402 matches
-
victime și cu dispariții din rândul acestora. La acestea se mai adăuga și arșița nemiloasă a soarelui care-și trimetea potopul de raze încinse direct în creștetele culegătorilor cât era ziua de mare, plus cnutul nemilos al vătafului care te tatua pentru toată viața, sau pecetea bumbacului, cum o numeau lucrătorii. Aceștia mai încasau adesea și pentru nelegiuirea de a-și obloji rănile și zgârieturile sângerânde cu tampoane de bumbac. Și mai rău o încasau când erau depistați la plecarea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ce vreți să aflați? — Ei bine, spune-mi ceva despre tatuajul tău. Fanny păru un pic stânjenita de întrebare. — Fluturele meu? — N-aveam cum să nu-l observ adineauri... se scuză el, arătând cu mâna spre sauna. Ți l-ai tatuat pentru fetișcana provinciala din tine, tânăra din Essex care încerca să iasă din gogoașa? — Nu, mi l-am tatuat ca să-i fac pe plac prietenului meu, mărturisi Fanny. — Lui Creighton? — Doamne sfinte! Nici vorbă de așa ceva! Asta s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Fluturele meu? — N-aveam cum să nu-l observ adineauri... se scuză el, arătând cu mâna spre sauna. Ți l-ai tatuat pentru fetișcana provinciala din tine, tânăra din Essex care încerca să iasă din gogoașa? — Nu, mi l-am tatuat ca să-i fac pe plac prietenului meu, mărturisi Fanny. — Lui Creighton? — Doamne sfinte! Nici vorbă de așa ceva! Asta s-a-ntâmplat cu mulți ani în urmă. Între liceu și facultate. Anul ăla o luasem un pic razna. Îl chema Bruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
până la urmă am acceptat. E o prostie. Din cauza lui nu pot purta rochii fără mâneci vară. — Ba eu, unul, îl găsesc fermecător. Ai zice că tocmai ți s-a așezat un fluture pe umăr. — Din păcate, are inițialele lui Bruce tatuate pe aripi. — N-am băgat de seamă. Dacă-l las la vedere, devine un subiect de conversație plictisitor când ies la câte o recepție. — Mda, înțeleg că-i destul de jenant. Nu poate fi șters? — Ba da, însă doar printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un fluture, înțeapă că albina.“ — Mai curând că un scorpion. Ar fi trebuit să-și tatueze pe cur o coadă de scorpion! spuse Eleanor. Ei bine, n-am fost prea încântată de această scenulice, deși nu m-am gandit nici o clipă că s-ar fi consumat ceva mai intim de-atât... — Aveai o încredere oarbă, remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe care am putut să le descopăr despre Fanny Tarrant au fost că a invatat la o școală de măicuțe cu internat, nu la una de stat, că trăiește cu un tip pe care-l cheamă Creighton și că are tatuat pe un umăr un fluture purtând pe aripi inițialele unui fost star de muzică rock. Trebuie să recunoști că nu-i cine știe ce muniție formidabilă pentru un atac de presă. — Înțeleg însă că tu i-ai oferit ei niscaiva muniție, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu cursele sale fantomă. Ca și în La ballade de la mer sallée, istoria face ca granițele să devină imposibil de trasat și de citit. Cine sunt adevărații prieteni ai seducătoarelor preotese afro-caraibiene ? Și cine este uriașul soldat african cu fața tatuată din trupa marinei germane ? Magician al misterului, Hugo Pratt reunește firele tainei sub semnul acestor aburi ai vrăjii. Secretele sunt dezvăluite rând pe rând. Morgana este parte din scenariul gândit de serviciile secrete engleze spre a lichida amenințarea germană, iar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
blocurilor din cartierul Kanta, unde după ce-și lepăda, dansând Într-un ritm din ce În ce mai trepidant, nenumăratele sale fuste Înflorate, rămânând doar Într-un combinezon trandafiriu, intra Într-o transă atât de profundă, Încât, rotindu-și cele o mie de brațe tatuate În jurul capului, Își lua zborul peste oraș. Profesorul vorbi și despre femeia-ușă care, scârțâind din balamale, se deschidea dintr-un univers În altul, făcând posibilă trecerea dintre lumea perceptibilă și cea imperceptibilă, dintre cea vizibilă și cea invizibilă, dintre cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mesenii aplaudară. În ritmul muzicii, el mai execută câteva scamatorii, lipindu-și de obraji un șir Întreg de linguri și de furculițe. La un simplu gest al său, halbele zburară de pe mese, așezându-i-se