național! În lumea beneficei urări "bată-te norocul!", a celei de încântare "bată-te să te bată"sau justițiară "bătu-l-ar Dumnezeu", a unanimei convingeri că bataia e ruptă din rai, că unde dă mama crește, unde dă tatăl urmează spitalul, semnul de neîndoielnică dragoste la țară este bătaia, de care nevasta aproape că are nevoie, spre a se convinge că este mai departe iubită și ocrotită. Și, ce e drept, s-a bătut pe întinsul patriei, la munte
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
-i permită spectatorului să devină actor, să trăiască filmul în același timp cu interpreții. Din clipa aceea mi-am dorit să scriu și eu cu camera... De altfel, aparatul de filmat m-a urmărit încă din ziua nașterii mele, cînd tata a cumpărat un mic Kodak ca să filmeze evenimentul, și deci, probabil, primul lucru pe care l-am zărit, venind pe lume, a fost camera de filmat. Cîțiva ani mai tîrziu, în timpul Ocupației, mama mă ascundea într-o sală de cinema
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
șansele de a nu fi date cu ușurință uitării. Exemplele abundă. E greu a alege unele, în defavoarea celorlalte. Totuși, mă opresc asupra a două figuri umane, în particularul portretului lor: un domnitor spăimos și un dascăl patriot. Grigore-vodă Ghica, unchiul tatălui scriitorului și lui, naș, "pentru că nu-l tăia capul prea mult", se sfătuia "la o pricină"cu oameni de încredere, dar cu frica lui Dumnezeu, "după ce auzea pe fiecare în parte, se culca, dormea un somn bun și pe la miezul
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
dar unde spera s-o afle dădu peste o opreliște de fier. - Ce-ai aici? - Un lacăt - spuse ea. - Ce nebunie! - spuse senatorul, furios, și o întrebă ceea ce știa prea bine: Unde e cheia? Laura Farina răsuflă ușurată. - O are tata - răspunse. Mi-a spus să vă spun să trimiteți pe cineva s-o caute și să-i mai trimiteți și un angajament scris că o să-i rezolvați situația. Senatorul se încordă. "Franțuz ticălos", murmură indignat. Apoi închise ochii să se
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
ca ceilalți, pentru că sunteți altfel. Senatorul nu-și pierdu cumpătul. Tăcu îndelung, cu ochii închiși, și cînd îi deschise iar părea că se întoarce din străfundurile instinctelor sale cele mai ascunse. - La naiba - hotărî. Spune-i ticălosului care ți-e tată că-i voi aranja treaba. - Dacă vreți, mă duc chiar eu după cheie - zise Laura Farina. Senatorul o reținu. - Uită de cheie - spuse - și dormi puțin cu mine. E bine să stai cu cineva cînd ești singur. Atunci ea îl
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
când neamul e cum e... orice ai face, nu sari departe. Iar ăsta, mai mult, parcă-ar fi blestemat. Ce să zicem? El cu ale lui, noi cu ale noastre. Bine că mi-ai luat drumul din picioare! - a Încercat tatăl Elenei să se scuze. - Acum, că tot sunt aici, ce zici? Mai vine careva sau ne apucăm de treabă? - a Îndemnat tataie. - Nu, ăștia suntem!...Poate tata, dar cine știe... - Vine! Trebuie să vină! - s-a amestecat Elena În vorbă
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
cu ale noastre. Bine că mi-ai luat drumul din picioare! - a Încercat tatăl Elenei să se scuze. - Acum, că tot sunt aici, ce zici? Mai vine careva sau ne apucăm de treabă? - a Îndemnat tataie. - Nu, ăștia suntem!...Poate tata, dar cine știe... - Vine! Trebuie să vină! - s-a amestecat Elena În vorbă. Mi-a spus mie... - Să fi luat, acum, Înainte, una mică! Mai prindem putere, ce ziceți? - i-a Întrebat Gheorghe, stânjenit. - Una coaptă, că se trăzvește! - l-
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Gheorghe, stânjenit. - Una coaptă, că se trăzvește! - l-a aprobat Ghici cu ochii la ibricul aburind. Pe deasupra, ne mai și Încălzim! Elena le-a turnat țuică În ceștile din timp pregătite. Oamenii și-au urat noroc, apoi au băut. Numai tatăl Elenei a pus ceașca Înapoi, pe tavă, fără să guste. - Dar ce ai, mă Gheorghe, ești bolnav? Nu te știam așa lingav! - Om cuminte, nu ca noi! Să-și vadă treaba făcută și... are el timp! - a răspuns bunicul privind
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
buni! O făcurăm! Să vezi și să nu crezi! Ca acum doi ani, la tine! Bă, Costică, fir-ar să fie! Și-a amintit el și s-a făcut, dintr-o dată, vânăt la față. - Huoo... ho... ho! Afurisitul! Ușurel cu tata! Lasă-l, mă, pe seama mea!, s-a repezit Costică după porcul speriat. În curte, a intrat, târându-și picioarele, Însă drept ca lumânarea, și moș Gogu, tatăl lui Gheorghe. Stătea cu baba lui, singuri, dezlipiți de sat, Într-o casă
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
a făcut, dintr-o dată, vânăt la față. - Huoo... ho... ho! Afurisitul! Ușurel cu tata! Lasă-l, mă, pe seama mea!, s-a repezit Costică după porcul speriat. În curte, a intrat, târându-și picioarele, Însă drept ca lumânarea, și moș Gogu, tatăl lui Gheorghe. Stătea cu baba lui, singuri, dezlipiți de sat, Într-o casă, În gura unei vâlcele, rupt parcă de lume. Acolo, crescuse și Elena. Singură, doar ea și pajiștele de pe dealuri. - Scăpă! Aoleo, scăpă! Păzea, tataie, că te mușcă
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
poartă. - Bă, Ștefane, adu, mă, cuțitul ăla! Ia uită-te la el! Unde te duci, mă? Au, au, au! Păi, băăă, dacă și ăia la Plevna o luau la sănătoasa tot așa..., acum eram pașalâc turcesc! - Lasă, mă, copilul! Ușurel, tată, ușurel! Vezi că e pe-aci! - m-a apărat bunicul când și-a dat seama că Îmi luasem inima În dinți și voiam să mă Întorc, dar nu găseam cuțitul. Porcul se zbătea și țipa ca prins În menghină. Nu
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]