În două piramide pe umerii tatuați cu cruci, zvastici și tot felul de inscripții În ebraică și greacă veche. „Totul nu-i decât iluzie”, repetă el. „Dar iluzia aceasta menține tot universul În echilibru. Un singur gând rostit aiurea și totul se duce În hău de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la ea la propriul stilou. Și, aplecându-se să vadă, Tovarășa Lătrău spune: — Am ochi verzi, nu căprui, și culoarea naturală a părului meu e arămiul. Se uită în timp ce el scrie verzi, apoi zice: Și am un mic trandafir roșu tatuat pe bucă. Ochii i se opresc pe reportofonul argintiu care se ițește din buzunarul cămășii, cu micul microfon acoperit cu o grilă metalică, și spune: Nu scrie păr vopsit. Femeile fie își accentuează, fie își nuanțează culoarea părului. Lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca un leagăn pentru niște sâni aleși de o femeie mult mai curajoasă. O femeie cu o spinare mult mai solidă. Sânii ăștia îi amintesc acum de toate greșelile despre care ea crezuse c-o vor salva. Pleoapele ei sunt tatuate cu portocaliul care arăta atât de șic acum douăzeci de ani, buzele ei mai întâi siliconate, de mărimea și forma unor ventuze, apoi tatuate cu nuanța uitată a unei piersici atinse de brumă. Frizura și hainele ei de doamna Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
amintesc acum de toate greșelile despre care ea crezuse c-o vor salva. Pleoapele ei sunt tatuate cu portocaliul care arăta atât de șic acum douăzeci de ani, buzele ei mai întâi siliconate, de mărimea și forma unor ventuze, apoi tatuate cu nuanța uitată a unei piersici atinse de brumă. Frizura și hainele ei de doamna Clark, încremenite în timpul în care-și pierduse curajul, și renunțase să-și mai asume vreun risc. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ascunsă într-o batistă de dantelă, Tovarășa Lătrău spune: — Nu știu de ce-ar trebui să-l plângem. Respiră prin parfumul vechi impregnat în batistă, încercând să nu simtă duhoarea. Spune: „Personajul meu n-ar plânge”. Spune: — Jur pe trandafirul tatuat pe fesă că bătrânul m-a violat. Și brusc cortegiul funerar se oprește. În clipa asta, Tovarășa Lătrău e victima numărul unu între victime. Restul suntem cu toții în roluri secundare. Doamna Clark, care ne conduce, privește îndărăt și spune: — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
două arcuri gemene, sub care e un curcubeu strălucitor de fard de pleoape, în nuanțe de la roșu la verde. Și pe bicepsul dezgolit, umflându-se dedesubtul bretelei subțiri cât o spaghetă a unei rochii de seară cu paiete roșii, e tatuat un craniu și, sub bărbie, cuvintele astea: Mai bine moartea decât dezonoarea. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un jurnal de călătorie care prezintă biserici, moschei, și Temple. Mai marii religiilor în straie împodobite făcându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de taină. Ridică-te, femeie, și Împarte mulțimii flămînde cei cinci pești pe care pîntecul tău moșit Îndelung de lefegii mașinilor de război i-a lepădat as-noapte! Ridică-te și poartă-ți iarmarocul cărnii tale printre cei care și-au tatuat delirul pe crupa călușeilor mecanici cu acul mașinii de cusut! Numai lîngă tine, femeie, pietrarii asudați sparg cu barosul chipul de tîrfă al lunii. Ridică-te, femeie, și ridică-ți fusta de brocart, ca și cum ai smulge de pe trupul tău placenta
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
joncțiunii axului portiței de la intrarea în curtea de acasă cu mecanismul de la pompa care umplea rezervorul de apă, montat pe acoperișul vilei, Profesorul urcă ager în autocarul luxos al Companiei Turistice de Vest, ținându-și mai departe foarte strâns palma tatuată cu vârful ascuțit al spinului. Nu conteni să surâdă, amuzat de același gând al recentei amintiri: nici unul dintre cei care, după ce-i deschideau poarta, opintindu-se și minunându-se de neglijența proprietarului, nu se plângeau de dificultatea operațiunii, în afară de poștaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atunci, mă ambiționez și zic, cum o prind, o omor. Am căutat-o. N-am găsit-o. Abia după zece-cincisprezece ani am dat de ea în piață la Moghioroș. M-am băgat particular cu ziua. Dar, ce făcusem eu, îi tatuasem numele pe mână, în cazul în care o dispărea, s-o recunosc după mână și văd la piață că întinde mâna cu tatuajul. Mă rog, m-am împrietenit, văzusem că ia marfă de la Europa, verdețuri, portocale. Nu m-a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și le-am zis că plec cu unu’ de gât până la urmă, scârnăviile...” Cred c-ar putea să-njure o zi întreagă fără să se repete. Mă pomenesc cu o jună cu buricul gol la masa mea, c-un fluture tatuat pe umărul stâng și-un stilet coborând spre sâni, cel mult șaisprezece ani. Întinde ostentativ țigara să i-o aprind. - Îmi cumperi ceva de băut, amice? se apleacă să mă pot uita în decolteul tricoului cu fire argintii și inimioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Patrick, capul princiar al departamentului de publicitate. Și cum zici tu că am putea stârni mai mult „interes” pentru o carte despre papă? Dă-ne o idee cât de cât interesantă și poate scoatem ceva. Britney Spears dacă și-ar tatua toată cartea pe sânii ei goi, și oamenii tot n-ar vorbi despre ea. Jason, singurul redactor care promovase la fel de repede ca Leigh și a cărui existență la Brook Harris era singurul motiv care o împiedica să n-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
meu special, Ouă Benedict. Iau o gură de apă. O văd pe Trish făcând niște fețe pe care evident că ea își închipuie că doar Eddie le poate descifra, iar el încuviințează „discret”. La fel de bine ar fi putut să-și tatueze „S-o angajăm !” pe frunte. — Un ultim lucru. Trish trage lung din țigară. Atunci când domnul Geiger și cu mine vom lipsi, vei răspunde la telefon. Imaginea noastră în societate e foarte importantă. Te rog să ne arăți cum vei răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
expres epilat din cap până‑n picioare pentru dumneavoastră. — Dar n‑o să știe niciodată! zic disperată. N‑are de unde să afle. Doar n‑o să mă verifice, ce Dumnezeu! N‑o să‑l întrebe pe fiul ei dacă prietena lui îi are inițialele tatuate pe... (Nu sunt în stare să zic „pubis“). Ce naiba! Sau mă‑nșel? Mă opresc și urmează o tăcere încordată, în care nu se aude decât sunetul tânguios al unui nai. Apoi, brusc, cosmeticiana începe să râdă. Mă uit în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stare să biruie deșertul este surîsul ; adică soluția zeilor ; În timp ce Oedip se pregătește tocmai să spună mîndru : Omul. Buzele de calcar surîd ele Însele iluziei acestui animal abstract, indiferent și inexplicabil ; mască mortuară a timpului dispărut și totodată fantoma lui tatuată de nisipuri. N-ar trebui totuși să mă mir. Din deșert nu putea ieși un sfinx care să pună Întrebări, ci numai unul cu fălcile Încleștate Într-un surîs metafizic. Probabil de aceea nici nu poate fi imitat. Sfincșii copiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ale ziarelor. CÎinii unui cioban internat la spital s-au așezat În fața porții și, fără să mănînce nimic, nu s-au mișcat de acolo cîteva zile și nopți, pînă ce nu și-au revăzut stăpînul. Îl ascultam privind floarea albastră tatuată pe mîna lui stîngă. Marinarul m-a Întrebat brusc, cu aceeași voce aridă și monotonă: „Socotiți că omul ar fi oare În stare de atîta credință?” Apoi, fără să aștepte un răspuns, a conchis „Viața e plină de surprize”, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
în ascuns, durerea sufletească... Frunțile lor demne miros a mir ca o slujbă de duminică. În liniștea din sufletele lor se aude doar murmurul rugăciunilor ca susurul unui izvor de apă vie... Jocul cu timpul Pe fruntea-mi senină am tatuat încă o floare. Roiesc fluturi în jurul meu, nu-mi vine să cred! Miroase a primăvară și a renaștere; în luna aprilie simt că întineresc din nou! Nimic nu este întâmplător, îmi spun; norocul îmi surâde și o să uit să mor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Voi știți ce culoare mai are iubirea, ce se mai poartă în ziua de astăzi, dacă se fac licitații sau se dă totul pe gratis? M-am gândit, într-o criză de personalitate, într-o pauză de libertate, să-mi tatuez tot corpul, să-mi pun câte un piercing: în buric, în sprânceană, în nas, în buze, pe limbă, să stau picior peste picior, să fumez marijuanna și să-i pun țării mele o întrebare: -“ce zici, sunt cool?” Sunt sigură
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]